Durerile veteranului român
In: Fucktard, Marasesti, Romania, bani, foto, loc de dat cu capul, mizerii, personal, politica, social
Mă întreb, câți veterani de război mai are țara asta ? Dacă ne uităm pe statistici, de la an la an dispar zeci de eroi care au apărat țara pe timp de război. Anii atât de cruzi și reci au trecut peste ei, iar țara pe care au apărat-o în război îi tratează cu indiferență. Veteranii de război ar trebui să fie, pentru noi, românii, un simbol al libertății noastre, o comoară care trebuie păstrată și valorificată în fiecare oră din zi.
Dar ei, veteranii, care au supraviețuit celui de-al doilea război mondial, soldat cu mai bine de 15 milioane de soldați morți la nivel mondial și un milion de morți la nivel național și care au îndurat ca niște bărbați puternici frigul rusesc și ploaia de gloanțe de pretutindeni, sau care au îndurat chinul din lagăre, ce sunt de fapt pentru cei care ne conduc astăzi destinele ? Acești veterani sunt o pacoste pentru oamenii care ne conduc, așa cum bine a punctat astăzi un veteran devenit astăzi cetățean de onoare al orașului în care locuiesc. Sunt scoși la înaintare ori de câte ori se depun coroane, par a fi importanți doar pentru câteva voturi în plus, sunt buni la manevrat masele, dar atât. Sunt buni doar pentru hainele pe care le poartă, pentru medaliile din piept. Nu pentru faptele de eroism, nu pentru că au făcut istorie, nu pentru că au îndurat atât pentru ca noi, cei de astăzi, să ne bucurăm de libertate.Nimănui nu îi pasă de oamenii care se ascund sub haine.
Discursul plin de emoție și durere al veteranului de care v-am spus mai sus mi-a atins o coardă sensibilă. Oare e chiar atât de greu să ai grijă de câțiva veterani de război ? A venit vremea ca ei să aștepte grija noastră, după ce, cu mulți ani în urmă, au apărat culorile patriei înfruntând cele mai dure condiții posibile. Veteranul român nu vrea averi, nici case sau putere. Nu vor să se implice politic și nici să participe la diferite campanii electorale. Ei vor doar respect. Vor să știe că se pot baza pe încrederea și îngrijirea poporului român . Ori, mulți dintre ei, chiar dacă nu cerșesc în mod direct, umblă toată ziua prin oraș sperând că medaliile pe care le poartă în piept pot convinge trecătorii să îi ajute cu niște bănuți pentru pastile.
După tot ce au îndurat, știți cum sunt ajutați de stat ? Foarte primitiv. Cu doar 200-300 de lei, bani de pensie. Doar două sute de lei, pentru că și-au pus viața în slujba statului român. Asta în timp ce unii care au spart câteva geamuri ale unor primării în 1989 și care au acum certificat de revoluționar, câștigă mai bine decât un veteran care a trecut prin momente infinit mai grele. După toate acestea, dragii noștri conducători cred că o masă dată la sfârșitul unui eveniment(dacă o dau și pe aia) care îi omagiază pe soldații căzuți la datorie și o strângere de mână rezolvă totul. Adică s-au achitat de datorii pe anul în curs. Nu e așa. Măcar cât mai sunt în viață să le arătăm respectul nostru. Hai, că nu îi mai avem de ”suportat” chiar atât de mult timp.
Commentarii
Un comentariu on Durerile veteranului român
-
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor : Dan BRAŞOV on
Thu, 13th May 2010 2:45 pm
[...] şi la mine-n oraş, unde veteranii care au spravieţuit celui de-al II-lea Război Mondial, tot mai puţini de la an la an, au participat la această [...]
Hai,spune sincer, la ce te gandesti ?
ah, nu uita, daca poza ta nu apare langa comentariu, fa-ti un gravatar!
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici