Trei motive pentru care sunt fericit
Primul, dar şi cel mai mare, motiv pentru a mă declara fericit sută la sută este acela că fetiţa mea a parcurs singurică, pe picioruşele ei micuţe, o distanţă de aproximativ 10 metri. Are 11 luni şi jumătate şi merge singurică ! Mă simt extraordinar ! Să vedeţi ce bine aleargă. Bineînţeles, ţinută de mânuţe .
Al doilea motiv pentru care mă declar fericit este că se accentuează din ce în ce mai tare ideea de a mă muta în altă parte. Am doi clienţi care sunt interesaţi să cumpere apartamentul în care locuiesc acum. Chiar dacă în adâncul sufletului meu nu aş vrea să mă mut de acolo ( deh, am copilărit în acel apartament ) trebuie să mă gândesc la viitorul copilului meu, care vreau să se bucure de propria cameră. Mai târziu, vom vedea cum evoluează lucrurile. Poate ne mutăm la casă dacă se mai relaxează lucrurile prin ţară.
Al treilea motiv, ultimul din păcate, ar fi că se apropie primul an de viaţă al fetiţei mele. La sfârşitul lunii îi tăiem moţul şi o punem să aleagă cu atenţie trei obiecte de pe tăviţa fermecată. Cred că va alege cu siguranţă cartea şi telefonul. Al treilea obiect este pur întâmplător şi sper să fie banii. Nici nu ştiu când a trecut un an de zile. Asta poate şi pentru că nu am ştiut ce e ăla plâns în miez de noapte (nici măcar ziua ). Doar zâmbete şi pupăceli. De asta tot zic că e minunat să tot ai copii. Ok, cred că am luat-o razna. Cel puţin aşa îmi dă fiică-mea de înţeles.
Criza financiară şi ajutorul social
In: Fucktard, Romania, bani, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, politica, social
S-a ajuns la fundul sacului. Ăştia de la guvernare nu prea mai au ce fura cheltui, bugetarii stau cu sabia deasupra capului aşteptând să fie trimişi acasă, băncile stau cu sabia deasupra capului bugetarilor trimişi acasă de stat, încercând să îşi recupereze banii daţi împrumut. Imediat după ce am scăpat de Ceauşescu, ţara noastră a stat pe post de vacă şi uneori capră. Toţi au muls de la ea cât au putut, după care i-au dat pe la spate… papucii. Suntem puşi în faţa faptului împlinit. Ne aflăm în plină criză financiară, măsuri împotriva ei nu s-au luat, iar şomerii îngroaşă rândurile.
Dacă vorbim despre sistemul bugetar, este clar că s-a ajuns prea departe. Avem în administraţia centrală sau locală organigrame supraîncărcate, posturi extrem de bine plătite, de cele mai multe ori nejustificat, iar actorii politici nu dau nici cel mai mic semn că le-ar păsa de oameni. Soluţia s-a găsit repede : jumătate din bugetari să plece acasă şi astfel se va face economie la bugetul de stat. Bugetarii ăia vor lua şomaj, bani asiguraţi tot de la bugetul de stat. Apoi, dacă nu reuşesc să se mai angajeze, vor îngroşa rândurile celor asistaţi social.
Toate ca toate, dar ce ne facem cu ăştia de iau ajutor social de la stat ? În fiecare ţară civilizată acest sistem este pus la punct. Este dus aproape de perfecţiune. Nu şi la noi. La noi se încurajează statul degeaba. Conform legii 416/2001, privind venitul minim garantat, cel care se încadrează la ajutorul social trebuie să presteze până la 72 de ore de muncă în folosul comunităţii. În realitate, munca este transformată în sprijinitul corpului în coada de mătură sau lopată. Nu avem oameni care să îi supravegheze pe asistaţii sociali. Multe primării fac pontajele din burtă, mulţi dintre cei care iau ajutor social nu se încadrează de fapt în pevederile legii şi de multe ori cele 72 de ore de muncă se reduc la 5-6 ore.
Legea venitului minim garantat prevede că femeile care au în întreţinere un copil de până la 7 ani sunt scutite de la a presta acele 72 de ore de muncă. Asta în timp ce o femeie care face un copil, beneficiază de un concediu de 2 ani de zile. Asta deşi a muncit să le dea bani şi ăstora de sunt asistaţi. Ce face statul cu asistaţii sociali ? De ce nu se trece la revizuirea legii venitului minim garantat, care are atâtea hibe ? Pentru că s-ar reduce drastic numărul asistaţilor sociali, ceea ce va duce direct şi rapid la sancţionarea politicienilor la urne ? Păi, dacă tot luăm măsuri drastice, haideţi să ne ţinem de treabă. Altfel, unul munceşte pentru familia lui, dar şi pentru a altora care îşi sprijină bărbia în mătură mustăcind a pagubă la proştii care se grăbesc să ajungă la muncă pentru a-i ţine pe ei în viaţă.
Avantajele copilăriei
Nu ştiu dacă este chiar cel mai potrivit titlu. Cert este că nu voi vorbi despre lucrurile pe care obişnuiam să le fac atunci când eram mic. Nu pentru că nu ar merita rememorată acea perioadă, ci pentru că vreau să mă axez doar pe un singur lucru : plăcerea de a te juca, de a te simţi liber. Am avut o copilărie atât de fericită, încât povestea copilăriei mele va fi povestită, probabil, chiar şi de copiii copiilor mei. Sau cel puţin aşa mi-ar plăcea să cred. Dintre toate plăcerile, două îmi erau foarte dragi. Călătoriile şi bătutul mingii pe toate drumurile.
Ce mai conta că veneam acasă murdari din cap şi până în picioare sau că aveam genunchii juliţi de la zgură sau asfalt ? Ce mai conta că tricourile şi pantalonii scurţi erau plini de la iarba prin care mă aruncam ca să prind toate mingiile ? Mă simţeam în largul meu, eram foarte fericit că îmi ocup aproape tot timpul făcând ce îmi place. Mereu îmi spunea maică-mea să profit la maxim de momentele acelea şi nu înţelegeam de ce. Acum ştiu. Am crescut, am la rândul meu un copil şi sunt convins că îi voi da aceleaşi sfaturi.
În perioada copilăriei, pe lângă alte activităţi cultural-artistice, jucam foarte mult fotbal cu prietenii de la bloc. Am prins perioada împuşcatului, când la ora 12 fix trebuia să fie linişte deplină. Dar cine să o păstreze ? Băteam mingea de dimineaţa şi până seara târziu, cu pauză de masă şi somn. Îl ţin minte şi acum pe administratorul de bloc, unul băţos, cu o mustaţă apăsătoare, care ne fugărea de mama focului pentru că deranjăm liniştea publică. Nouă ne făcea plăcere să fim alergaţi. Vă daţi seama ce gălăgioşi eram. Iată că acele vremuri au trecut, iar viaţa şi-a urmat cursul ei. Mult timp de atunci nu am mai pus piciorul pe minge, nu m-am mai întâlnit cu aceiaşi prieteni şi n-am mai gustat din plăcerile copilăriei. Venise timpul să fac curte fetelor, să merg la liceu şi să mă pregătesc pentru viaţă.
Cu doi ani în urmă mi-am adus aminte de vremea copilăriei. Jucam fotbal pe teren sintetic în fiecare week-end, pe timp de noapte.Era extraordinar, dar, cum lucrurile frumoase durează foarte puţin, m-am ales cu o febră musculară de toată frumuseţea, ca mai apoi să ajung să nu mai pot juca fotbal deloc, din cauza unor dureri lombare . Dau semne de bătrâneţe, chiar dacă îmi e carcasa încă bine lustruită. N-am ce face acum, însă îmi pot aminti cu plăcere de avantajele copilăriei mele.
CONCURS : O săptămână de răsfăţ
Din ciclul ” ce face un blogger ca să mai atragă ceva trafic ? ” sau ” ce face un blogger în pană de inspiraţie ? ” , vă provoc la un nou concurs. Pun la bătaie un premiu consistent care va face cu ochiul (mai ales) femeilor. Este vorba despre o săptămână de răsfăţ la Hilton Health Club al hotelului Athenee Palace Hilton Bucureşti.
Pentru a câştiga acest premiu, va trebui să publicaţi pe blogul vostru o fotografie cât mai haioasă cu voi în timp ce faceţi curăţenie. Trebuie să se înţeleagă clar că vă place să daţi cu aspiratorul sau că ştergeţi praful sau geamurile. Nu contează dacă eşti bărbat sau femeie. Articolul pe care îl veţi publica pe blogul vostru trebuie să facă trimitere către concursul lansat de mine (adică puneţi link către acest articol) sau sa lăsaţi un comentariu aici cu link către articolul vostru.
Va fi desemnat un singur câştigător, premiul fiind câştigat de cel mai harnic/cea mai harnic(ă) şi mai sexy blogger/bloggeriţă. Mai pe scurt, vreau să văd bloggerul român cu aspiratorul sau cu mopul în mână, frate. Haideţi, la munca de jos cu voi ! Nu o mai ardeţi aiurea prin Deltă…
Data limită de participare la acest concurs este 30 august 2009, ora 24. Câştigătorul va fi anunţat pe data de 31 august . Pentru alte întrebări referitoare la concurs, mergeţi la comentarii. Succes !
Later edit : postez imagini cu voucherul care va fi dat drept premiu, tocmai pentru a inlatura orice dubiu ca premiul nu ar exista. Atentie la faptul ca data limita de mers la salon este 30 septembrie, asa ca ar fi bine de mers imediat dupa primirea voucherului !
Moda emo prinde și la câini
Dracu ştie !
Suntem un popor de credincioşi. Vezi multă, foarte multă lume la biserică în zi de mare sărbătoare creştină. În rest, pe ici, pe colo, câteva băbuţe şi săraci cu duhul care se apleacă în semn de mătanie pe la uşile bisericii. Dau ziua bună la preot, mai cântă o strofă sau două în corul bisericii şi cred că păcatele le sunt iertate. Ajunşi acasă, marea majoritate a credincioşilor uită de unde au venit. Pleacă din casa Domnului cu sufletul pur şi ajung în casa omului cu sufletul plin de griji.
Se apucă să facă treabă, să muncească sau să ridice mai ştiu eu ce. Cum face unul vreo prostie, hop şi scuza: dracul m-a pus s-o fac şi pe asta ! Românul găseşte mereu vinovaţi şi de multe ori cel mai vinovat nu este el, ci dracul. Şi-a băgat dracul coada în treburile lui. În viaţa de zi cu zi a românului, dracul împreună cu vorbele de duh populare şi atât de pline de înţeles fac casă bună. Ah, mai e şi bârfa sau invidia. Cum îl vedem pe unul care are un serviciu bun, la stat, care implică un salariu măricel, cu maşină şi casă, ne întrebăm cine îl ţine-n braţe ? Pe cine are în spatele său de îşi permite să stea cât mai puţin pe la serviciu şi să câştige cât mai mulţi bani ? Dracu ştie !?
Românilor le place adesea să se distreze. Şi o fac cum ştiu ei mai bine, cu mulţi prieteni, băutură cât cuprinde şi grătare.La iarbă verde, dacă se poate. Acolo, în plină distracţie, încep discuţiile şi laudele fiecăruia.
-Uite bă, mi-am luat o maşină second-hand din Germania la un preţ de nimic !
-Cum dracu ? Unde ai găsit aşa ceva ?
-Ei, l-am prostit eu pe unul care ar fi vrut să scape de maşină că nu prea avea bani… Chestia este că maşina mea are funcţie turbo, apeşi pe un buton şi accelerează foarte tare timp de câteva secunde.
-Du-te băi, zic ceilalţi ofensaţi, maşină cu buton de turbo n-a văzut nici dracu !
După distracţie, ajunşi acasă, doi dintre ei vorbeau despre petrecerea dată la iarbă verde.
-Ai văzut mă ce zicea amicul tău ? Că şi-a luat maşină cu buton turbo, auzi ! Păi ăsta face mişto de noi pe faţă,mă ? Ne crede proşti ?
- Eh, să-l ia dracu ! Hai să vorbim despre altceva !
Unora dintre români le place să creadă despre ei că sunt oameni cultivaţi, chiar dacă nu sunt. Şi se duc la teatru, îmbrăcaţi în ţol festiv de ginerică, se dau în stambă, se duc la operă, merg la galerii de artă. Poate,poate îi vede cineva cunoscut. Ce mai contează că nu înţeleg nimic din tot ceea ce văd ? Chiar aşa îşi spun în sinea lor : dracu să mă ia dacă înţeleg ceva ! Întotdeauna dracul . El este actorul principal.
Mai vedem deseori români pentru care nu contează decât propriul interes. Ar fi în stare să îşi trădeze prietenii şi uneori chiar familia pentru a-şi atinge propriul interes. Fac spălături în urechile şefilor, trimit vorbe fără vreun sâmbure adevăr sau îşi toarnă colegii. Mai pe scurt, se face frate cu dracul sau îşi vinde sufletul dracului. Cum ştim, minciuna are picioare scurte, şeful nu are postul asigurat toată viaţa, iar cel ce s-a făcut frate cu dracul o ia pe coajă. Când planul său a fost demascat, face ca toţi dracii.
Oricum, românii sunt simpatici şi,între noi fie vorba, nu-i dracul chiar atât de negru pe cât pare. Ptiu, drace !
Obiceiuri proaste
In: Fucktard, Romania, diverse, loc de dat cu capul, mizerii
Am auzit multe despre bărbaţi, la modul general. Ba că-s nişte porci, ba că-s nesimţiţi, neîngrijiţi şi insensibili. Toate aceste cuvinte de laudă sunt aduse de femei. Unele dintre ele, mai nesimţite decât bărbaţii la care făceau referire. Vă dau un exemplu care, cel puţin mie, mi se pare pe cât de scârbos, pe atât de nefiresc pentru o femeie : depozitarea banilor în sutien.
Eram la piaţă, făceam diverse cumpărături. În faţa mea, la rând, Milka. Avea un sutien size XXXL. Cumpără nişte cartofi, întinde 50 de lei şi aşteaptă restul. La un moment dat, vânzătorul îî cere tipei nişte mărunţis, cam 1 leu. Sigur că da,zice tipa, în timp ce îşi pierdea mâinile pufoase prin sutienul ca un labirint. Şi dă-i goană după mărunţis, pe ocolite, pe sub sâni, hop! na, că au căzut 10 bani ! A trebuit să îşi lase cealaltă sacoşă pe care o avea în mână şi să bage şi cea de-a doua mână în sutien. A avut succes, într-un final. A găsit leul atât de mult aşteptat de către vânzătorul de cartofi, care ar fi vrut să îi dea o mână de ajutor în căutarea leului pierdut în abis.
Nu vă mint, mi s-a făcut scârbă, mai ales că am primit ca rest la bani şi câteva bancnote de 1 leu. Sunt convins că printre ele se afla şi cea provenită din sutienul tipei supraponderale. Mă gândeam, cum m-aş fi simţit dacă în faţa mea era o tipă cu sânii precum luna mai, rotunzi şi pretenţioşi la atingere ? Poate că puţin mai bine, dar tot aş considera ca nefiresc gestul femeilor de a-şi depozita banii în sutien. Este un obicei pe care îl consider ca fiind prost. Foarte prost. La fel ca şi mintea îngustă a celor ce fac asta.
Cât de greu le-o fi să îşi cumpere un portofel pe care să şi-l pună în poşetă sau sacoşă, în cazul băbăciunilor ? Aseară, la supermarket, am asistat împreună cu soţia la aceeaşi fază. O tipă cam la jumătate din capacitatea celei din primul caz a băgat hotărât mâna în sutien pentru a scoate nişte bani. Din păcate pentru ea, a scos nişte chestii care semănau foarte mult a gume Orbit Professional. Adică din alea ambalate în plastic care zgârie. S-a scuzat, după care a scos un pumn de bani pe care i-a pus pe tejghea. I-a numărat, a plătit, după care restul au ajuns înapoi, în siguranţă. Cât de scârbos poate fi ? Spuneţi şi voi !
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici