Nesimțirea unora care locuiesc la bloc
In: Fucktard, Romania, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, personal, social, video
Stau la bloc.Încă, dar parcă simt că voi sta la bloc până la adânci bătrâneți, din lipsă de bani ca să mă mut la casă. Mda, care le mai apucă… Pe lângă faptul că stai între patru pereți de beton sau că nu ai curte cu flori, cu verdeață, mai ai și ghinionul să locuiești alături de unii care nu au, parcă, cei șapte ani de acasă.
Se întâmplă că blocul meu aproape că plutește pe o mare de apă amestecată cu mâl și gunoaie. Asta din cauza unor ”profesioniști” veniți la sfârșit de an, cu gândul de a rezolva o problemă apărută la niște țevi care s-au înfundat la subsol. No, ca să rezolve repede treaba și să se ducă în familie pentru a mânca ceva cârnați și mâncare tradițională, au ales să taie conducta principală de la wc, ca să se desfunde cu totul. Și s-a desfundat, nene. A curs în subsolul blocului tot căcatul, pișatul și mizeriile aruncate de oameni în budă.
După ani și ani, când lumea mai adună bani, se încearcă repararea acelor țevi de la subsol, cât și scoaterea apei și a mâlului care se află acolo. Din cauza umezelii, țânțarii sunt la ei acasă pe scara blocului. Stau unii peste alții, din lipsă de spațiu. Când deschizi ușa să intri în casă, intră și o gașcă de țânțari cu tine. No, se gândesc că poate îți țin de urât noaptea. Apropo, după ce se termină lucrările de care vă spun, o să iau decizia de a face o dezinsecție ca la carte, pe cheltuiala mea. Dacă mai văd un țânțar, fac alergie.
Acum, că tot s-a luat hotărârea de a face reparațiile și de a scoate apa, am descoperit, nu că nu știam dinainte, că locuiesc alături de câteva persoane care pur și simplu nu au nici măcar noțiunile de bază în ceea ce privește bunul simț. Altfel, la subsolul blocului nu s-ar mai fi descoperit pamperși pentru copii, chiloți și șosete, tricouri, sticle, dar mai ales o perdea de vreo doi metri. Toate aruncate în buda, proprietate personală a locatarilor, și ajunse în subsolul blocului. Mă întreb, cât de dobitoc trebuie să fii să bagi în căcăstoare ditamai perdeaua ? Bagi câțiva centimetri, tragi apa, mai bagi alți câțiva centimetri, iar tragi apa. Până se duce toată.În tot acest timp, omul putea să coboare liniștit pentru a o arunca la gunoi, afară.Cât de dobitoc să fii să arunci în wc orice lucru de care vrei să te descotorosești ? FOARTE DOBITOC ! CEL MAI DOBITOC !
Și ca să nu mor de ciudă că îs singurul care are astfel de vecini, s-a mai găsit unul să îmi facă niscaiva concurență. Iar locatarii nu-s țărani ca noi, vorba aia. E vorba despre o bucureșteancă, mare cucoană de capitală, care s-a gândit să facă puțină curățenie, ca o femeie responsabilă ce e.
Video via piticu
Băsescu îi trimite acasă pe funcţionarii “inutili”
In: Fucktard, Romania, bani, loc de dat cu capul, mizerii, politica, social
Cum îţi dai seama că se apropie alegerile prezidenţiale, sau de orice fel ? Simplu, îi observi pe politicieni cum se zbat să ia măsuri. De orice fel. În prezent,bazandu-se pe simpatia celor din mediul privat, Băsescu speculează ideea de a trimite în şomaj o parte din cei un milion şi jumătate de funcţionari publici. Poate ca este o masura ce trebuie sa se ia cat mai repede, intrucat sunt multi cei care taie frunza la caini, mai ales prin agentii ale statului.Totusi,poate fi riscant, pentru că voturile viitorilor şomeri se pot întoarce împotriva lui. Dar nu-i nimic, nu se vor lua măsuri acum, până în alegeri. Doar avem nevoie de voturile proştilor.
E simplu, lansăm discuţia, că nu ne doare gura, şi mai vedem noi după alegeri ce facem. Până atunci mai vin nişte bani de la FMI, ieşim cu declaraţii optimiste în ceea ce priveşte recesiunea, avem de unde acoperi. Interesant este cum se va hotărî care vor fi acei funcţionari care se vor încadra la categoria “inutili” ? Cumva vor fi angajaţii care nu sunt pe aceeaşi lungime de undă(dpdv politic) cu şeful direct ? Adică pe sistemul ” ştiu eu că nu ai votat cu mine, eşti inutil! ” ? Sau poate pe sistemul “ bă băiatule, tu eşti bun, nimic de zis, dar nu îmi aduci voturi, eşti inflexibil, nu pui botul la orice. Într-un cuvânt, eşti inutil ! ” ? Să fim serioşi, toată lumea ştie că aşa se iau deciziile când e vorba de administraţie, fie ea locală sau centrală.
Ps : pe Moshe&Mordechai se vorbeşte despre acest lucru ceva mai virulent. Aşa, ca să ne trezim odată din somnul (e)basescian.
Babele şi credinţa
In: Fucktard, Marasesti, Romania, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, personal, social
Motto : Cred ca Dumnezeu in creerea omului, cumva
si-a supraestimat abilitatile. ( Oscar Wilde )
Într-o zi de duminică, nu!, într-o sfântă zi de duminică, m-am dus la Biserică. Credincios de mic, că doar, na, am vrut să mă fac popă, am intrat în lăcaşul sfânt afişând mina unui om serios şi credincios, am salutat câteva babe pe care le ştiam de mic sau pe care le-am ajutat de-a lungul timpului cu câte-o pâine, m-am închinat discret la icoanele de la intrarea în Biserică şi m-am alăturat celorlalţi credincioşi care luau parte la sfânta slujbă de duminică.
Nu am înaintat, ci am rămas aproape de ieşirea din Biserică, fiindcă nu aveam să stau mult. Lângă mine, câteva băbuţe îşi îndoiau cu greu genunchii apăsaţi de vremuri grele. Făceau mătănii sau se rugau în genunchi la Dumnezeu. Cu siguranţă, cereau. Cereau iertarea păcatelor, dar erau atâţia la rând. Deodată, în Biserică intră o tipă care ţinea un copil în braţe.
- Auzi, fă Aurico, ia uită-te la cucoana aia ! Nu se mai satură de certat cu bărbatu-său şi vine la Biserică ! Nesimţita naibii, vine şi cere iertare cred.
- Da dragă, mai e şi cu fiică-sa în braţe. N-ar sta bărbatu-său cu copchilul nici să-l baţi. Sigur e la băut pe undeva. Sau la curve, că mereu zice că pleacă acolo când se ceartă cu nevastă-sa.
Deranjat fiind de şuşotelile babelor care şi-au găsit loc de bârfă chiar în spatele meu, chiar în Biserică!, m-am uitat spre ele deranjat şi le-am rugat să aibă bunul simţ să vorbească mai încet.
- Ei, ce să spun, ai venit tu, tânăr, să ne zici nouă ce să facem … dacă nu îţi convine, poţi să pleci liniştit !
Brusc, babele îşi întorc privirea către doctorul intrat să-şi facă şi el o cruce, ca tot credinciosul. Nu prea îl vezi pe la Biserică, dar dacă îl vezi, înseamnă că a cam greşit cu câte ceva. Sau poate că îl aşteaptă o operaţie grea.
- Ia uite-l fă pe dom’ doctor. A venit să îşi ceară iertare pentru toţi banii pe care îi cere de la oamenii care îi intră în cabinet.
- Taci fă din gură, că e doctor bun. Mie mi-a spus întotdeauna că nu am nimic, iar când am avut nevoie de câte ceva, mi-a vorbit frumos şi mi-a dat reţete. Nu ca toţi bădăranii din ziua de azi. Ce, mai sunt doctorii cum erau înainte ?
- Uite-l fă, a şi ieşit ! Nu prea-l ţine Dumnezeu în casa lui. E păcătos, vine de ochii lumii !
Deodată, copilul celei care a intrat în Biserică mai devreme începe să plângă. Şi plângea din ce în ce mai tare. Degeaba încerca maică-sa să îl liniştească, probabil îl speriase ceva. Imediat, babele s-au simţit jignite.
- Şşşşşşşt ! Ieşi afară doamnă ! Chiar aşa, nu putem şi noi să ascultăm slujba din cauza matale ?
- E doar un copil, încerc să îl liniştesc ! Ce tot vă aprindeţi atât ? Nu aveţi altă treabă ?
- Fă bine şi scoate-l afară până se linişteşte ! Ai respect pentru lumea asta şi pentru preot, eiiii, zău aşa !
Supărată, probabil, că lumea e atât de rea, tipa a ieşit din Biserică nu înainte de a-şi face cruce atât ei, cât şi copilului.
- Aşa, du-te afară ! Mai bine pleacă acasă, la bărbatul tău că poate te caută prin alte părţi!
A fost momentul în care nu am mai suportat şi m-am decis să plec. Nu înainte de a le spune că locul în care se află este un loc în care ar trebui să uite de toate răutăţile de zi cu zi, de griji şi de probleme. Mai că nu le-am făcut nesimţite. Păi cum este posibil ca într-o Biserică, unde preotul ne vorbeşte despre bunătate şi despre cele sfinte, să te comporţi în aşa hal ? Probabil că se plictiseau acasă, ori nu prea mai trecea lume prin faţa casei. Lume pe care să o bârfească. Le mai lipseau seminţele şi totul era perfect. De aceea m-am hotărât ca de acum înainte să merg, din când în când, la mânăstiri, iar la Biserică să merg doar în zi de sărbătoare. Credinţa trebuie să existe în suflet, în primul rând. Dacă nu ai sufletul curat şi dacă nu crezi în Dumnezeu, te duci degeaba la Biserică. Iar dacă te duci, cu siguranţă te vei simţi bine lângă băbuţele acelea.
Pijama party
În căutarea soarelui

Bucuria de după…

Sighişoara Medievală în imagini
În drumul care ducea spre cetate, doi bătrâni care completau tabloul clasical românului simplu, ajuns la pensi, acceptau să se lase fotografiaţi,
spre deliciul tuturor vizitatorilor.După câteva ore de stat în cetate, bătrânii erau tot acolo, în aceeaşi poziţie. Extraordinar !

Sighişoara, văzută de pe Turnul cu Ceas, ridicat în veacul al XIV-lea, fiind construit
pentru a proteja poarta principală a oraşului şi pentru a găzdui Sfatul.

O noapte furtunoasă
Nu, nu au ieșit oamenii cu furtunele ca să spele străzile. Vorbim despre o furtună în adevăratul sens al cuvântului. Ieri, când mă întorceam de la Festivalul Medieval de la Sighișoara, cam la 50 km distanță de Brașov, am observat cum o mare de nori negri și grei aveau să acopere albastrul cerului și razele aurii ale soarelui care bucurau câmpiile din împrejurimi.
Am tot sperat să nu trecem prin furtuna ce avea să vină. Am început să pun pariu cu soția, cum că nu mergem înspre ploaia care avea să vină. Am pierdut. Am ajuns în mijlocul ei, chiar în momentul în care s-a dezlănțuit. Am trecut prin inundații mari în 2005, m-a prins ditamai furtuna în munți, cu vânt și ploaie la kilogram, dar prin așa ceva nu am trecut niciodată. Afară, în plină zi, era întuneric, cerul se lumina la fiecare 5-10 secunde, iar tunetele se auzeau foarte tare, chiar și cu muzica dată tare.
A plouat atât de tare, încât am crezut că acolo o sa rămânem. Cu piatră, fără piatră, cu crengi, fără crengi. Nu credeam că nu voi rămâne câteva ceasuri tras pe dreapta. Am continuat să merg, inconștient, după ceilalți, cu o viteză cât să pună roțile în mișcare. Dumnezeu cu mila!, mi-am spus. Și a avut milă. După o jumătate de oră a stat, iar curcubeul ne-a descrețit frunțile. Au rămas doar imaginile și un filmuleț făcut după 10 minute de ploaie cum n-am văzut până acum. Din păcate, aparatul foto mi-a înșelat încrederea. Filmul a ieșit prea luminat și nu știu de ce, că afară lumina abia își mai făcea simțită prezența.








