Ieri s-a întâmplat cel mai frumos lucru pe care l-am trăit în viaţa mea. La ora 13:50 s-a născut o stea. Fetiţa mea. Dana Ioana s-a impus repede printre doctoriţe şi asistente fiind una din cele mai frumuşele şi cuminţi fetiţe născute în utlimele luni. Aşa au spus ele. Mama ei a fost o eroină. A ales să nască natural şi a făcut-o în doar trei ore. Tot blocul de naşteri au lăudat-o pentru că a fost liniştită, a ştiut să coopereze cu doctorul şi nu a ţipat. Mă întreb, cum e posibil să nu ţipi la o naştere normală ?

Dana Ioana, minunea vieţii mele, s-a născut la ora 13:50. Adică la 10 minute după ce am ajuns eu la spital. Înarmat cu reviste şi dulciuri, am ajuns la spital unde aveam să aştept naşterea fetiţei. La numai 15 minute, atunci când a ieşit o doctoriţă, am întrebat care mai este starea soţiei mele şi dacă pot asista şi eu la naştere. Am rămas uimit atunci când doctoriţa mi-a spus că soţia mea a născut o fetiţă frumoasă la 3.3 kg şi 49 cm. Am zis că face mişto de mine pentru că în urmă cu trei sferturi de oră vorbisem cu soţia la telefon. Când mi-a adus fetiţa am zis că leşin. Am început să o pup pe doctoriţă, fără să îmi dau seama. Nu credeam că mi se întâmplă aşa ceva. La prima vedere, eram convins că nu voi putea schiţa niciun gest. Dacă m-ar fi pus cineva să o descriu înainte de naştere, sau … ştiu eu….să îi fac un portret robot, cu siguranţă că aşa mi-o închipuiam. O guriţă dulce foc, degete lungi, năsuc mic şi pufos şi cuminţică.

După sutele de telefoane date/primite, mi-am făcut timp şi pentru sentimentele mele. Vă doresc tuturor un eveniment de acest gen. Este o experienţă unică în viaţă să îţi vezi propriul copil pe care l-ai aşteptat atâta vreme. După ce m-am bucurat la maxim, mi-am intrat în rolul de tătic. Am  vorbit cu asistentele să îmi rezerve o cameră privată pentru a sta împreună cu soţia şi copilul. Nu am dormit decât jumătate de oră azi-noapte. Am stat lipit de fată, am schimbat-o, am alintat-o şi i-am asigurat primul drept – cel de a fi alăptată la sân de către mama sa. Sunt extrem de fericit. Atât de fericit încât acum văd că am scris deja o groază despre acest eveniment, deşi am vrut să pun doar o fotografie.

Sunt tătic . Probabil cel mai cool tătic ever. Fac cinste . Trebuie să sărbătoresc această minune. O să torn băutură cât intră pe gură. Sunteţi invitaţii mei. V-am salutat !

ps : calitatea foto lasă de dorit, iar fotografiile nu sunt unele din cele mai reuşite din cauză că, fiind atât de fericit, am uitat să mai fac şi poze.

• România este recunoscută pentru fetele frumoase care trăiesc aici. Cel puţin asta vedem de jur împrejurul nostru. Mai mult, orice vedetă de peste mări şi ţări care vine în ţara noastră ţine să aprecieze acest lucru atunci când este întrebată ce anume a auzit despre ţara noastră. Eu sunt de acord. Sunt foarte multe fete care arată de la bine în sus. Cum orice pădure are şi uscăturile ei, există şi fete urâte. Nu urâţele. URÂTE! La fel se întâmplă şi cu bărbaţii. Sunt şi frumoşi şi urâţi. În principiu, bănuiesc că în majoritatea cazurilor cuplurile se împart în două categorii : urâţi cu urâţe şi frumoşi cu frumoase.Ieri, când am fost la Galaţi, am intrat în supermarket-ul Real. Am văzut o tipă urâtă de mână cu un gentleman. Un bărbat despre care puteai spune că se încadrează lejer la titlul de bărbatul anului. Mi-am spus la început că tipa e de bani gata şi de aia stă un bărbat chipeş cu ea de mână. Da de unde ? Tipa era îmbrăcată sub orice critică, scotea din gură numai “analfabetisme” şi cheltuia o grămadă de bani pe ţoale naşpa. Mă întrebam … de ce ar sta un tip arătos şi cu bani de mână cu o ţoapă ? Singurul răspuns logic pe care l-am putut oferi a fost : din dragoste . Să fie dragostea atât de oarbă ?
• Cu ceva timp în urmă m-a sunat o persoană de la o companie oarecare. Mi-a prezentat o ofertă şi m-a rugat ca atunci când sunt dispus să mi-o prezinte face-to-face să îi transmit acest lucru. Avea o voce extraordinară. Părea  o tipă la 27-28 de ani, foarte plăcută şi misterioasă. Aş fi spus că stau de vorbă cu una de la linia fierbinte. A venit momentul să o întâlnesc pentru a-mi prezenta oferta respectivă. A coborât din maşină. Nu era decât o hoaşcă la vreo 45 de ani. Nu, nu spun că femeile la 45 de ani sunt nişte hoaşce. Aia arăta precum o hoaşcă. Dacă aş fi văzut-o în trenul groazei cu siguranţă m-aş fi speriat. La început când am văzut-o mi-am spus că e o greşeală. Asta până când i-am auzit vocea.Nu reacţiona încă de la primul semnal ! Aparenţele înşeală !
• În ultimele zile mai multe persoane mi-au urat multă fericire şi un copil sănătos ( atunci când se va naşte ) . M-au întrebat cum se simte soţia şi dacă avem vreo preferinţă în ceea ce priveşte sexul copilului. La sfârşit, ca să îmi dea cu firma în cap, mi-au făcut un compliment (cică ) . Mi-au spus că soţia mea are mare noroc cu mine, în sensul că ea fără mine nu era mai nimic. Ca şi cum ea e o proastă, iar eu sunt ăla deşteptul şi cu bani. Dragii mei, ţin să vă spun (deşi v-am spus-o şi în faţă) că norocosul sunt eu. Eu am noroc de o femeie extraordinară din toate punctele de vedere. Probabil că eu nu aş fi fost nimic fără ea, nu invers. Avem o relaţie deschisă şi bazată pe respect reciproc, aşa că mai lăsaţi răutăţile şi încercaţi să fiţi măcar pe jumătate la fel de fericiţi ca noi doi. Dacă iubeşti cu adevărat, vei duce o viaţă plină de bucurii !
• Mulţumită unui link primit pe messenger, m-am hotărât ca să nu îmi schimb maşina cu una mult mai dotată din punct de vedere tehnic. Astfel, cercetătorii nemţi au descoperit prin nu ştiu ce metode că scaunele încălzite pot dăuna calităţii spermei. Se spune că scrotul bărbatului care îşi aşează ouăle luxoase într-o maşină cu scaune încălzite s-ar încălzi peste limita la care testiculele ar putea produce sperma.Nu ne mai rămâne decât să aşteptăm maşinile cu climatronic în scaune. Degeaba ai bani dacă n-ai cap !

Mă sperie un lucru. Să vă spun despre ce este vorba, pe scurt. Pentru mine, faptul că am un calculator conectat la internet, că sunt mândrul posesor al unui blog citit de mulţi oameni ( care nu prea comentează la articole, între noi fie vorba) şi că am o maşină faină începe să mă macine. O să spuneţi că sunt tâmpit nativ. Nu e aşa. De când am început să lucrez la calculator (uneori să câştig bani de pe urma lui ) am uitat uşor-uşor de mişcare. Mă plimbam mult înainte. Făceam şi sport. Nu de performanţă, dar făceam. Mai un fotbal, mai un jogging, urcam pe munţi ( atât pe Jepii Mici cât şi pe Jepii Mari ), înotam etc. De când mi-am cumpărat maşină, nu mai merg pe jos nici până la colţul străzii pentru a lua o pâine.

Conform rezultatelor făcute în urma evaluării stării de sănătate a românilor ( centralizate de Ministerul Sănătăţii ), rezultă clar că românii nu mai fac sport, dar mai şi mănâncă prost, adică nesănătos. Mai pe scurt, un bărbat dintr-o sută face sport cu regularitate, iar zilnic românii mănâncă pe lângă legume şi fructe foarte multă carne grasă. Aproximativ 30% din bărbaţi şi 6 % din femei sunt băutori de alcool,iar peste 40% din români fumează.Toate acestea împreună cu statul la calculator, televizor sau cu pusul curului în maşină zi de zi, fie şi până la chioşcul de pâine, duc la obezitate şi provoacă diferite boli.

Deşi nu am făcut burtică şi nici nu am luat în greutate, mă gândesc să revin la forma de dinainte . Aş vrea să fac puţină mişcare, chiar dacă asta înseamnă doar mersul pe jos până la serviciu şi plimbatul prin oraş. Aş vrea să stau cât mai puţin în faţa calculatorului. Îmi ajunge maxim o oră de stat la calculator zilnic, pe lângă alea 7-8 ore pe care le petrec în faţa calculatorului la serviciu.Aş vrea să reuşesc. Să văd dacă pot ….

Cât de ţăran trebuie să fii să cumperi aşa ceva ?

Dacă ai cumpăra aşa ceva, ce ai face cu el ?

Preferi negrul sau albul ?

În week-end obişnuiesc să mă mai duc pe la ai mei. Mai facem un grătar, mai bem o bere…chestii din astea. Seara îmi place să mai stau câte puţin la poarta de la stradă. Deh, mai văd un cunoscut şi îl mai întreb de viaţă.

În seara cu pricina, pe lângă tinerii care se plimbau de mama focului pe străzile luxoase ale oraşului nostru mult iubit, am văzut două tipe care se apropiau cu paşi repezi. De una din ele m-am îndrăgostit instant. Glumesc, desigur. Vă spun şi de ce. Cred că avea vreo 17 ani, un metru şi 65 şi vreo 120 kg. Băi nene, îmi venea să ţip în gura mare : SALVAŢI BALENELE! Lângă ea, o pişpirică tot la vreo 17 ani, un metru şi 55 şi 45 kg. Abia se vedea săraca. Împreună arătau ca Stan şi Bran.

Când au trecut prin dreptul porţii o aud p-asta mică spunându-i celei mari : ehhh, fată …. “aş vrea şi eu să am pe cineva cu care să vorbesc, să îl iubesc, să mă înţeleagă. mă simt cam singură în ultima perioadă ” . Instant, mi-a picat fisa : păi cum să găseşti fată pe cineva care să se uite la tine când tu umbli cu Fornetti după tine ? Eu unul, dacă eram burlac iar tu erai o fineţe de fată ( ceea ce nu se întâmplă în cazul tău), nu m-aş fi apropiat de tine niciodată dacă te vedeam în compania domnişoarei Fornetti. Adică, las-o naibii … nu ai găsit şi tu pe cineva mai de talia ta cu care să te plimbi prin oraş ?  E de trei ori femeie gagica, chiar nu vezi ?

Nu am nimic cu fetele grase. E posibil ca săracele să sufere de vreo boală. Ferească Dumnezeu. Eu am ceva cu cealaltă făptură. Se plânge că nu stă nimeni cu ea, dar nu îşi dă seama că nimeni nu s-ar apropia de ea atât timp cât King Kong e lângă ea şi o apără cu privirea-i de animal nehrănit.

E bine ca în viaţă să îţi urmezi calea. Să vedem ce alege domnişoara.

Dobitocul din poza de mai jos se afla, probabil, la primul lui traseu cu maşina. Dacă îl vedeţi în faţa voastră, asiguraţi-vă că sunteţi la cel puţin 50 de metri în spatele lui. Pune frâne din senin, merge ca pişatul boului şi încă nu a învăţat vitezele maşinii. Când merge cu 40 km/h, cand cu 70, după care brusc pune frână. Dacă îl vedeţi în oglinda retrovizoare, călcaţi pedala de acceleraţie până îl pierdeţi. Are tendinţa de a accelera şi depăşi tocmai atunci când vine ditamai coloana de maşini din faţă.

Mesaj pentru dobitoc : băi sclavule, du-te nene şi fă şcoala de şoferi ca la carte ! Banii nu ajută întodeauna . Dacă îţi bagi picioarele în viaţa ta, intră dracului într-un copac de unul singur, nu încerca să îi bagi şi pe alţii în aceeaşi oală, handicapatule !  Ah, era să uit …. MUIE MĂ !

Timp de peste patru decenii, până la căderea comunismului, ziua de 23 August a fost ziua naţională a României .

Ţin minte că  pe 23 august se făceau manifestări pe străzile tuturor oraşelor, pionerii şi muncitorii din fabrici şi uzine erau scoşi în stradă să îl aplaude direct sau indirect pe nea Ceaşcă şi consoarta lui, se cântau cântece patriotice şi se fluturau eşarfe colorate.

Astăzi, ziua de 23 august este o zi oarecare, ţinută minte mai ales de cei care au activat în PCR . Unii sunt în ochii noştri şi lasă capul plecat pentru că se simt vinovaţi. Alţii încă ne conduc.

Pentru toţi însă, 23 august înseamnă istorie. O istorie din care putem învăţa multe lucruri.

Vă propun să ascultăm adevăratul imn al României  care ne bântuie şi în ziua de azi. După ce îl ascultaţi, vă recomand să fredonaţi celălalt imn, cel oficial : ” deşteaptă-te (dracului odată) române ! ”