Marţi, doisprezece …
Pe data de doisprezece a fiecărei luni încerc să nu plec nicăieri, mai ales cu maşina. Asta după ce, nu de puţine ori, s-a întâmplat ca cele mai mari probleme, fie ele de sănătate, fie ghinioane, să aibă loc pe doisprezece. Nu sunt superstiţios de fel, dar după ce am văzut că tot ce se întâmpla naşpa are loc pe data de doisprezece, am cam căzut pe gânduri.
Prima chestie naşpa petrecută pe data de doisprezece am păţit-o acum vreo 6-7 ani. Eram cu varul meu, Alexandru, pe o terasă la bunicul lui, în curte. Stăteam pe scaune şi priveam cum plouă. Ţin minte că fulgera şi tuna tare, dar era senzaţia aia mişto pe care o ai atunci când plouă după o zi foarte călduroasă. Aşteptam să înceapă un film cu Natalia Oreiro. Ne plăcea gagica. Aşa că, am dat drumul la televizor, am dat sonorul tare şi ne-am dus pe terasă. Cum am auzit melodia din “Înger sălbatic” , ţuşti la televizor. Nici nu am apucat să fac doi paşi, ca exact în locul în care stăteam a trăsnit ! 
Am rămas mască . Mi s-au înmuiat picioarele. Noroc de Natalia 
Ca să îmi arăt recunoştinţa faţă de ea, am mers la concertul ei pe care l-a susţinut în Bucureşti 
What a looser
A doua întâmplare naşpa avea loc tot într-o zi de doisprezece. Atunci era să fac accident cu maşina. Eram cu încă două persoane în maşină. Una lângă mine şi alta în spatele meu. Eu conduceam. În timp ce conduceam , deodată, am auzit o bubuitură puternică, apoi încă două la interval de o secundă. Pocnise parbrizul. TOT ! Din faţă venea un tir pe banda a doua, iar din spate veneau mai multe maşini. A trebuit ca, într-o fracţiune de secundă să iau decizia corectă de a mă încadra pe banda întâi şi să trag pe dreapta. Aveam vreo 120 de km/h. Nu ştiu cum de la bubuitura aia iscată din senin am avut un reflex aşa de bun încât nu am intrat pe banda a doua. Ba mai mult, am semnalizat şi am oprit. Noroc că purtam ochelari de soare. O fac foarte rar. O bucată din parbriz a zburat direct în ochelarii mei de soare, spargându-mi lentila. În rest nu m-a atins deloc. Nu stiu cum. Cea de lângă mine era plină de sânge pe mâna stângă şi pe faţă. Cea din spatele meu avea o cizmă tăiată, deşi stătea cu picioarele sub scaunul meu.
Au fost şi alte chestii naşpa petrecute pe data de doisprezece. Examene picate doar pentru că aşa a vrut profu’ , mă lăsa maşina în drum deşi abia îi făcusem revizia ( fosta maşina ), planurile erau date peste cap, accidente minore, etc.
Astăzi am fost in doisprezece. Al naibii, a picat tocmai marţi. Era clar că nu voi pleca nicăieri. Totuşi, nu putea trece ziua de azi fără să nu îşi arate colţii. Eram la un pas de a face o cădere de calciu din cauza unei adrese venite de la Bucureşti. Mi se cereau o serie de acte care trebuiau ataşate la un proiect pe fonduri europene abia câştigat. Al naibii, scrisoarea plecase pe data de 7 februarie din Bucureşti şi abia astăzi a ajuns la mine. Termenul la care trebuie să ajungă răspunsul la Bucureşti este de 14 februarie. Cu ocazia asta, va rog să îmi permiteţi să îi bag în pizzzzzzzzzzzda mamelor lor pe ăia de la poştă, pentru că le-au trebuit 5 zile să aducă scrisoarea. Ideea este că la câte cer ăia acolo, îţi trebuiesc cam 5 zile să poţi răspunde. În fine, m-am calmat singurel. Să văd ce rezolv mâine….
Bine că a trecut ziua de azi. Mâine (nu) va fi mai rău !
Commentarii
Un comentariu on Marţi, doisprezece …
-
Crezi în superstiţii ? : Dan BRAŞOV on
Fri, 9th Jul 2010 12:35 am
[...] astfel că de câte ori uit ceva şi trebuie să mă întorc, îmi frig trei pumni în spate, nu plec la drum pe data de 12 ( nu 13 ) şi nu dau bani de [...]
Hai,spune sincer, la ce te gandesti ?
ah, nu uita, daca poza ta nu apare langa comentariu, fa-ti un gravatar!
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici