Mărăşeşti, file de istorie
In: Marasesti, Romania, Vrancea, amintiri, bani, cultura, foto, loc de dat cu capul, turism
Mărăşeştiul este un oraş încărcat de istorie. Mereu spun că acest oraş a avut norocul că a fost implicat activ în luptele care s-au dat în primul război mondial ( să nu uităm marea bătălie de la Mărăşeşti, înscrisă în istoria neamurilor drept Ziua de Foc ) şi ghinionul că, in zilele noastre, nu a reuşit să îşi ridice capul şi să ţină drept spatele încărcat de glorie.
De ani buni, oraşul nu mai înseamnă altceva decât trecut istoric şi manifestări de faţadă. Mărăşeştiul are o etichetă pe care cu greu o poate dezlipi cineva : PE AICI NU SE TRECE ! Chiar şi aşa, continui să fiu optimist, dar e nevoie de proiecte !
Recent, am descoperit pe blogul Simonei câteva fotografii foarte rare care îi aparţin lui Andrei Razu, probabil o rudă a celui ce a fost Generalul Aristide Razu, comandantul Regimentului 32 Mircea Voda, Divizia a V-a română.
Sunt poze care mi-au trezit un interes enorm şi care m-au făcut să îmi dau seama ce simt pentru acest oraş. Dacă e să mă gândesc strict la istoria lui şi la evenimentele petrecute în timpul războiului, simt că acest loc merită ceva mult mai bun decât mulţi dintre oamenii pe care îi găzduieşte şi care scuipă cu neruşinare peste însemnătatea oraşului.
Păi cum să nu mi se ridice părul pe mâini atunci când privesc pe geamul apartamentului în care locuiesc şi văd gara, care în timpul Primului Război Mondial arăta aşa :
Sunt foarte mulţi soldaţi care şi-au vărsat sângele pentru a apăra culorile drapelului românesc şi pentru a apăra “Gara Mărăşeşci” de forţele inamice. Vă daţi seama că această gară este un monument istoric ? La fel ca şi multe alte construcţii ale oraşului, cum ar fi Biserica sau Castelul lui Negroponte.
Oraşul este unul istoric. Merită mult mai mult decât o manifestare anuală în cadrul căreia se depun câteva coroane de flori şi se rostesc cuvinte aruncate în grabă pe o foaie de hârtie. Daţi-vă seama ce-ar fi făcut nemţii cu o aşa comoară !
Efectele secundare ale televizorului
In: Fucktard, Romania, diverse, fun, loc de dat cu capul, mizerii
O să fiu mai critic ca niciodată ! Mă, cum pana corbului trebuie să fii atunci când te uiţi ca şocatul la televizor, cât e ziua de lungă, la toate mondenintăţile şi porcăriile care apar pe sticlă pe post de breaking news ? Cel puţin infantil, nu?
Îmi aduc aminte că, anul trecut, parcă, vorbeam pe mess cu cineva care se tot bagă-n seamă o dată pe lună. E mai rău decât menstruaţia, pe bune. Mă întreabă : ” ce faci man? ” Eu, plin de mine, îi răspund ” bine bă, tu?” . Eu mă uit la ştiri pe net. Cică a născut Nikita, are o fetiţă tare drăgălaşă, ai văzut !? Bă, eşti tâmpit ?
Îmi şi imaginam ştirile la televizor !
Breaking news : a născut Nikita ! Are o fetiţă care cântăreşte 3 kile jumate. Doctorul a întrebat : lăsăm aşa ? Nikita a adormit pe loc. Era extenuată. Revenim cu detalii, rămâneţi pe post!
Ce dracu’ ? Mă ciupesc, mă spăl pe ochi, fac gargară cu şampon. Da, scoate clăbuci! Înseamnă că-s treaz. Îl întreb pe ăla : bă, tu nu eşti normal ? De ce crezi că m-ar interesa pe mine că a fătat scroafa aia de Nikita ? Cine e Nikita? Cum poţi spune, bă, că are un copil tare drăgălaş când prima întrebare care-mi vine în minte când mă gândesc la Nikita este ” a futut-o cineva?”
