Amintirile unui boșorog
Ăla din titlu sunt eu. Am avut o stare ciudată încă de la începutul weekend-ului. Probabil aceeași stare, cu aleleași simțuri de regret pe care le au femeile care ies la menopauză. E pe sistem de ” aaaaahhhhh, când naiba au trecut atâția ani?” Brusc, mi-am adus aminte de anii în care eram proaspăt absolvent de clasa a opta. Nu știu de ce. Cert este ca anii aceia au fost de aur pentru mine. La liceu am trăit alte vremuri decât cele pe care le trăiesc tinerii din ziua de azi. Lumea este într-o continuă schimbare și încerc să țin pasul, dar nu pot să nu îmi pun unele întrebări.
Liceenii, în prezent, nu mai sunt precum liceenii anilor 90. Pe lângă faptul că învățatul era literă de lege, îmi amintesc cu plăcere când plănuiam, cu atâta frică, să chiulim de la ore în grup, când împărțeam în trei o halbă de bere, când mergeam la pădure și doi inși încercau să se combine cu aceeași fată, când ne plăcea să ne plimbăm prin parc cu o fată de mână, mândri că am reușit să ne combinăm, când puneam mână de la mână bani pentru jocuri de noroc, iar dacă aveam norocul să câștigăm ne bucuram împreună cu o bere în față, când ne treceau fiori în momentul în care nu știai cum să îți faci curaj să o abordezi pe fata de care îți plăcea, când trimiteam bilețele anonime unor colege șamd .
Sunt convins că sunt încă mulți care mai fac asta, dar văd din ce în ce mai des liceeni care preferă messengerul în locul unei discuții față în față, hi5-ul în locul unei ieșiri romantice în parc, sexul de la prima întâlnire în locul unei cuceriri ca la carte, jocul pe calculator în locul unei ieșiri împreună cu prietenii, mă încearcă un sentiment ciudat. Poate că cea mai frumoasă perioadă a vieții este cea de licean. Nici nu vreau să îmi amintesc ce rău îmi părea că termin liceul. A fost extraordinar de frumos. În clasa a XII-a ne juram cu toții credință, ne spuneam că oriunde vom merge vom ține legătura. Din păcate, în cele mai multe cazuri, nu a fost așa. Aș da orice să mai fiu licean măcar un an.
Commentarii
5 Comentarii on Amintirile unui boșorog
-
ciresica cu numele de MaMeMiMoMu on
Sun, 28th Jun 2009 5:09 pm
-
corleone on
Sun, 28th Jun 2009 8:14 pm
-
d3m3ntzial on
Sun, 28th Jun 2009 9:56 pm
-
iulia on
Mon, 29th Jun 2009 8:34 am
-
maybenottoday on
Mon, 29th Jun 2009 4:29 pm
Doamne cat imi este dor de liceu…acum astia nu mai stiu sa se distreze…habar nu au ce viata frumoasa am avut noi si din pacate chestia asta nu o sa se mai schimbe niciodata…
mi s-a facut si mie dor de liceu 
Dane,ce amintiri mi-ai trezit…Tin minte cum ne fofilam ca sa nu iesim la tabla,cum fumam cate 5 insi la o tigara,cum ne aparam unii pe altii cand faceam cate o boacana,cum radeam la ore pe ascuns,cum abia asteptam sa ies de la ore pentru a merge in parc cu colegele…
Noi am avut viata socials,nu ca bezmeticii astia de azi!
Vremurile se schimba, pacat ca nu au stiut sa ia ce e mai bun de la fiecare. Sau,no, poate ca am ramas noi cam in urma cu moda.
Mai tineti minte bairamurile date in casa parintilor, spargerea petrecerilor pe la 5-6 dimineata, cand unora ne era somn iar altora le parea rau ca se termina noaptea, mai ales pentru ca se combinasera la acea petrecere ?
Dar oracolele pe care le dadeam spre completare celor mai interesante colege pentru a le sti opinia despre anumite chestii pe care nu aveam curaj sa le intrebam ? Hai ca era fain….
Stai ca vine din urma generatia CounterStrike care acum are 9-10 ani, sa vezi atunci melancolie!
pot sa va spun ca atat de mult mi-a placut perioada liceului ca am revazut seria Liceenilor de zeci de ori.ba chiar atunci cand au aparur filmele cu ziarul jurnalul le-am cumparat pe taote.
Hai,spune sincer, la ce te gandesti ?
ah, nu uita, daca poza ta nu apare langa comentariu, fa-ti un gravatar!
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici