Școala vieții începe pe maidan

October 4, 2009 de danbrasov
In: diverse, personal, social

Atunci când devin melancolic și privesc spre trecut, îmi aduc aminte ce copilărie frumoasă și fericită am avut. Nu numai pentru că am călătorit foarte mult alături de părinți, ci și pentru că am avut norocul să am ca parteneri de joacă foarte mulți copii. Nu prea mă prindea ziua stând în casă, iar când o făceam, eram trimis de urgență afară, la joacă, pe motiv că le făceam capul calendar alor mei.

Se vorbea în vremea aceea de maidan, locul pe care copiii își petreceau cea mai mare parte din timp, nesupravegheați, de capul lor, cum s-ar zice. Nu de puține ori, cuvântul căpăta un sens peiorativ : ” parcă ești crescut pe maidan!” . Asta deși nu era un loc unde se învățau, cel puțin la acea vreme, lucruri urâte.

Acolo, pe maidan, în libertatea infinită de care mă bucuram, se întâlneau copii din medii diferite, se legau prietenii solide, acolo se făureau personalitățile și se șlefuiau caracterele, pentru că în afara bătutului mingei sau a jocurilor de care ne bucuram din toată inima, dădeam frâu liber imaginației, ne transmiteam cunoștințele, inventam tot felul de construcții năstrușnice, trotinete, cărucioare etc.

Toate acestea însemnau lucruri mărunte pentru unii, dar mărețe pentru noi, copiii de pe maidan.Acolo am învățat să ne prețuim și să ne ajutăm la nevoie, ne-am exersat și testat inventivitatea și am învățat abecedarul comunicării, al prieteniei și al relațiilor dintre indivizi. Acolo a început cu adevărat școala vieții, acolo am avut ocazia să pun în practică cele învățate de-a lungul celor șapte ani de la părinții mei. Acolo am dat primul test.

Tags: copilarie, maidan, personal, viata