Pentru cine are urechi să audă şi cap să inţeleagă
Este, poate, cel mai puternic mesaj transmis catre romanii care, voit sau nu, si-au pierdut identitatea, simtul valorii si al raspunderii, integritatea… si lista poate continua. Norocul nostru este ca inca avem oameni de valoarea lui Tudor Gheorghe, insa acesti oameni sunt mai degraba apreciati dupa trecerea lor in nefiinta.
Ascultati aici arta, nu doar muzica!
HIV/SIDA – de la optimism la umilinţă
Peste 7000 de copii şi tineri români cu vârstele cuprinse între 15 şi 19 ani sunt diagnosticaţi cu HIV. Majoritatea acestora au ajuns la vârsta la care îşi doresc să aibă o relaţie sau, de ce nu, o familie. Asta pentru că, între anii 1986-1991, în urma unor decizii guvernamentale ( conform unui raport al Human Rights Watch), copiilor li se administrau transfuzii cu sânge netestat ( au fost expuşi la ace de seringă contaminate şi micro-transfuzii ), crezând că prin această procedură ar putea fi îmbunătăţită starea imunologică a copiilor.
Un caz special, mai ales în judeţul Vrancea, îl reprezintă cartierul Modruzeni din oraşul Mărăşeşti, un cartier ocupat de comunităţi rrome dezorganizate. Situat la marginea oraşului, Modruzeniul este un cartier uitat de timp şi ferit de acces propriu-zis la educaţie, sănătate, muncă şi utilităţi, în ciuda faptului că, de-a lungul timpului, autorităţile locale, judeţene sau guvernamentale au încercat să aprindă raza speranţei celor peste 4000 de suflete care locuiesc acolo.
În anul 2004, 72 de persoane din cartierul Modruzeni erau diagnosticate cu virusul HIV/SIDA. Din păcate, în prezent, nu cunosc să mai existe o statistică a numărului de persoane infestate cu acest virus, ceea ce poate alarma populaţia din zonă. Probabil astăzi mai trăiesc jumătate din ei.
Boala nu ţine cont nici de etnie, nici de religie şi nici de sex. Ea este crudă şi vine atunci când nici nu te aştepţi. Este adevărat că ea se dezvoltă mai puternic în medii în care nu există acces la sănătate, educaţie şi utilităţi.
Întrucât am lucrat ca şi asistent social, cunosc câteva cazuri de persoane infestate cu HIV din oraşul Mărăşeşti. Majoritatea sunt copii aflaţi în curs de dezvoltare şi feriţi de orice privire mai în detaliu. Părinţii vorbesc în şoaptă ori de câte ori îi aduc în discuţie pe copiii lor. Unii copii nici măcar nu ştiu că suferă de aşa ceva şi sunt feriţi până şi de tratamentele indicate de medici persoanelor cu HIV. Colegii de la şcoală ştiu doar că sunt nişte copii care răcesc des şi care umblă după ei cu pastile.
Neavând acces la educaţie şi sănătate, după ce cresc, pornesc pe drumul dragostei ( încă de la vârste fragede ) şi, fără să vrea, îi expun şi pe alţii la o soartă cruntă şi îi condamnă la o moarte sigură.
Unsprezece ani avea când s-a îmbolnăvit. L-am dus peste tot, la medici şi la spitale. Am cheltuit tot ce mai muncea bărbatul meu cu ziua, am împrumutat de la rude care mai munceau în străinatate şi degeaba. Uite-l cum stă bolnav în colţul lui şi toată lumea îl râde! (Mama unui copil cu HIV )
Aveam să văd un copil singuratic, părăsit de cei ce-l înconjurau cu privirile milostive. Mereu maginalizat, mereu urmărit cu coada ochilor de către toţi cei care-i cunoşteau boala si care transmiteau mai departe, ca să nu se apropie nimeni de el. Ce mai contează că această boală cruntă nu se ia doar privind pe cineva?
În anchetele sociale pe care le făceam periodic, o femeie solicitase o ambulanţă pentru copilul său. I-am dat telefonul meu pentru a încerca din nou, întrucât ambulanţa părea să nu mai apară. Tânărul care, după mine, avea în jur de 17-18 ani, tuşea de zor şi avea febră mare. Cel puţin aşa spunea mama lui, disperată că nu mai ştia ce să-i mai facă. Ajunşi la faţa locului, echipajul de pe ambulanţă a întrebat care e problema, a identificat persoana şi a hotărât că trebuie dusă la spitalul de boli infecţioase.
La un moment dat, tânărul părea că-l macină ceva şi se uita insistent către mama lui. Ea îi spunea mereu “taci că o să fie bine!”. “Nu mai pot să tac!” , a fost răspunsul iute al copilului, spunându-le celor de pe ambulanţă că are SIDA şi că nu vrea să moară. Parcă într-o fracţiune de secundă asistenta şi-a pus masca pe faţă şi o pereche de mănuşi pe mâini şi l-a repezit pe băiat în ambulanţă. La o primă privire, gestul a fost unul crud. Toate ca toate, dar cel mai apăsător a fost faptul că aceeaşi asistentă i-a spus şoferului ( şi nu şoptit ) să meargă mai repede la spital că are în spate un “sidos”.
Nu puţine anchete sociale au fost cele făcute părinţilor care aveau copii cu astfel de probleme. Absolut toţi declarau în anchetă că sunt astfel de probleme în familie, însă o făceau în şoaptă şi doar după ce se asigurau că nu e nimeni în preajma lor. Pe de o parte părinţii nu vor ca fiii lor să fie marginalizaţi, pe de altă parte copiii nu ştiu ce trebuie să facă pentru a nu pune în pericol şi alte vieţi şi nici statul nu oferă o consiliere permanentă şi o incluziune socială a acestor persoane.
Părinţii şi copiii povestesc cum, la şcoală, sunt şterse clanţele uşilor cu spirt ori de câte ori cineva cu SIDA le atinge. Şi mai mult, acelaşi lucru se întâmplă la unele cabinete medicale, când medicul şterge clanţa uşii de faţă cu pacientul bolnav de SIDA. Astfel, foarte mulţi dintre copiii suferinzi de această boală au renunţat la şcoală pentru a nu se mai simţi batjocoriţi.
Pe mine ma revoltă lucrurile astea. Marginalizarea asta. Doar pentru ca ai o boală necruţătoare eşti dat la o parte. Nici măcar nu ai optat pentru ea, cum n-ai putut opta nici pentru părinţi, nici pentru oraş sau ţară. Chiar îmi aduc aminte de un joc de echipă propus de o stimabilă doamnă la o întâlnire de teambuilding. Jocul presupunea sa ne fie lipite pe frunte nişte stickere de diferite culori, astfel încât noi să nu ştim ce culoare avem pe frunte, ci doar să vedem culorile celorlalţi. Roşul era reprezentat de persoanele foarte sărace, galbenul de clasa de mijloc, cu putin acces la informaţie şi educaţie şi verdele era destinat bogaţilor, oamenilor învăţaţi. Fără să ne dăm seama, trăgeam către grupul verde, dar verzii nu prea îi acceptau pe toţi, mai ales pe cei roşii. Aşa e şi în viaţa de zi cu zi.
Concluzia este una cât se poate de nedreaptă : marginalizarea a fost, este şi va fi o problema constantă a românilor şi asta pentru că nu avem educaţia necesară de a-i accepta în societate pe cei cărora viaţa nu le-a oferit şansa de a fi cel puţin sănătoşi. Iar asta spune multe despre noi, ca popor. Un popor foarte frumos, în ciuda acestor probleme cum ar fi educaţia şi sistemul sanitar.
Odă mamei
Rodica Ghiniţă, o bună prietenă de familie şi soţia regretatului Constantin (Tică) Ghiniţă, mi-a dat de curând, drept cadou, schiţa unei poezii făcută cadou mamei mele cu ocazia naşterii mele. Am aflat, printre altele, că ar fi trebuit să mă cheme Ştefan şi nu Dan. Poezia este chiar din anul 1982 şi îmi face o deosebită plăcere şi onoare să o fac publică.
După părerea mea este o ODĂ dedicată mamelor de pretutindeni, iar versurile sunt extrem de puternice şi bine alese.
Dumnezeu să te odihnească între îngeri, Tică ! Îţi mulţumesc că ai existat !
…îmi amintesc că, ori de câte ori era ziua mea, Tică îmi umplea telefonul de sms-uri foarte haioase şi originale, făcute pe moment.
———————————-
LA MULŢI ANI, DOAMNĂ
SĂ VĂ TRĂIASCĂ ŞTEFAN
ÎNTRU MULŢI ANI
FERICIŢI
ŞI DRAGOSTE
Naşii
buna dimineaţa Doamnă
fevruarie la picioarele tale
in alb
ca o cununa dumnezeiască
buna dimineaţa Doamnă
ne închinăm Ţie
aşa cum nu ştim încă
a ne închina Mamelor
şi cum inima săraca
ca o pasăre vânată în continuu
se străduieşte de veacuri
să ne destănuie taina
naşterii lumii…
bună dimineaţa Doamnă
binecuvântat fie ceasul dragostei
dar să ne aducem aminte
o !
să ne aducem aminte
că nimic din tot ce este sfânt
că nimic din tot ce este frumos
că nimic din tot ce rămâne TRAINIC
nu se poate împlini
decât în
durere
imensa lumină a durerii
ca un semn al trecerii noastre
şi a rămânerii
în rana cumplită a pământului
bună dimineaţa Doamnă
Toamna s-a împlinit în tine
şi rodul s-a desfăcut
precum florile din muguri
şi acum Soarele
mai ales cel din noi
Soarele Sufletului
şi al iubirii
pe cerul nevăzut
ca o iarnă pentru spălarea păcatelor
ca o primăvară pentru naştere
ca o vară pentru împlinire
înainte de Toamnă
binecuvântat fie rodul dragostei
binecuvântat fie pruncul curat
binecuvântata fie durerea mamei
pentru fericirile lumii…
Bună dimineaţa doamnă
cine oare înainte de Dumnezeu
mai aude Ţipătul
ţipătul durerii
şi ţipătul bucuriei
ţipătul-cântec
singurul mare şi înalt cântec
al ieşirii din întuneric?
Dar cine-l înţelege într-atât
ca sa poată iubi Viaţa
ca pe o femeie
şi Moartea ca pe o îndurare ?
Cine se mai apropie de Dumnezeu într-atât
ca să-i poată înţelege gândul?
o, Femeie !
numai Tu, dătătoare de viaţă,
binecuvântare Ţie
întru numele Lui
binecuvântare!
albe flori Doamnă
flori de lumină
flori-dalbe
flori de rouă
flori de dor
numai flori sub picioarele Tale
numai flori
coroane imense
în părul Tău
numai flori
ca o primăvară de muguri
în cuvintele Tale
numai flori
ca o toamnă bogată în fructe
în sufletul Tău
binecuvântat fie, deci, ceasul dintâi
când iubirea a curs dumnezeieşte
peste noi
binecuvântate fie clipele nopţii
când se aud copiii cântând
în sângele nostru
binecuvântat
binecuvântat
binecuvântat
fie numele Tău
Mamă !
Dintr-o sinceră şi sărbătorească
dragoste
astăzi
7 fevruarie 1982
când suntem alături de tine
şi de pruncul tău
aşa cum vom fi
întotdeauna
Ai tăi,
Bogdan
Rodica
şi
constantin ghiniţă
La mulţi ani !
Pace Doamnă în sufletele noastre !
Câştigătorii concursului “Fii wellness de sărbători!”
Câştigătorii vor fi contactaţi pe adresa de e-mail lăsată în comentariu si vor trebui să confirme faptul că îşi doresc premiul în continuare. Persoanele care nu pot fi contactate sau care refuză premiul, vor fi înlocuite de persoanele aflate în lista de rezervă.
Vă mulţumesc pentru participare şi vă provoc să rămâneţi în continuare fideli blogului şi paginii de sănătate de pe Facebook a Herbalife Vrancea.
Un An Nou liniştit şi prosper ! La mulţi ani !
Prima serbare a fulgului de nea
Cu foarte mari emoţii am trecut astăzi de magia primei serbări a Danei de la grădi. Îmi treceau prin minte tot felul de nebunii, de la “vai, ce mă fac, se va intimida oare atât de tare încât nu va vrea să spună poeziile” la “cu siguranţă, va fi printre cele mai bune din clasă!” .
În mintea mea erau tot felul de gânduri, dar cel mai puternic sentiment era acela de împlinire. Ah, mai era ceva : o senzaţie puternică de gol în stomac.
Per total a fost un eveniment reuşit. Copiii au fost la înălţime, au fost şi foarte multe emoţii, dar era şi firesc. Cel puţin, planurile mele au cam fost date peste cap pentru că fiică-mea nu m-a lăsat să îi ies din raza de acţiune. Măcar şi-a dus rolul de “fulg de nea” până la capăt, a spus poeziile ca la carte, a cântat, a dansat şi a vorbit cu moşul.Apropo, tema primei serbări a fost “fulgul de nea”(fetele) vs “omul de zăpadă”(băieţii).
Pe scurt, cam asta s-a întâmplat astăzi la prima serbare a boboceilor de grădiniţă (sau măcar atât am reuşit eu să prind ) :
CONCURS : Fii wellness de sarbatori !
Dragii mei, a trecut cam multa vreme de cand n-am mai socializat pe aceasta platforma ( recunosc, pe Facebook am fost mult mai activ ) si a cam venit timpul sa sterg praful si sa fac acest blog din nou sa straluceasca. Mi-a fost dor de voi, dar timid cum sunt, mi-a cam luat ceva timp sa o recunosc.
Asa ca, pentru a va mai descreti putin fruntile si pentru a ne saluta din nou cum o faceam odata, am o veste pentru voi : lansez un mic concurs de sarbatori!
Despre ce este vorba
Pentru acest concurs, mesajul ales de mine este ” Fii wellness de sarbatori!” . Asta pentru ca, in aceasta luna, mai ales in cazul romanilor, mancarea face deliciul sarbatorilor. Portiile nu se mai cantaresc, dulciurile sunt de jur imprejur, fara nicio masura, iar bautura este la loc de cinste. Read more
Duminica în familie
M-am gândit mult la titlu. Am avut intenţia de a pune un titlu care să îndemne la seriozitate, sa sune mai oficial. Dar...de ce, atât timp cât m-am simţit aşa cum mă simţeam odată, ca în familie, atunci când în preajmă îmi era un om al FAMILIEI, Constantin (TICĂ) Ghiniţă.
Ieri, în sfârşit, a luat fiinţă la Mărăşeşti, fix în casa de creaţie a poetului Constantin Ghiniţă, prima ediţie a Festivalului Naţional de Creaţie Literară "Constantin Ghiniţă", continuat de cea de-a XI-a ediţie a Salonului Literelor Vrancene.
”Ideea unui festival care să perpetueze numele poetului Ghiniţă a fost a scriitorului Adrian Botez, idee susţinută de poetul Paul Spirescu şi profesorul Cătălin Mocanu. Am preluat acestă idee şi, cu sprijinul autorităţilor locale, în acest an debutează la Mărăşeşti Festivalul de Creaţie Literară «Constantin Ghiniţă»”, ne-a spus prof. Virgil Răileanu conform unui interviu acordat Ziarului de Vrancea.
M-am simţit exact ca la o şezătoare literară, având aproape de sufletul meu îngeri ai poeziei şi prozei, strânşi laolaltă întru slava celui ce a fost "Evanghelistul Mărăşeştiului", Constantin Ghiniţă. A fost o atmosferă caldă, deşi sala nu era tocmai primitoare din punct de vedere termic. Am ascultat un Adrian Botez magnific, un om extraordinar din toate punctele de vedere, mi-am lăsat sufletul în vorbele de duh ale marelui poet Paul Spirescu, am fredonat două melodii de suflet, pline de emoţie ale Otiliei Gogu, una dintre cele mai bune voci ale Vrancei si am fost plăcut surprins de toate povestirile celor care îl evocau pe Tică.
Tică merita acest lucru. Merita cu vârf şi îndesat şi nu trebuia sa fie nicidecum o obligaţie acest festival. Ne bucură normalitatea, vorba poetului Paul Spirescu. Totuşi, vreau şi eu să salut iniţiativa şi gestul înfiinţării festivalului. Nu vreau să par acid. Nici nu sunt, însă sunt convins că de această dată promisiunile acordării titlului de cetăţean de onoare post-mortem poetului Constantin Ghiniţă vor fi respectate. Sper doar să nu fie din cauza apropierii anului electoral, ci a convingerii că Tică merită acest titlu de onoare întrucât şi-a dat sufletul pentru cultură şi a dus Mărăşeştiul pe cele mai înalte culmi din punct de vedere cultural.
Mulţumesc tuturor celor care au făcut posibil acest eveniment unde m-am simţit din nou ca în familie !
Adrian Botez deschide Festivalul National de Creatie Literara "Constantin Ghinita"
Animatorul cultural, Constantin Ghinita