Ajungem să vrem din tot sufletul să punem mâna pe telecomanda aia nenorocită şi să ne minţim crezând că atunci când vom apăsa butonul roşu vom vedea ceva interesant la tv. Apăsăm. Inima e cât un purece. Se aprinde. Tadaaaaaaaa! E Nikita. Fuck! Schimbăm repede postul. Din toată imaginea se vede clar, scris cu roşu, uneori cu galben: senzaţional!!! Schimbi. Eşti disperat. Hopa, e publicitate, taci că începe ceva fain. Ptiu, acces direct.Uite-l pe Fernando de la Caransebeş!
Mă nene, nici ştirile nu mai sunt aşa cum erau odată. Vezi reportaje cretine, o grămadă de ştiri cu crime şi violuri, scandaluri şi mizerii. Mie îmi plac reportajele alea despre vreme. E primăvară, toată lumea aşteaptă căldura.Meteorologii şi mai şi. Vine vara. Nea Busu ne prezintă vremea. Zice că de mâine vin căldurile. Da, da, peste 30 de grade la umbră. Păi cin’ te pune să stai la umbră ?
După două zile de căldură din aia faină, apar fătucile cu ditamai microfonul în mijlocul străzii. Cameramanul filmează tocurile. Ete, vezi, intră în asfalt, dracu a mai văzut aşa căldură? Şi apar titluri ” călduri ucigaşe”, ” a venit iadul!”, ” Sahara de Romania”. În timpul ăsta ne tot zicem “bă, ce cald e!” Suntem în plină vară, e foarte cald, ceva e în neregulă. A fost şi anul trecut cald tare, dar nu mă aşteptam să fie şi anul ăsta asa. No, ceva e în neregulă.
Merg ăştia de la ştiri pe străzi, în mijlocul traficului, şi pun întrebări tâmpite şoferilor. Cum vă simţiţi ? Cum să mă simt ? Bine, merg cu maşina! Păi e foarte cald! E nenorocire ! Mai puteţi ? Am Passat, aer condiţionat, e chiar bine! După care băieţii taie la montaj şi rămâne doar senzaţionalul. Cum vă simţiţi? Foarte cald, domnişoară ! Mai puteţi ? Nu, e foarte greu, aşa ceva n-am mai întâlnit până acum!
Cam asta vedem la televizor. Chestia este că oricât de mult ai încerca să eviţi televizorul, tot nu scapi. Efectele secundare ale privitului la televizor fără a avea capacitatea de a discerne ceea ce trebuie se manifestă pe stradă, la cumpărături şi mai ales pe internet. I-auzi, cică Ţânţăreanu e curios să vadă cum e să o faci cu un bărbat ! Senzaţional ! De maxim interes !
Tricou de blogger
Începând de săptămâna viitoare voi intra în posesia a două tricouri faine, zic eu, cu ajutorul cărora îmi voi promova mai bine blogul şi contul de twitter. Tricourile sunt creaţie proprie. Păreri ?
Cât de solidar eşti ?
In: Fucktard, Romania, bani, loc de dat cu capul, mizerii, politica, social
După un week-end prelungit, timp în care nu am făcut altceva decât să mă simt bine alături de familia mea şi de colegii din blogosfera vrânceană, am făcut o mare greşeală şi am dat drumul la televizor. Vă daţi seama că iar m-am conectat la haosul din ţară şi că m-am umplut de nervi şi de dileme.
Şi mă întreb iar : cum naiba nu se găsesc soluţii pentru a renunţa la ideea scăderii pensiilor şi a indemnizaţiilor pentru mame ? Ce vină au pensionarii şi copiii ? După ce că vârsta de pensionare este dusă la extrem, astfel încât ai toate şansele să crăpi în câmpul muncii şi să nu mai apuci să te bucuri de prima ta pensie minimă, se mai propune şi scăderea acestora cu 15 %. Adică din nimic mai tai puţin.
Cât despre copii, ce să mai zic ? Ştiu nesimţiţii că un copil are nevoie, în afară de lapte şi pamperşi, şi de alte lucruri pentru o creştere şi o dezvoltare normală ? Nu prea cred că au cum să îşi dea seama de aceste lucruri din scaunul lor comod. Să fie solidari pensionarii cu aceste măsuri ? Asta înseamnă moarte ! Vor trebui să aleagă între a-şi achita o parte din datorii sau a-şi cumpăra o parte din medicamentele prescrise de medic.
Aş vrea să mă opresc la sistemul educaţional. Cum să le scazi lefurile profesorilor ? Păi sunt foarte mulţi absolvenţi de facultate care intră în acest sistem. Mare parte din ei au tocit de-au rupt în facultate şi vin cu drag la şcoală pentru a preda. Ştiţi că un profesor debutant nu ia mai mult de 800-900 de lei pe lună ? Dacă se reduc salariile cu 25% va ajunge să câştige doar 600 de lei, exact cât un muncitor necalificat. Îşi vor mai da ei silinţa ? Va mai merge vreun profesor să predea la ţară ? Eu zic că se va prăbuşi tot ceea ce s-a construit în toţi aceşti ani. De fapt, pe cine păcălim ? Nu s-a construit nimic! Fiecare a venit cu sistemul său şi toţi la un loc au vorbit de reformă în educaţie. Probabil se gândeau la salarii.
Ce vină au elevii şi studenţii ? Ei vor să înveţe şi să se pregătească pentru viaţă. Mulţi se vor întreba pentru ce mai au nevoie de şcoală. Ce face un absolvent al unei facultăţi după ce îşi dă licenţa ? Teoretic, el trebuie să intre în câmpul muncii. Practic, este aruncat pe un teren viran precum orfanii care sunt aruncaţi în stradă odată ce împlinesc 18 ani, pentru că centrele de plasament sau modulele familiale nu îi mai pot găzdui. Să fie solidari , să accepte toate aceste măsuri care vor scoate ţara din criză ? Doar naivii mai cred că ceva bun se va alege după toate aceste aşa-zise măsuri.
Într-adevăr, este mai greu ca guvernul să ia măsuri serioase pentru reducerea procentului evaziunii fiscale, mărirea unor taxe pentru cei bogaţi, renunţarea imediată la contractele şi procedurile de achiziţii publice clientelare sau fără rost în aceste vremuri, renunţarea la unele beneficii de care se tot bucură parlamentarii, cum ar fi asigurarea cazării la hoteluri de 4 şi 5 stele care înseamnă peste 3 milioane de euro anual etc. E mult mai greu. Mai uşor este să ia măsuri controlabile, adică să taie salariile, indemnizaţiile şi pensiile românilor. Nici măcar diferenţiat. Nu! Solidaritate! Suntem generaţia de sacrificiu! Heeeei, dar parcă aşa ne-am şi născut, nu ?
Nu mai schimba poza pe twitter!
Duminică, la tweetmeet, vorbeam cu Grim şi cu Sorin despre twitter şi social media. Printre altele, am adus în discuţie obiceiul unora de a-şi schimba des, dacă nu foarte des, poza de la twitter.
Atunci când urmăreşti foarte multe persoane pe twitter, informaţia va fi procesată rapid şi faci imediat legătura între cel care postează ceva şi poza sa. Prin urmare, sunt poze care îmi spun că omul ăla zice ceva interesant de cele mai multe ori, ceva care merită toată atenţia, la fel cum unele poze îmi spun că persoanele din spatele lor sunt foarte aproape de a primi unfollow din cauza spamurilor şi a tweeturilor cu totul şi cu totul neinteresante.
Astfel, nu de puţine ori am fost pus în faţa situaţiei de a trece peste postări foarte interesante a unor oameni pe care îi aveam printre favoriţi, doar pentru simplul fapt că şi-au schimbat poza din profilul de twitter. Recunosc, mă uit mai mult la poză decât la nume. Asociez numele cu poza şi probabil că o fac din grabă. La voi cum e?
Cum a fost la #winetweetmeet Focşani
Prima întâlnire a twitteriştilor vrânceni s-a vrut a fi o întâlnire care să pregătească terenul pentru ceea ce va fi ediţia a doua a întâlnirii celor care formează blogosfera vrânceană. Au participat toţi cei înscrişi în listă, ba chiar au fost şi alte câteva persoane pe care am avut plăcerea să le urăm bun venit în grupul nostru.
Nu au fost stabilite nişte teme, aşa că acolo am vorbit despre tot ceea ce se poate, de la cocalari până la academicieni, de la ziare online până la fenomenul social media, despre twitter şi cum ar trebui să ne folosim corect de el, dar şi puţin despre unele proiecte pe care vrem să le promovăm în blogosferă.
Păcat că nu a venit şi alibus, specialistul nostru în vinuri! Mai toţi am considerat că Tuborg şi Carlsberg sunt cele mai bune soiuri şi nimeni nu a vrut să desfacă singura sticlă de vin de pe masă, un Pinot Noir, adus în grabă de acasă.
Întâlnirea noastră s-a terminat cu o plimbare în parc, unde ne-am putut înţelege fără a fi distorsionaţi de muzică. Avem în plan unele proiecte interesante pe care sper să le dăm şi mai mult contur şi să le punem în practică imediat după cea de-a doua întâlnire a noastră.
Feriţi-vă de măgăruş!
Este clar că foarte mulţi copii din mediul urban au ca prim hobby calculatorul. Nu este nimic rău în a şti să utilizezi calculatorul încă de mic copil, însă este numai vina părinţilor atunci când copilul lor refuză să iasă în faţa blocului să bată mingea sau să se joace cu alţi copii de vârsta lui.
Refuză pentru că i se pare mai interesant să navigheze pe internet sau pentru că vrea să reuşească trecerea la un nivel imediat superior la jocul ăla cu împuşcături. E mai fain să socializeze pe platforme gen hi5 sau yahoo messenger decât să o facă faţă în faţă cu puştii din faţa blocului sau de pe uliţă. Ce fac părinţii în timpul ăsta? Îşi văd de treabă şi se bucură că plodul lor este cuminte şi că nu se împrieteneşte cu toţi retarzii.
De aceea vedem pe stradă copii foarte timizi, mai degrabă sălbatici, care nu ştiu să lege trei cuvinte, deşi pe net se dau zmei, copii care abia aşteaptă să se retragă în mediul lor, acolo unde îşi găsesc liniştea şi unde îşi trăiesc adevărata copilărie. Sunt copii care văd în alţi copii mai obraznici nişte monştri care trebuiesc îndepărtaţi. Şi acţionează! Încep să urle, să mimeze anumiţi luptători, să se comporte ca într-un joc.
Dar cea mai mare problemă vine din afara locuinţei în care îşi trăiesc inconştienţi copilăria. Este vorba despre conexiunea la internet, pe care părinţii o consideră indispensabilă. Mulţi părinţi consideră că internetul înseamnă doar informaţie şi jocuri şi nu îşi controlează copiii. Nu ştiu câţi dintre părinţi au auzit de programe de control parental, programe care monitorizează activitatea copilului la calculator şi interzic accesul la unele site-uri, precum cele cu un grad ridicat de violenţă sau porno. Interzic chiar şi folosirea unor cuvinte care pot fi considerate vulgare.
Internetul poate împiedica dezvoltarea corectă a copilului. Degeaba îi oferi o educaţie aleasă dacă îl laşi să acceseze orice pagină de internet. Copilul trebuie protejat şi supravegheat. Este adevărat, controlul excesiv poate dăuna, dar este indicat să se stabilească câteva reguli înainte de a vă lăsa copilul liniştit în faţa calculatorului.
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici