Dragostea nu-i oarbă :)

Exerciţiu birocratic
Să presupunem că eşti un bărbat căsătorit . Atât tu, cât şi soţia ta aveţi domiciliul stabil în localitatea X . Soţia ta a rămas însărcinată, iar pentru binele ei şi al copilului ai hotărât ca ea să nască în altă localitate decât cea în care domiciliaţi . Notăm localitatea în care va naşte cu Y . După ce a născut, vă întoarceţi acasă în noua formulă. O să vrei ca drepturile prevăzute de legile în vigoare să se aplice şi în cazul tău, aşa că te duci frumuşel la primăria de care aparţii pentru a depune actele pentru trusoul nou născutului (prima de naştere)şi pentru alocaţia de stat.
Copilul fiind născut în altă localitate ( Y ) , o să ai nevoie de o adeverinţă de negaţie care să ateste că fiul sau fiica ta nu a beneficiat de prima de naştere din localitatea de unde s-a născut. Întrebi respectuos dacă mai trebuie şi altceva în afară de asta şi ţi se spune că nu. Deci ….. atât ? Da, atât ! Mai faci un drum la primăria din localitatea Y pentru a cere această adeverinţă. După ce faci şapte drumuri de du-te vino cu hârtiile, plus coada de rigoare, obţii adeverinţa. Eşti bucuros că ai scăpat şi te duci înapoi la primăria X . Ţi se întocmeşte dosarul pentru prima de naştere, dar ca să îţi întocmească şi dosarul pentru alocaţia de stat ai nevoie de încă o adeverinţă de negaţie . Cum adică …. încă una ? Da,încă una ! Tot de la primăria Y ? Nu,nu de la primărie ci de la Direcţia Muncii din localitatea Y .
Te întrebi ce rost are această adeverinţă atâta timp cât nici tu şi nici soţia ta nu are domiciliul stabil sau provizoriu în localitatea Y ? Dacă soţia ta naşte în Franţa, spre exemplu, trebuie să te duci acolo pentru a lua adeverinţă cum că nu iau alocaţie din Franţa ? Nedumerit, dai telefon la Direcţia Muncii din localitatea Y şi îi întrebi pe ăia dacă într-adevăr e nevoie de aşa ceva. Ţi se răspunde afirmativ . Îi întrebi dacă îţi pot trimite prin fax adeverinţa, ca să nu mai baţi drumurile. Ţi se spune că nu se practică aşa ceva la ei. Îţi pui palmele în cap, îţi bagi picioarele-n sistem şi te duci glonţ în localitatea Y, la Direcţia Muncii. Ajuns acolo, îi spui cucoanei de la ghişeu care ţi-e dorinţa. Răspunsul cucoanei a fost foarte scurt şi la obiect : nu aveţi nevoie de această negaţie.
Ţi se întunecă privirea şi îţi vine să tâmpeşti. Totuşi, cu mult calm, îi spui povestea de la cap la coadă. Cucoana o ţine pe a ei, cum că nu trebuie. Aşa crezusem şi eu iniţial, dar la telefon mi-aţi cerut altceva, îi zic. Totuşi, ca să mă vadă împăcat, face pe dracu-n paişpe şi îmi întocmeşte acea adeverinţă. Mă întorc acasă, în localitatea X, şi mă îndrept către primărie. Depun actele şi mi se întocmeşte dosarul. Mi se spune că trebuie să aştept cel puţin două luni până la soluţionare. Ştiind cât valorează o singură oră, mă ia ameţeala când mă gândesc că trebuie să aştept două luni.
Trăim într-o ţară în care hârtiile şi drumurile de colo colo fac legea. Paradoxal, lucrez în sistem şi observ că de la un an la altul se înmulţesc hârtiile. Pentru dosarul X nu mai ai nevoie de o copie după nu ştiu ce act, ci de două sau trei copii. Şi tot aşa … Din păcate, deşi de la centru a fost tras semnalul de alarmă, primăriile nu găsesc fonduri sau pur şi simplu nu vor să înţeleagă cât de necesar este un sistem informatic integrat într-o instituţie, precedat de o instruire ca la carte a personalului. Cert este că ar avea de câştigat şi ei, ca oameni politici, dar mai ales noi, proştii de rând care mergem să îi votăm din 4 în 4 ani . Chiar, la procesul de votare de ce nu există birocraţie ? Cum vedeti rezolvarea birocratiei in Romania ? De fapt, este posibila disparitia ei ?
Examen psihologic

Operaţiunea “alăptarea”
Vă daţi seama ce bucurie mare este pe capul micuţului Zsolt Jr. pentru că este alăptat de mămica sa recunoscută pentru cei mai apetisanţi sâni din România ?
Băieţelul Nicoletei Luciu a scos capul la lumină ieri, la o clinică din Ungaria. Copilul cântăreşte 3,700 kg şi măsoară 56 de centimetri în lungime. Nu este de mirare uitându-ne la mămicuţa ei.
Tăticul micuţului era entuziasmat de apariţia juniorului său şi făcea treişpe-paişpe pe holurile spitalului vorbind într-o maghiară perfectă. Mă bucur că, în sfârşit, un pui de ungur suge de la o româncă. Şi are de unde … ![]()
Pentru cei interesaţi, p(r)ostul de televiziune Acasă Tv va difuza joi, în cadrul emisiunii “Poveştiri adevărate”, secvenţe de la naşterea micuţului Zsolt.
Cu această ocazie aşteptăm cu nerăbdare un pictorial în Playboy cu micuţul Zsolt sugând de la ţâţa mă-sii .
(sursa foto – mediafax.ro )
Tăriceanu vs Tăriceanu
Trecând peste faptul că nu îl am la maţe pe premierul României, o să redau în rândurile ce urmează a fi scrise câteva afirmaţii pe care domnia sa le-a făcut de-a lungul timpului. Afirmaţiile îl privesc pe fostul său partener de încredere, Theodor Stolojan, cel care în anul 2005 a readus PNL pe un trend ascendent. Cu două zile în urmă, dl Tăriceanu a lansat un atac dur la adresa lui Stolojan, uitând că în urmă cu trei ani de zile acelaşi Tăriceanu avea numai cuvinte de laudă pentru mister Stolo.Iată ce spunea premierul în urmă cu trei ani de zile :
Tăriceanu : “Nu am fi fost astazi intr-un congres al invingatorilor daca PNL nu ar fi fost condus in anii care au trecut de presedintele Theodor Stolojan. Ceea ce parea imposibil s-a intâmplat. Theodor Stolojan a facut ca liberalii sa-si depaseasca disensiunile interne si sa se instaureze un climat de lucru in echipa care a asigurat atingerea obiectivelor asumate la congresul extraordinar din 2002. Domnule Theodor Stolojan, recunoastem astazi inca o data ca prin integritate, rabdare, tenacitate si echilibru ati contribuit esential la devenirea PNL. In numele tuturor colegilor, va multumim inca o data!”
(extras din discursul “La inceputul unei noi pagini de istorie, 04 februarie 2005, PNL)
În acea perioadă, atât Tăriceanu cât şi Stolojan se bucurau de epoca de aur a PNL. Tăriceanu îl pupa în fund pe Stolojan mulţumindu-i pentru faptul că a redresat partidul, recunoscându-i meritele în public. Dacă cineva i-ar fi spus atunci lui Tăriceanu că peste aproximativ trei ani de zile va fi la cuţite cu acelaşi Stolojan, probabil că n-ar fi crezut. Iată ce a declarat premierul cu două zile în urmă într-un interviu acordat Mediafax :
Tăriceanu reloaded : “Theodor Stolojan este un politician în care nu poţi să ai încredere. Eu şi colegii mei liberali ştim asta din proprie experienţă. Românii nu se pot baza pe Theodor Stolojan. Când eşti premier, nu poţi să te retragi de la o zi la alta pentru că ţi se pare că eşti şantajat de cineva” ( sursa : Mediafax, 21 septembrie 2008)
Super tare, nu-i aşa ? Vorbim despre aceleaşi două personaje care se pupau şi pe-o parte şi pe alta cu puţin timp în urmă. Oare de ce în 2005 mister Tăriceanu avea încredere deplină în Stolojan şi îi mulţumea din toată inim, iar acum nu vrea să îl mai vadă în faţa ochilor ? Este drept, s-au schimbat multe în viaţa politică din 2005 şi până în prezent. PNL şi PD formau o alianţă, iar acum sunt două tabere diferite. Chiar şi aşa, respectul şi aprecierile faţă de un om căruia i-ai mulţumit din tot sufletul tău de pârâcioasă mică nu ar trebui să ia altă formă de la o zi la alta. Sunt convins că sentimentul este reciproc şi în cazul lui Stolojan. Tot albie de porci îl va face şi el pe Tăriceanu dacă va fi întrebat.
Concluzia pe care o trag de aici este că politica este o curvă penală, iar politicienii de asemenea. Se mai duce careva la vot ?
La mulţi ani, iubito !
Astăzi soţia mea împlineşte frumoasa (aşa se zice
) vârstă de 27 de ani. Prin urmare, mi-am luat inima în dinţi şi am plecat în căutarea unui cadou pe măsura dragostei ce i-o port. Ajuns în Focşani, am încercat să intru în magazinele în faţa cărora o aşteptam pe nevastă-mea atunci când intra să îşi mai cumpere câte ceva pentru a-şi înfrumuseţa garderoba. Bineînţeles că înauntru erau numai femei, care se uitau la mine de parcă aş fi fost travestit . Am ochit eu două sau trei doamne care se uitau cu admiraţie la mine , zicându-şi parcă ” mai există exemplare ca tine ? ” .
După câteva ore bune de umblat creanga prin magazine roz, am ales un pardesiu de toamnă-iarnă foarte elegant. Aşa mi s-a părut mie la momentul respectiv. Apoi am plecat la piaţă să cumpăr un buchet mare şi frumos de trandafiri . Chiar îmi era dor să îi mai cumpăr nişte flori. Bănuiesc că şi ea abia aştepta, pentru că ultimul buchet pe care i l-am oferit a fost cu o lună în urmă. În sfârşit, am ajuns acasă . Mă duc să fac un duş pentru că simt şi acum privirile insistente ale femeilor. Mai târziu, după ce se trezeşte soţia mea, o să îi dau cadoul pentru care am alergat o jumătate de zi. Sper să nu mă fac de rahat şi să îi placă pardesiul.
Până atunci, nu-mi rămâne decât să exersez. La mulţi ani, iubito !
Bulgăriţi-aş mecla !
Cam astea erau expresiile folosite de şmenarii şi piţipoancele prezente la Bâlea Lac odată cu apariţia primilor fulgi de zăpadă. Nu ştiu dacă aţi urmărit la tv ştirea conform căreia prima zăpadă serioasă din acest an a căzut la Bâlea Lac. A nins mai bine de 2 zile şi zăpada măsoare peste jumătate de metru, motiv pentru care piţipoancele şi şmenarii şi-au făcut drum acolo, ca să îşi tragă unii altora bulgări în mufă. Nu sunt răutăcios când spun asta. Este ok să te urci în maşină şi să îţi duci căţeluşa cu picioruşele în zăpadă. Dar ce te faci oare cu pizdulicele care atunci când coboară din maşina cu climă bizonală îşi afundă picioarele încălţate cu balerini în ditamai zăpada ? Sau ce să le ceri însoţitorilor de piţipoance atunci când îi vezi că poartă pantofi lucioşi sau adidaşi cu talpă joasă şi tricouri cu mânecă scurtă, când afară sunt minus 4-5 grade ?
Vâzându-i, reporterul chiar i-a întrebat dacă au fost luaţi prin surprindere de zăpadă şi nu au avut la îndemână haine mai groase, iar şocaţii secolului au răspuns nonşalant că ştiau de vremea de iarnă, dar că e mai trendy să te îmbraci mai subţire. Cine dracu’ îi înţelege frate p-ăştia, că eu unul nu bat până acolo ?





