“Dan, săptămâna aceasta vom ţine post ! Este Săptămâna Mare, aşa că ai grijă prin ce cutii bagi mâna şi vezi ce mănânci! “, după care bunica mea mergea agale în bucătărie unde avea să taie legumele pentru ciorbă. Ştia că îmi plac dulciurile şi că mă fofilez pe lângă ea, în magazin, că aveam pe vremea aia unul, şi iau cutiile la rând pentru a vedea ce-i mai bun pe acolo. Aveam până în 10 ani şi îmi plăceau poveştile ei pline de învăţăminte. La un moment dat eram hotărât să îmbrac hainele preotesti, aşa de mult mă animau poveştile ei.

Era regulă clară ca, în Săptămâna Mare, să ţinem post. Nu cred că ne era atât de greu, atât mie cât şi lui Andrei, fratele meu. Cel puţin până vineri, când bunică-mea frământa de zor la coca pentru cozonaci. O lăsa la crescut într-o cameră unde trebuiau ca uşile să rămână obligatoriu închise, să nu fie curent. Cam greu, pentru că noi eram atât de zbenguiţi că luam la rost tot ce găseam în cale. Şi, în plus, ştiam noi că acolo se pregăteşte ceva bun, iar curiozitatea ne împingea către lucruri nepermise.

Ispita mare se manifesta după masa de amiază, atunci când cozonacii erau scoşi din cuptor. Mirosea atât de frumos în casă, că ţi se făcea pielea ca de găină când te gândeai la spiritul sărbătorilor pascale. Tot ceea ce vedeai în jur erau doar ouă roşii cu modele care mai de care, cozonaci, drob, friptură şi ciorbă de miel, sarmale. Aveam impresia că trăiesc momente de poveste unde bunica şi părinţii aveau rolul de a ne ridica bucuria şi frumuseţea copilăriei la rang de artă. Cel puţin aşa simţeam eu. Şi sincer vă spun, nimeni nu face cozonaci aşa cum obişnuia bunica mea să-i facă! Mari, pufoşi, cu un gust deosebit. Ţi se topeau în gură, iar cu lapte mergeau de numa numa!

Nu pot uita mirosul îmbietor de cozonaci fierbinţi făcuţi în cuptorul acela de lângă bucătăria de vară. Ne rugam în gândul nostru de copii inocenţi ca în momentul în care bunica scoate cozonacii din cuptor să ne taie şi nouă câte o felie pentru a ne alina poftele. Stăteam lângă ea ca nişte căţeluşi care aşteptau o mică atenţie cât să îi facă să dea din codiţă. Din păcate, singura plăcere a rămas aceea de a-i mirosi şi de a ne gândi cât de buni au ieşit, pentru că postul era post şi ar fi fost păcat să ne “spurcăm” chiar în vinerea mare.

Şi uite aşa, după slujba de Înviere la care mergeam cu toţii la Biserica veche, după un sfert de oră de mers pe jos foarte încet şi atent, pentru a nu se stinge lumânarea cu care am luat lumină de la preot, ajungeam acasă şi ne aşezam la masa bogată în preparate, gata pentru a face faţă tuturor provocărilor. Nici nu am mai avut răbdare să începem cu aperitivul, să continuăm cu felul unu şi doi, că am şi luat câte o felie de cozonac şi am mâncat-o pe nerăsuflate.

Fiindcă ne apropiem cu paşi repezi de sărbătorile pascale, vă urez vouă şi familiilor voastre sărbători fericite, sănătate şi linişte sufletească! Paşte fericit!

Pomelo este fructul citric cel mai mare (Citrus maxima (Merr., Burm. f.), sau Citrus grandis (L.)), de forma unei pere uriaşe de până la 20 cm lungime, de culoare galbenă-verzuie, cu coaja groasă de 1,5 cm, cu pulpa gălbuie, acidulată şi uşor amară. Este adesea considerat o varietate de grapefruit, în fapt diversele varietăţi de grepfrut fiind hibrizi dintre pomelo şi diferite soiuri de portocal.

Are calităţi nutriţionale deosebite (44 calorii), conţinând proteine, carbohidraţi, calciu, fier, betacaroten, vitaminele B1, B2, şi vitamina C. ( sursa text şi foto  : Wikipedia )

Am descoperit acest fruct anul trecut şi de atunci nu mă pot abţine să nu îl cumpăr. Sunt un maniac. La fiecare două zile, cel mult, mănânc câte un pomelo. Şi nu vă imaginaţi că e cât o portocală sau cât o grefă. Are nişte felii uriaşe, dar, spre deosebire de grapefruit, pulpa este dulce şi cărnoasă. Pot spune că este un viciu. Cam aşa cum pentru alţii ţigara este de neînlocuit, aşa este pentru mine pomlelo.

Şi pentru că tot a venit vorba de acest fruct, bogat în vitamine şi chiar recomandat în cure de menţinere a sănătăţii sau în cure de slăbire, mi-am întrebat amicii dacă au auzit de acest fruct. Adică, eram de-a dreptul indignat că nu am ştiut de el până anul trecut. Răspunsul a fost unul la care nu mă aşteptam : doar una din zece persoane a auzit câte ceva despre pomelo. Voi aţi auzit de pomelo ? Dacă nu, fuguţa la magazin să îl testaţi! Aveţi grijă că deveniţi dependenţi!

Nu am descoperit-o acum, nu e pentru prima dată când aud de ea, dar tocmai pentru faptul că reuşeşte să mă binedispună de fiecare dată când o ascult mă face să o pun şi aici, pe blog. Mi se pare o melodie veselă şi de câte ori merg în câte un hypermarket şi aud melodia respectivă, mă tot aştept să văd lumea zbenguindu-se pe acolo. Haideţi să ne gândim la tot ce e mai frumos şi mai vesel timp de patru minute, cel puţin. Spun cel puţin pentru că sunt convins că veţi da pe repeat această piesă faină.

Nevastă-mea se duce la taraba unuia care vindea, printre altele, potcoave pentru cai. Potcoave simple, potcoave mai ieftine, mai scumpe, tunate şi suflate cu aur, ca să zic aşa. Era un meşter în ale potcovitului. Numai că era acolo ceva ce nu se încadra deloc în peisaj: nevastă-mea, care i-a cam pus semne de întrebare bietului om.

Săptămâna trecută am câştigat o camera video HD Toshiba Camileo S20 la concursul organizat de Refresh.ro . Tot ce a trebuit să fac a fost să scriu un comentariu în care să povestesc o situaţie în care aş fi avut nevoie de garanţia “orice ar fi!” de la Toshiba. Norocul meu a fost să mă regăsesc printre cei patru câştigători ai concursului şi să mă bucur de noua mea cameră video HD chiar acum, de sărbătorile pascale, când (sigur) voi avea ce să filmez .

Prima cameră video din istorie a fost atât de mare încât era nevoie de două persoane pentru a o putea căra de la un loc la altul. Odată cu trecerea timpului tehnologia a evoluat şi camerele video au devenit din ce în ce mai mici, de la an la an. Toshiba se deosebeşte de restul producătorilor de camere video şi reuşeşte să stabilească un nou record atunci când lansează cea mai subţire cameră FullHD de pe piaţă, Camileo S20, care măsoară doar 17 mm în grosime.

Calitate FullHD la un preţ excelent

Camera cântăreşte până în 200 de grame, cu tot cu baterie. Foarte important de ştiut este că bateria se poate schimba atunci când devine inutilizabilă. Un mare plus este că această cameră video încape foarte uşor în orice buzunar şi îţi este aproape imposibil să nu o ţii după tine oriunde te-ai duce. Camera pe care am primit-o eu este de culoare albă, însă Toshiba vă pune la dispoziţie nu mai puţin de 7 culori, astfel că şi cel mai pretenţios cumpărător va putea găsi camera ca fiind o soluţie. Culorile disponibile sunt : negru, roşu, gri, albastru, roz, alb şi maro.

Camera dispune de un senzor CMOS de 5 megapixeli şi de un buton pentru a putea alege între macro şi landscape. Puteţi alege şi între a filma şi a face fotografii printr-un buton amplasat discret în dreapta butonului de înregistrare. Rezoluţia maximă până la care poate merge înregistrarea video este 1920x1080p. Camera înregistrează filmele în format H.264 şi dispune de patru opţiuni ale imaginii. Trei din cele patru opţiuni merg la 30 frame-uri pe secundă (FullHD-1920x1080p, 720p şi VGA) şi o opţiune merge la 60 frame-uri pe secundă la o rezoluţie de 848×480.Ciudată rezoluţie, ce-i drept. Camera dispune de o memorie internă de 96Mb, suficientă doar pentru a o testa. Camera vine fără card de memorie, aşa că trebuie să investiţi în acest lucru. Dispune de un slot pentru SDCard. Un card de 4Gb asigură o oră de filmat la rezoluţie maximă FullHD.

Imagini de calitate doar pe timp frumos.Fotografii ok, filme de calitate.

Calitatea fotografiilor este decentă în condiţii de luminozitate normală, fotografiază binişor în condiţii de luminozitate foarte bună, adică afară, pe timp însorit şi este sub orice critică în condiţii de luminozitate slabă. Deseori îi este greu să focalizeze şi sunt toate şansele ca fotografiile să dezamăgească. Camera nu dispune de zoom optic, astfel că obiectivul este fix. În schimb, calitatea filmelor este una bună spre foarte bună, singura problemă întâlnindu-se atunci când se fimează pe semi-întuneric. Sub obiectivul camerei este amplasat un led care poate fi de folos atunci când filmăm pe timp de noapte.

Meniul este unul simplu şi intuitiv, iar butoanele principale sunt amplasate pe verticală. După cum am spus, camera are un obiectiv fix, astfel că nu ne putem bucura de zoom optic. Toshiba ne pune la dispoziţie doar un zoom digital 4x, însă, din motive lesne de înţeles, zoom-ul nu se poate folosi atunci când se înregistrează în format FullHD. Tot în format FullHD nu este disponibil stabilizatorul de imagine. Meniul nu beneficiază de setări manuale pentru funcţia de fotografiere sau pentru imagine, însă putem regăsi  anumite opţiuni standard (soft skin, night mode, backlight compensation, fluorescent,tungsten etc.).

Raport calitate/preţ foarte bun

În cutie, pe lângă camera video putem găsi câteva chestii de bun gust, cum ar fi: un trepied micuţ cu picioare flexibile, o lavetă pentru a putea şterge obiectivul şi camera, o husă de protecţie, un cablu analog audio-video, un cablu HDMI pentru a putea reda filmele şi fotografiile direct din cameră pe Tv, două softuri pentru editare video – Video deluxe 15 Plus şi Movie Edit Pro 15 Plus în versiune trial şi, bineînţeles, încărcătorul pentru baterie.

Fişierele pe care le generează camera sunt în format AVI, ceea ce este un plus în ceea ce priveşte multitudinea de programe de editare video, însă, din păcate, faptul că se înregistrează în format H.264, îngreunează editarea video mai ales atunci când înregistrăm în format FullHD. Este de apreciat faptul că, atunci când conectăm camera la PC cu ajutorul cablului de date, filmele se pot uploada pe YouTube direct din cameră, chiar dacă procedura este una foarte simplă, adică doar introduci user şi pass şi uploadează fişierul video în contul tău, fără a avea posibilitatea de a pune taguri.

Concluzii finale

Per total, camera se descurcă bine în condiţii de luminozitate normală, înregistrează video de bună calitate şi realizează fotografii de o calitate decentă, chiar bună, pe timp însorit. Din păcate, nu este recomandată în condiţii de iluminat artificial, adică vă cam luaţi gândul de la a filma activităţi şi evenimente sociale care se desfăşoară pe timp de noapte sau în interior, la lumină slabă. La urma urmei, cât dai, atâta face!

În concluzie, Toshiba Camileo S20 este o cameră video cu un aspect extraordinar, o poţi lua oriunde, având în vedere că încape în orice buzunar, preţul este încântător pentru o cameră FullHD şi vine la pachet cu o sumedenie de accesorii ( cablu HDMI, trepied, husa, etc.). Dacă s-ar fi comportat exemplar şi în condiţii de iluminat slab/artificial, probabil ar fi în top 20 camere video.

Imagine - 6 / 10

Video - 8.5 / 10

Calitate/pret - 9 / 10

Total – 7,8 / 10

Mulţumesc celor de la Toshiba, mulţumesc echipei refresh.ro şi eCostin.

Concursul se desfăşoară, încă, pe blogul lui Piticu. Grăbiţi-vă să vă spuneţi povestea! Cine ştie, poate veţi avea noroc!?

Pentru că, în curând, voi fi luat drept “cocalarul care şi-a tras şi el iPhone” deşi se plimbă pe bicicletă că n-are bani de benzină

Deşi ne luptam cu fenomenele meteo şi afară încă era zăpadă, la începutul lui martie am dat-o în astenie. Cu toţii vedeam numai ghiocei şi zambilici, frezii şi lalele mici, mărţişoare, scorţişoare, mare…mic, luam o floare. Ei bine, primăvara românească autentică este caracterizată  nu atât de ghiocei şi ploaie curată, binefăcătoare, cât de ţigăncile şi femeile simple care năpădesc pieţele cu lobodă, ştevie şi urzici. Bine, femeile dracului mai aduc şi alte feluri de verzituri, cum ar fi măcrişul sau frunzuliţele de păpădie, dar, odată cu globalizarea am cam uitat cum şi ce  se mai mănâncă prin pădurile poporului nostru.