Cu capul în nori
Te laşi umilit la serviciu ?
In: Fucktard, Romania, bani, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, social
Vorbeam despre acest subiect cu mai mulţi amici, fie din online, fie colegi sau prieteni apropiaţi. Unii dintre ei lucrează la stat, alţii în mediul privat. Să nu credeţi că doar într-o parte sau alta angajaţii sunt nevoiţi să se lase umiliţi pentru a-şi păstra slujba. Acest lucru se întâmplă peste tot. Uneori, poate chiar mai mult în mediul privat, acolo unde şeful te calcă în picioare, iar dacă nu-ţi convine ţi-o spune pe aia cu “nu-ţi convine, pleacă! sunt atâţia care vor un loc de muncă!”
Un prieten îmi spunea că, odată cu aplicarea noilor măsuri de austeritate pentru personalul bugetar, mulţi dintre cei cu şefi care nu fac altceva decât să îşi arate muşchii, inverşi proporţionali cu mintea, vor face compromisuri şi se vor lăsa călcaţi în picioare de frică să nu îşi piardă locul de muncă.
Este adevărat, nu ne permitem să pierdem locul de muncă. Mulţi şi-au făcut calcule peste calcule şi ştiu că abia pot trăi la limită odată ce li se va reduce din leafă. De datorii nici nu mai aducem vorbă. Mulţi se vor declara învinşi de ratele de la bancă.
Un loc de muncă stabil valorează foarte mult în prezent, însă un loc de muncă prost plătit, chiar dacă stabil, nu te poate face, zic eu, să te laşi călcat în picioare de şefi. Eu unul nu aş accepta aşa ceva.
N-am făcut atâta şcoală degeaba, mi-am câştigat încrederea şi respectul pe oriunde am fost şi cu oricine am intrat în contact şi am învăţat să mă respect respectându-i pe ceilalţi. Până la proba contrarie. Dacă-mi forţează cineva coloana să nu-mi stea dreaptă, atunci reacţionez. Chiar dacă ştiu că fără acel salariu nu mă pot descurca.
Sunt curios cum reacţionaţi voi, pentru că sunt convins că mulţi dintre voi sau prietenii voştri aţi trecut măcar o dată prin acest fel de presiuni venite din partea superiorilor voştri ? Faceţi şi un profil al celui mai nesimţit şef pe care l-aţi avut!
Femei vs mame
Observ foarte multe femei care, odată ce-au născut, nu le mai interesează atât de mult aspectul fizic. Femei care, înainte de a deveni mame, stăteau în faţa oglinzii cel puţin jumătate de oră pentru a se aranja.
Sigur, multe femei pot da vina pe timp. “Nu mai am timp de mine, nu mai am timp nici măcar să mă aranjez înainte de a ieşi în oraş. Nici de mâncat nu prea am timp, că mi-e copilul obraznic”. Poveşti! Folosesc astfel de scuze ca să nu fie luate drept neglijente de către prietenele lor, care o considerau mai cochetă.
Faptul că ai născut nu înseamnă că nu mai eşti femeie şi că trebuie să ieşi la plimbare cu hainele pe care le porţi prin casă. Pantalonii trei sferturi, alaturi de o bluză spălăcită, şlapi şi părul prins în coadă reprezintă, deja, o ţinută universală a proaspetelor mămici.
Refuz să cred că mamele se urâţesc după ce aduc pe lume un copil. Oare ce anume le face să renunţe la a mai fi femei îngrijite ?
Ce vă enervează la oameni ?
In: Fucktard, Romania, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, personal, social
Plecăm de la ideea că nimeni nu-i perfect. Eu, cu atât mai mult. Nu am pretins niciodată asta, dar, chiar şi aşa, sunt anumite chestii care mă enervează la oamenii cu care conversez sau pe lângă care trec pe stradă. La unii este vorba despre anumite ticuri, la alţii despre stilul în care se îmbracă sau modul în care înţeleg să se exprime. Exemple !
Ghiulul de la mână
M-am înţeles foarte bine cu un coleg de facultate. Găseam mereu subiecte interesante de dezbătut, era genul de om care nu se supăra din orice şi pe care te puteai baza la nevoie, dar mă enerva la culme ghiulul ăla de neam prost de la deget (din ăla de tip turcesc sau ţigănesc, din ăla butucănos ). În concepţia mea, cei care poartă ghiul la mână sunt nişte ţărani, chiar dacă unii sunt oameni normali, demni de a fi respectaţi. Aşa că, de câte ori văd pe cineva cu ghiul la mână încerc să îl evit, că altfel mă enervez.
Datul din cap a aprobare, fără să înţeleagă despre ce e vorba
Am participat la foarte multe simpozioane, traininguri, schimburi de experienţă. Atât în timpul desfăşurării evenimentelor, cât şi în pauzele de cafea/relaxare, oamenii interacţionau. În timpul evenimentelor se holbau la cel de le vorbea. În pauze participau la discuţii în diferite cercuri. În ambele cazuri puteai observa persoane care, deşi ştiau că locul lor nu este acolo, continuau să rămână pe poziţie şi dădeau din cap a aprobare fără a fi înţeles despre ce anume se vorbeşte acolo. Dacă le cereai o părere pe o anumită temă se făceau că plouă şi îşi scoteau telefonul, după care se făceau că vorbesc la el.
Unghia mare de la degetul mic
O detest! Este, probabil, cel mai scandalos/scârbos lucru la un bărbat. Hai să nu vorbim doar despre cei care nu au terminat, săracii, nici măcar şcoala primară. Atât îi duce mintea. Dar cum reacţionezi când vezi că ospătarul care îţi serveşte masa la un restaurant respectabil are ditamai unghia la degetul mic ? Eu consider că e oribil ! În plus, în loc să şi-o taie, mulţi dintre ei doar îşi curăţă unghia cu ajutorul unei scobitori.
În rest, mă mai enervează bărbaţii care poartă şosete pe sub sandale, caţele care scuipă sămânţă-n parc, grasele cu haine supraelastice sau persoanele care susţin o idee fără a avea argumente. Ar mai fi multe, dar vreau să las subiectul deschis pentru că mă interesează şi părerea voastră. Hai, descărcaţi-vă nervii aici !
Cum plec eu din România
De mai bine de o lună de zile depun cv-uri în speranţa că voi găsi un job conform pregătirii şi pretenţiilor mele. Sunt în perioada în care eu îmi aleg angajatorul şi nu el pe mine. Numai că nu prea am avut cu cine să vorbesc, căci aproape toate cv-urile mele nu au avut norocul de a fi vizualizate de către cei la care am aplicat.
M-am lămurit eu cum e cu eJobs, bestjobs….blowjobs, îmi zic ! Joburile alea sunt puse acolo de dragul de a fi publicate, dar funcţia e ocupată de mult timp de către unii care apelează la PCR ( pile, cunoştinţe şi relaţii ). Închid laptopul şi îmi fac de treabă, simţindu-mă precum răţuşca cea urâtă. Din când în când, mai dau o raită pe lângă laptop. Poate, poate apare ceva. Al naibii ispită !
Ca să vezi : cv-ul dumneavoastră a fost vizualizat ! Hopa, două mesaje! Era vorba despre două joburi faine, unul de reprezentant medical, unde trebuia să promovezi şi să vinzi nişte produse/medicamente, altul de project manager la o companie din UK. Îmi frecam mâinile a pagubă. Eram convins că nu se va mai întâmpla nimic de-acum încolo, în sensul de a apela cineva la serviciile mele. Vorba aia, am stat în sistemul bugetar 10 ani de zile, timp în care unii ar crede că m-am plafonat. Ca să fiu sincer, poate ca m-am plafonat, dar foarte puţin. Îmi place să cred că am aceeaşi mentalitate pe care o aveam în urmă cu 10 ani, când m-am angajat.
Au trecut două zile de când cv-ul meu a fost vizualizat de către cele două companii, dar nu am primit niciun feedback. E clar, mi-am spus, nu am nicio şansă. A mai trecut o zi, după care am primit un mail prin care eram informat că sunt selectat pentru a participa la un interviu online. După încă două zile am fost informat că eu şi încă trei persoane am trecut de această probă şi că urmează să facem un training. Sunt angajatul companiei pe postul de project manager în UK !!!
Nici nu ştiam cum să mă bucur, tremuram de bucurie dar nu schiţam niciun gest, parcă. Păi ce să mai zici atunci când te gândeşti că, în urmă cu o săptămână, totul era de un gri cenuşiu, iar de săptămâna viitoare te vei muta definitiv în UK, unde vei câştiga lunar suma de 8400 de euro şi vei avea şi o primă de instalare de vreo 10.000 de euro ?
Azi de dimineaţă am trimis mailul de confirmare pentru participarea la training şi pentru intrarea în posesie a biletelor de avion, după care m-a trezit ceasul . Era timpul să merg la serviciu. Prea tare visul, prea mare dezamăgirea. Azi nu se poate discuta cu mine, da?
Exerciţiu de imaginaţie
Întrucât ieri nu am avut timp nici măcar să mănânc, azi îmi permit să dau în mintea copiilor şi să vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Să presupunem că, prin nu ştiu ce tehnologie ciudată, v-aţi putea întoarce în timp. Să zicem că ne întoarcem în anii 70-80, atunci când se asculta muzică foarte bună şi când lumea era cât de cât normală, nu ca acum când toate tind să fie cu susul în jos.
Imaginaţi-vă că v-aţi putea întâlni părinţii, care acum sunt nişte adolescenţi puşi pe fapte mari, bunicii, pe care, unii dintre noi, nu îi mai avem prin preajmă, v-aţi putea duce la spectacolele lui Toma Caragiu sau că aţi putea admira mari, pe viu, actori precum Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Gheorghe Dinică, Colea Răutu sau Florian Pitiş.
Ştiind că v-aţi întors cu mai bine de 30 de ani în urmă şi că în ziua de azi sunt lucruri de care, în anii 70-80, nici măcar nu se auzise, ce noutăţi le-aţi împărtăşi oamenilor ? Dacă v-aţi întoarce în timp aţi alege să porniţi o afacere care, în prezent, este profitabilă ?
Unii cu munca, alţii cu joaca
Am înţeles că a fost lansată o aplicaţie pentru iPhone care îţi oferă posibilitatea să faci tot ceea ce ţine de tine şi de nervii tăi, pentru a-ţi creşte copilul apărut din cauză că te-ai lăsat dus de plăcerile vieţii şi nu ai folosit un prezervativ.
Pe de o parte, aplicaţia e faină, aşa, pentru o joacă de câteva minute. Pe de altă parte, toţi retarzii vor prefera aplicaţii de acest gen în loc să vadă cum e să ai un copil, pe bune. Diferenţa este ca de la cer la pământ. Copiii nu se fac şi nici nu se cresc cu ajutorul telefonului. În plus, nici măcar nu am găsit chestia asta pe AppStore.
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici