Ieri s-a întâmplat cel mai frumos lucru pe care l-am trăit în viaţa mea. La ora 13:50 s-a născut o stea. Fetiţa mea. Dana Ioana s-a impus repede printre doctoriţe şi asistente fiind una din cele mai frumuşele şi cuminţi fetiţe născute în utlimele luni. Aşa au spus ele. Mama ei a fost o eroină. A ales să nască natural şi a făcut-o în doar trei ore. Tot blocul de naşteri au lăudat-o pentru că a fost liniştită, a ştiut să coopereze cu doctorul şi nu a ţipat. Mă întreb, cum e posibil să nu ţipi la o naştere normală ?

Dana Ioana, minunea vieţii mele, s-a născut la ora 13:50. Adică la 10 minute după ce am ajuns eu la spital. Înarmat cu reviste şi dulciuri, am ajuns la spital unde aveam să aştept naşterea fetiţei. La numai 15 minute, atunci când a ieşit o doctoriţă, am întrebat care mai este starea soţiei mele şi dacă pot asista şi eu la naştere. Am rămas uimit atunci când doctoriţa mi-a spus că soţia mea a născut o fetiţă frumoasă la 3.3 kg şi 49 cm. Am zis că face mişto de mine pentru că în urmă cu trei sferturi de oră vorbisem cu soţia la telefon. Când mi-a adus fetiţa am zis că leşin. Am început să o pup pe doctoriţă, fără să îmi dau seama. Nu credeam că mi se întâmplă aşa ceva. La prima vedere, eram convins că nu voi putea schiţa niciun gest. Dacă m-ar fi pus cineva să o descriu înainte de naştere, sau … ştiu eu….să îi fac un portret robot, cu siguranţă că aşa mi-o închipuiam. O guriţă dulce foc, degete lungi, năsuc mic şi pufos şi cuminţică.

După sutele de telefoane date/primite, mi-am făcut timp şi pentru sentimentele mele. Vă doresc tuturor un eveniment de acest gen. Este o experienţă unică în viaţă să îţi vezi propriul copil pe care l-ai aşteptat atâta vreme. După ce m-am bucurat la maxim, mi-am intrat în rolul de tătic. Am  vorbit cu asistentele să îmi rezerve o cameră privată pentru a sta împreună cu soţia şi copilul. Nu am dormit decât jumătate de oră azi-noapte. Am stat lipit de fată, am schimbat-o, am alintat-o şi i-am asigurat primul drept – cel de a fi alăptată la sân de către mama sa. Sunt extrem de fericit. Atât de fericit încât acum văd că am scris deja o groază despre acest eveniment, deşi am vrut să pun doar o fotografie.

Sunt tătic . Probabil cel mai cool tătic ever. Fac cinste . Trebuie să sărbătoresc această minune. O să torn băutură cât intră pe gură. Sunteţi invitaţii mei. V-am salutat !

ps : calitatea foto lasă de dorit, iar fotografiile nu sunt unele din cele mai reuşite din cauză că, fiind atât de fericit, am uitat să mai fac şi poze.