2012, începutul sfârșitului ?
In: Fucktard, Romania, diverse, movies, personal, video
Într-un documentar, Nostradamus 2012, se spunea, argumentat sau nu, că în decembrie 2012 va avea loc o aliniere galactică, adică Soarele răsare pe linie dreaptă cu centrul Căii Lactee, ceea ce ar putea aduce schimbări dramatice în viața de pe Pământ. Unele insecte și animale pot dispărea, lumea se va confrunta cu fenomene catastrofale și foamete, vor fi schimbări climatice majore etc.
Mi-am adus aminte de acest documentar, pe care l-am urmărit aproape jumătate de oră, deoarece am auzit multe persoane care vorbeau despre aceste fenomene care pot avea loc. Românilor le-au plăcut astfel de povești de când lumea și pământul. Cu siguranță țineți minte episodul Hâncu, episod ce a provocat panică în rândul românilor privitori de otv. Au dormit în stradă în noaptea aceea.
Alții spuneau că privesc partea bună a lucrurilor. Lumea se va curăța de mafioți, politicieni, maneliști, boschetari și curve. Nasol este că și ei se vor duce odată cu ceilalți. Eu cred că nu va fi chiar așa. Ok, lumea se schimbă în rău. Viața sănătoasă pe Pământ este distrusă de mâna omului. Nu se iau măsuri în ceea ce privește încălzirea globală. Probabil că vom ajunge să avem parte de fenomene catastrofale, însă nu cred deloc în ceea ce s-ar putea numi ”sfârșitul lumii” . Povești despre acest subiect sunt destule, eu aștept filmul 
Pe ultima sută de metri
Trebuie să trag tare de mine, întrucât sunt ultimele zile de concediu de odihnă. Prin urmare, mă pregătesc să îmi fac bagajele pentru că plec împreună cu soția la Brașov, la shopping și plimbări nocturne prin munții verzi și întunecați, dar și la Sighișoara, la Festivalul Medieval care va avea loc în acest week-end.
Acest lucru presupune cheltuirea cu bună credință a restului de bani rămași de pe urma deplasării la Băile Felix, distracție și odihnă în același timp, dar și oboseala pe care o voi resimți în ziua de luni dimineață, prima mea zi de serviciu. Revin cu poze la sfârșit de săptămână. Btw, abia aștept să merg la mare, în septembrie.
Hai să facem ceva !
In: Fucktard, Romania, bani, diverse, foto, loc de dat cu capul, politica, social
Oameni buni, vorba copiei lui Elvis din România, trecând peste neajunsuri, peste criza financiară, peste bugetele de doi bani și-un sfert, chiar și peste dobitocii care, uneori de multe ori, ne conduc, ne putem gândi și la chestii mai interesante pentru noi, oamenii de rând ai unei comunități. Vreau să spun că se poate. Se poate să mișcăm un deget pentru a face lucruri bune pentru oameni. Chiar dacă e criză, chiar dacă nu-s posibilități. Criza de idei e și mai mare.
Știm că prima măsură anti-criză este ca cei ce ne conduc să nu mai fure. Ok. Dar hai să ne gândim la lucruri care ar putea face ca o comunitate de câteva mii sau zeci de mii de suflete să fie sănătoasă din punct de vedere al mediului înconjurător. Nu avem bani de investiții majore ? Măcar să avem inițiativa să facem ceva, orice, pentru ca mediul să fie unul prietenos. M-am săturat de hârtii, pungi și cutii de tot felul aruncate de-aiurea peste tot. M-am săturat de parcuri părăsite, parcă, de tot ceea ce înseamnă verde. Vreau să mă simt bine acolo unde trăiesc. Măcar din punctul ăsta de vedere.
Navigând pe internet am găsit câteva imagini de bun simț. De la alții, că la noi nu se prea poate. Păi se gândește cineva la faptul că, dacă nu îl ține bugetul local, poate încheia un parteneriat public-privat pe zona de spații verzi ? S-a gândit cineva că parcurile se pot concesiona ? Nici dracu ! Sau dacă s-a gândit, următoarea întrebare a fost : mie ce-mi iese la afacerea asta ? Iată, domnilor, că se poate face ceva. Exemple sunt, mai trebuie ceva minte, inițiativă și bun simț.
Trafic îngreunat pe E85
Atenţie şoferi ! Între localităţile Călimăneşti şi Pufeşti, aflate pe şoseaua E85, pe traseul Mărăşeşti-Adjud, se circulă în coloană datorită unor lucrări de asfaltare. Astăzi, când am fost spre Adjud, am fost nevoit să stau la o coadă de vreo 2-3 km, timp de 5-10 minute. Se merge pe un singur sens şi sunt şanse mari să daţi de radar la intrarea în Pufeşti. Mă întreb şi eu ca un cârcotaş de ce tocmai pe tronsonul ăla, când la 5-6 km de mers înspre Focşani sunt ditamai gropile astupate cu pământ sau bitum, după caz ?
Mă adaptez încet, dar sigur
In: Marasesti, Romania, bani, diverse, loc de dat cu capul, personal
Proaspăt venit din vestul țării, acolo unde aerul este puțin mai puternic și mai greu de suportat pentru cei care nu au cei șapte ani de-acasă (aviz țăranilor veniți în week-end să-și lase pachetele goale de țigări prin mijlocul stațiunii, dar și dâra puternică de Armani luat de la colțul străzii), ajuns în mijlocul familiei pe care abia așteptam să o întâlnesc și să o îmbrățișez, nu am crezut că îmi va veni atât de greu să mă adaptez la viața pe care o duceam zi de zi aici, la mine acasă.
Nu vreau să par nici ipocrit, nici vreun țăran care a uitat de unde a plecat, dar când am intrat în orașul natal, am simțit un gust al naibii de amar. Parcă am intrat într-o comună părăsită până și de locuitorii ei. Abandonată la greu. O comună în care ți-ai petrece doar un sfârșit de săptămână, în vizită la părinți și rude. Asta în cel mai fericit caz. Mă simt ca și cum aș fi trăit zeci de ani într-o grotă, pentru ca mai apoi să mă trezesc în mijlocul unui mare centru comercial. Aproape că uiți de locurile în care ai fost nevoit să trăiești, iar când te întorci acolo, te întorci cu un gust amar.
Brusc, mi-am dat seama că trebuie să mă zbat pentru a face pasul pe care trebuia să îl fac de mult timp : să mă mut într-un oraș mai mare, care să îmi ofere mie și familiei mele mai multe oportunități și perspective de dezvoltare. Un oraș care să îi ofere copilului meu șansa de a se dezvolta corespunzător, de a merge la o școală bună și de a urma anumite cursuri și traininguri care să îi ofere o altă viziune asupra vieții pe care o trăiește. Să îmi iau un job unde voi câștiga bani, nu vorbe. La fel de brusc, mi-am dat seama că toate acestea le pot realiza doar dacă dispun de niște bani, iar bani nu am. Dar măcar visez. La fel cum visez că orașul în care locuiesc și pe care, vrând-nevrând, îl iubesc, se va dezvolta și va ajunge orașul istoric de care toată lumea a auzit. Sau cum visez că, poate odată și odată, voi fi managerul orașului în care locuiesc și că voi face absolut tot ce îmi stă în putere pentru a-i aduce mândria și pentru a provoca ecoul de altădată.
Până atunci, vreau să vă mulțumesc că, în tot acest timp cât am fost eu plecat în vacanță, blogul meu a avut un număr constant de vizitatori, ba chiar mai mulți decât în zilele obișnuite, când scriam zi de zi. Asta mă face să mă adaptez rapid oriunde m-aș afla.
Popas
Misiunea mea în Băile Felix s-a încheiat, aşa că am pornit hotărât spre casă. Mă aşteaptă un drum lung, încărcat de peisaje frumoase. Şi ca să mă credeţi pe cuvânt, ataşez două poze pe care nu le puteam trece cu vederea. Splendoarea galbenă se afla în apropiere de Cluj, dinspre Oradea.
Dor de casă
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici