Schimbul de generaţii
În urmă cu douăzeci şi ceva de ani mă bucuram de jocurile copilăriei împreună cu verişorii mei şi cu alţi prieteni de bloc. De cele mai multe ori mă jucam în curtea bunicilor. Şi o făceam mai toată ziua. Fie că băteam mingea pe maidan, fie că aprindeam cârpe îmbibate în motorină, puse pe un ciomag, ca să mă dau drept nu ştiu ce cuceritor sau că mergeam la vânat vrăbiuţe cu praştia-n mână, dar mai ales pentru că făceam acelaşi lucru în fiecare zi, nu ne plictiseam chiar deloc.
O ţin minte şi acum pe bunica mea, fie-i ţărâna uşoară că azi se împlineşte un an de când a plecat dintre noi, cum urla după noi pe la ora prânzului ca să mergem să dormim. Pe vremea aia funcţiona Fabrica Chimică de la Mărăşeşti. Cum auzeam sirena de la ora 14:15, cum ne ascundeam prin tufişuri, pentru că ştiam că e semnalul pentru tras pe dreapta-n pat. Am încercat toate locurile posibile, dar degeaba, că tot ne-a găsit. Mersul la culcare era o pedeapsă pentru noi, dar , vai Doamne!, cât de bine era să te întinzi în pat în camera aia răcoroasă, în plină vară, după ce ţi-ai suprasolicitat toţi muşchii.
Uneori, noi, copiii, aveam şi discuţii mai inteligente, cum ar fi ” ce ne facem când vom fi mari?”. Ne tot întrebam cum vom arăta noi atunci când vom creşte, ce vom ajunge, dacă ne vom mai juca sau întâlni tot la fel de des, dacă vom fi părinţi la rândul nostru şi dacă ai noştri copii îşi vor trăi copilăria în aceeaşi curte. Iată că vremea a trecut suspect de repede, iar când ne uităm în oglindă vedem aceleaşi suflete vioaie, de copii neastîmpăraţi, dar cu chip de oameni mari.
În urmă cu un an de zile, chiar pe 9 martie, am rămas fără bunici. În acel moment mi-am dat seama că s-a făcut schimbul de generaţii. Părinţii mei le-au luat locul bunicilor, eu şi soţia am luat locul părinţilor noştri, iar copilul nostru ne-a luat locul nostru. Viaţa este atât de frumoasă, de interesantă, dar , Doamne iartă-mă!, trece atât de repede că nici nu ai timp să meditezi prea mult la aceste lucruri. Suntem în prezent. Eu am 28 de ani şi cu mai bine de douăzeci de ani făceam aceleaşi lucruri pe care, în scurt timp, le va face copilul meu. Eu, însă, voi lua locul părinţilor mei şi o voi bate la cap să facă ceea ce eu uram să fac la acea vreme.
Notă: acest articol este programat să fie publicat pe data de 9 martie, la ora 15:15, în memoria scumpei mele bunici, Mamaca! Dumnezeu să te ierte!
Commentarii
7 Comentarii on Schimbul de generaţii
-
MONA on
Tue, 9th Mar 2010 6:08 pm
-
MidSuMmEr NiGhT's DrEaM on
Tue, 9th Mar 2010 6:14 pm
-
Collateralvictim on
Tue, 9th Mar 2010 6:58 pm
-
sweetboyady on
Tue, 9th Mar 2010 7:43 pm
-
andreea on
Tue, 9th Mar 2010 8:16 pm
-
danbrasov on
Tue, 9th Mar 2010 9:29 pm
-
Bogdan Epureanu on
Wed, 10th Mar 2010 8:01 pm
Ai omis,sau ai trecut inteligent ..peste?…….,,..iar parintii mei vor lua locul bunicilor?”
Da,asta e cursul firesc al vietii.DUMNEZEU SA O AIBA IN PAZA PE MAMA MEA careia viata i s-a stins exact acum 1 an!
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
Cat despre cursul vietii e o ciclitate continua la fel ca circuitul apei in natura!
Cu regret o spun ca am impresia ca am cam facut parte din ultima….sau ma rog … una din ultimile generatii care a simtit ca are copilarie si are ce povesti mai mult decat un joc pe pc sau despre ce programe noi au mai aparut…. in fine…amintiri…fata de pustii astia cu “ambalaj” matur ma simt prea trecuta prin viata desi inca nici nu m-am avantat prea bine.
D-ZEU SA O IERTE SI ATAT!!!RESTUL NUMAI SUFLETUL MEU STIE!….
dumnezeu sa o ierte.e foarte greu sa-ti aduci aminte de lucruri din copilarie,de vacantele petrecute la bunici la tara,asa cum e cazul meu,iar bunicii sa nu te mai astepte in prag sau macar asa cum spui tu dane: sa te cheme la somnul de dupaamiaza.eu am 35 de ani,fetita mea 15 si o iubeste enorm de mult pe cea care ii este strabunica.ma bucur enorm cand in vacanta de vara imi cere sa o duc la tara la strabunica ei.prin ea retraiesc copilaria mea.ma bucur ca am reusit sa o fac sa inteleaga ca nu calculatorul e totul.sunt lucruri mult mai frumoase de facut.o seara buna tuturor
@Collateralvictim si @andreea, exact acest lucru am vrut sa il surprind: copiii de ieri si de azi! Nu prea mai vad copii la joaca asa cum ne jucam noi. Eram in stare sa stam afara toata ziua, cat de lunga, numai sa nu ne strige parintii in casa. Lucrurile evolueaza, am devenit o societate de consum ( vorba lui PatrickDan) si calculatorul a luat locul maidanului. Mi-e dor de copilarie !
Sunt sigur ca de acolo de unde este bunica ta este mandra de ce nepot are. 
Dumnezeu sa o ierte.
Hai,spune sincer, la ce te gandesti ?
ah, nu uita, daca poza ta nu apare langa comentariu, fa-ti un gravatar!
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici