Între Dumnezeu şi speranţă
Poporul român a fost şi va rămâne în continuare un popor frumos şi mereu surprinzător. Printre altele, ne place să ne considerăm un popor de oameni credincioşi, cu sufletul curat. Cu toate acestea, ne întrebăm mai mereu cu ce am păcătuit atât de mult să ne naştem într-o ţară care nu ne oferă fericirea pe care o merităm din plin. Când e rost de sărbătoare creştină, românul, cu mic, cu mare, intră în casa lui Dumnezeu plin de speranţă. Cerem de la Dumnezeu, pe lângă sănătate, cam tot ceea ce ne lipseşte pentru a duce o viaţă normală. Şi mai cerem ceva:să moară capra vecinului!
Când vorbim de credinţă şi de Dumnezeu, afişăm o mină relaxată, chiar teatrală. Asistăm liniştiţi la slujbe şi ascultăm cuvântul şi învăţămintele preotului. Şi totuşi, ceva ne face să devenim cu totul şi cu totul altfel când auzim că “se dă ceva”. “Veniţi de luaţi lumină!”, se aude în miez de noapte, la sfintele sărbători pascale. Brusc, românii se calcă în picioare, în loc să se apropie liniştiţi de preotul care împarte lumină pentru toată lumea. La fel se întâmplă atunci când se împart ramuri de salcie, de Florii, sau când se împarte apă sfinţită de Bobotează, deşi, teoretic, e apă pentru toată lumea.
Am văzut de fiecare dată, la televizor, cum se îmbulzea lumea să pună mâinile pe moaştele Sf.Paraschiva. Se călcau în picioare, se îmbrânceau, înjurau de mama focului şi ţipau în gura mare, nervoşi fiind că durează prea mult până le vine rândul. Uitau, de fapt, că se aflau în curtea unei Biserici, unde, atunci când nu se dă nimic, sunt relaxaţi şi credincioşi până la Dumnezeu. Ajunşi în faţa faptului împlinit, încep să îşi întindă batistele şi hainele peste lucrurile sfinte. Unii chiar încearcă să îşi bage adânc unghiile în mâinile calde ale sfintei care se află acolo, mereu, pentru iertarea păcatelor omenirii. În timp ce fac aceste lucruri, românii se roagă pentru sănătate şi îndeplinirea tuturor dorinţelor.
De fiecare dată, românii pleacă de la Biserică plini de speranţă. Speră ca Dumnezeu să îşi îndrepte privirea spre ei. Speră să fie iertaţi de toate păcatele, deşi până şi în momentul în care se roagă fac păcate. Românii, cei despre care vorbesc eu acum, nu toţi, văd în Dumnezeu o ultimă speranţă. În rest, se ghidează după propriile principii, după propriile reguli.
ps: tocmai pentru a nu fi acuzat că generalizez, românii despre care vorbesc în articolul de mai sus sunt acei români pe care îi vedem mereu în jurul nostru şi care ne oferă exemple de proastă creştere.
Commentarii
3 Comentarii on Între Dumnezeu şi speranţă
-
MidSuMmEr NiGhT's DrEaM on
Thu, 12th Nov 2009 8:14 pm
-
Bogdan Epureanu on
Thu, 12th Nov 2009 9:56 pm
-
Bucur on
Thu, 12th Nov 2009 10:08 pm
Stii ma bucur ca mai exista oameni pe lumea asta care gandesc ca mine.Stii am obervat ceea ce spui tu legat de sarbatorile Pascale si recunosc nu vizitez biserica prea des…de 4-5 ori maxim pe an,dar ma consider o persoana credincioasa.De ce?Pentru ca din punctul meu de vedere a fi credincios nu inseamna sa mergi neaparat in fiecare duminica la biserica(desi asa cica e normal)ci a fi impacat cu tine insuti,cu sufletul tau.Decat sa ma duc la biserica si sa aud toate babele cotcodacind de rasuna in toata biserica si preotul el atentioneaza de N ori prefer sa stau acasa si sa ma rog de acasa(Dumnezeu e pretutindeni).Cat despre sarbatorile Pascale am observat batrane care se tot impingeau pentru a ajunge mai repede sa ia lumina…de parca nu tot acolo ar ajunge,fiecare ajunge sa ia lumina mai devreme sau poate putin mai tarziu.
Cat despre ce ai zis cu cerintele fata de Dumnezeu.Da intr-adevar sunt niste nevoi a caror nesatisfacere duce la un trai mai putin placut dar eu am realizat zilele acestea un lucru si anume ca”Un om poate avea totul neavand nimic si nimic avand totul”(te invit sa citesti pe blogul meu”Lectie de viata”).
Cred ca adevaratii crestini sunt cei care ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce au primit si nu cei care ii cer mai mult…
Ai atins un punct sensibil cu acest post,imi place ce ai scris.Acum parerea mea este ca daca vrei sa fie crestin cu adevarat trebuie sa faci un singur lucru cu adevarat si anume sa respecti Cuvantul Lui Dumnezeu.Adica Biblia.Citesti din Noul testament si respecti ce spune Domnul Isus e foarte bine pentru tine si familia ta daca nu sa nu ai pretentia sa fi ajutat cand ai nevoi cu ceva.”Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele. ”(Ioan.14:15) ”Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste, va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi, si Ma voi arata lui.” (Ioan.14:21) ”Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele;” (1Ioan.5:3) Vedeti e simplu cine respecta va primi viata vesnica cine nu ,nu.
Hai,spune sincer, la ce te gandesti ?
ah, nu uita, daca poza ta nu apare langa comentariu, fa-ti un gravatar!
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici