Traim in Romania !
Focsani, Spitalul Judetean . Astept sa intru la un medic reumatolog ca sa incep fizioterapia si procedurile necesare tratamentului herniei sau a discopatiei, ca nici eu nu stiu ce mai am.
Pe holul destul de marisor, cam intunecat si mirosind a instrumente nesterilizate, erau peste 20 de oameni care asteptau la acelasi doctor. Pe o parte a holului isi asteptau randul vreo 11-12 romani, iar pe cealalta parte erau asezati tiganii, la acelasi rand, dar parca despartiti de situatia sociala si de perceptia fiecaruia. Aproape ca era liniste. O liniste surda, care te facea sa te gandesti doar la problemele de care suferi si uneori imaginatia pesimista iti zbura aiurea cand mai vedeai cate un bolnav, care abia se misca intr-un baston, desi tanar fiind, cam pe la 30 de ani, si urla de durere de coloana. Din cand in cand, precum un ceas care suna la ore fixe, iesea doctorul si striga : urmatorul !. Ca un facut, urmatorul era intotdeauna un roman. Tiganii erau pusi la zid. La un moment dat, un tigan, imbracat intr-un costum second-hand, dar cu incaltari noi, ii arata obrazul doctorului spunandu-i ca nu ii baga in seama decat pe romani.
Dom` doftor, da noi ce suntem aici ? Ai domnu` ? Numa` romani bagi pe usa aia a matale, da pe noi cui ne lasi, zise tiganul ?
Stii ceva ba, tu sa stai acolo pana iti zic eu sa intri ai inteles ? Intai romanii si dupa aia voi, ca m-am saturat de natia voastra ! Astia au serviciu, se grabesc. Voi asteptati , zise pe un ton ridicat doctorul.
Da si eu muncesc domnu` doctor. Sunt paznic, am carte de munca si platesc asigurare, la fel ca romanu` d`acolo bre ! Arza tot spitalul vostru de hoti !
Parca dintr-o data, spatiul dintre romani si tigani s-a marit, se uitau urat unii la altii, in timp ce eu ma uitam abatut spre usa doctorului, calculand cam cat mai am de asteptat. Cam 20 de minute, ma gandesc eu.
Intr-un tarziu, intru pe usa doctorului, ii spun ca m-a trimis seful salonului de neurochirurgie de la Iasi, un profesor doctor extraordinar de bun . Da din cap in semn de recunoastere, dau sa ii zic ce am si ma intinde pe un pat ale carui lenjerii nu mai erau schimbate probabil decand era el medic la spitalul asta. Isi scapase pixul din mana, sub birou. Se apleaca, pantalonii i se ridica usor pe genunchi si ii ies la iveala sosetele de un alb trecut de vreme, cu gaura in calcai.
Incepe sa faca verificarea standard . Un standard inventat de el probabil, cu apasari pe coloana foarte dure, de am zis ca ii dau un cap in gura si il scap de toate grijile. Zice, ba` baiatule, tu ai hernie suta la suta . Te trimit la proceduri, faci ce ti-a dat doctorul, dar tot la cutit ajungi.
Nu l-am crezut. Totusi, un doctor care ma verifica 2 minute nu e cu nimic mai bun decat un medic neurochirurg, cu atatea carti scrise , cu zeci de operatii de hernie pe zi, etc.
Ajuns la cabinetul unde se faceau proceduri, am dat de o alta coada de vreo 15 persoane.
Cabinetul, impartit in mai multe camere, iti oferea o vedere de ansamblu unica asupra starii spitalelor din Romania. Spitalul din Marasesti este de cel putin doua ori mai bine ingrijit si mai curat ca ce mi-a fost dat sa vad acolo. Am venit sa ma tratez, nu sa ma imbolnavesc de alte alea, imi spuneam in gand, in timp ce oamenii intrau pe rand in cabinete. Tehnica folosita era una precara, apasata de vreme. Ca o comparatie, daca ar fi fost o masina de barbierit, tehnica folosita aici era de smulgere a firelor de par, si nu de radere completa si fara urme.
Cu barbia sus, increzator, am decis sa parasesc salonul acela si am decis ca voi merge in alta parte, la un cabinet particular, la care am mai fost acum cateva luni de zile. Macar acolo folosesc tehnica noua, vii cu programare si nu trebuie sa plangi si de mila altuia cand ai grijile tale.
Probabil ca noi, romanii, nu ne gandim la aceste lucruri decat atunci cand iti este dat sa ajungi acolo. Sa te fereasca Dumnezeu si Sf Petru sa ajungi in spitale de stat. E pacat. Atat tam-tam cu aceste analize gratuite, cu reforma in sanatate … Iti e scarba ! Pur si simplu iti vine sa vomiti pe tot sistemul ! Cred ca nici fondurile structurale nu vor ajuta la iesirea din rahat a sistemului sanitar. Nu vor ajuta pentru ca managerii de spitale sau cei de sus, de la minister ii incearca o durere in cur de noi, cei ce platim la stat pentru chestiile astea.
Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul ! Bine zis, Mirciulica !
Commentarii
Un comentariu on Traim in Romania !
-
Anonymous on
Fri, 2nd Nov 2007 12:14 pm
In sfarsit unul care are curaj sa strige in gura mare, ceva ce stiam de mult, insa nu aveam curaj sa vorbim pe sleau. Asa este, sistemul de sanatate e de rahat, stim cu totii ca nu au bani, dar la fel de bine stim ca nu au nici suflet, sunt total dezinteresati de omul suferind, devin ceva mai “miscati” atunci cand isi primesc vesnica “spaga”, fara de care nu ar ridica macar ochii la tine.Stim prea bine ca cei mai multi sunt consultati cu privirea, adica omul (daca este ceva mai amarat, sa nu mai vb. de tzigani) spune cel il doare si medicul fara sa se atinga de el, ii prescrie reteta(care este prescrisa in functie de ultimele “stiri” de la farmacist, adica ce medicamente are farmacistul cu care colaboreaza aproape de termenul expirare).
Hai,spune sincer, la ce te gandesti ?
ah, nu uita, daca poza ta nu apare langa comentariu, fa-ti un gravatar!
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici