Odă mamei
Rodica Ghiniţă, o bună prietenă de familie şi soţia regretatului Constantin (Tică) Ghiniţă, mi-a dat de curând, drept cadou, schiţa unei poezii făcută cadou mamei mele cu ocazia naşterii mele. Am aflat, printre altele, că ar fi trebuit să mă cheme Ştefan şi nu Dan. Poezia este chiar din anul 1982 şi îmi face o deosebită plăcere şi onoare să o fac publică.
După părerea mea este o ODĂ dedicată mamelor de pretutindeni, iar versurile sunt extrem de puternice şi bine alese.
Dumnezeu să te odihnească între îngeri, Tică ! Îţi mulţumesc că ai existat !
…îmi amintesc că, ori de câte ori era ziua mea, Tică îmi umplea telefonul de sms-uri foarte haioase şi originale, făcute pe moment.
———————————-
LA MULŢI ANI, DOAMNĂ
SĂ VĂ TRĂIASCĂ ŞTEFAN
ÎNTRU MULŢI ANI
FERICIŢI
ŞI DRAGOSTE
Naşii
buna dimineaţa Doamnă
fevruarie la picioarele tale
in alb
ca o cununa dumnezeiască
buna dimineaţa Doamnă
ne închinăm Ţie
aşa cum nu ştim încă
a ne închina Mamelor
şi cum inima săraca
ca o pasăre vânată în continuu
se străduieşte de veacuri
să ne destănuie taina
naşterii lumii…
bună dimineaţa Doamnă
binecuvântat fie ceasul dragostei
dar să ne aducem aminte
o !
să ne aducem aminte
că nimic din tot ce este sfânt
că nimic din tot ce este frumos
că nimic din tot ce rămâne TRAINIC
nu se poate împlini
decât în
durere
imensa lumină a durerii
ca un semn al trecerii noastre
şi a rămânerii
în rana cumplită a pământului
bună dimineaţa Doamnă
Toamna s-a împlinit în tine
şi rodul s-a desfăcut
precum florile din muguri
şi acum Soarele
mai ales cel din noi
Soarele Sufletului
şi al iubirii
pe cerul nevăzut
ca o iarnă pentru spălarea păcatelor
ca o primăvară pentru naştere
ca o vară pentru împlinire
înainte de Toamnă
binecuvântat fie rodul dragostei
binecuvântat fie pruncul curat
binecuvântata fie durerea mamei
pentru fericirile lumii…
Bună dimineaţa doamnă
cine oare înainte de Dumnezeu
mai aude Ţipătul
ţipătul durerii
şi ţipătul bucuriei
ţipătul-cântec
singurul mare şi înalt cântec
al ieşirii din întuneric?
Dar cine-l înţelege într-atât
ca sa poată iubi Viaţa
ca pe o femeie
şi Moartea ca pe o îndurare ?
Cine se mai apropie de Dumnezeu într-atât
ca să-i poată înţelege gândul?
o, Femeie !
numai Tu, dătătoare de viaţă,
binecuvântare Ţie
întru numele Lui
binecuvântare!
albe flori Doamnă
flori de lumină
flori-dalbe
flori de rouă
flori de dor
numai flori sub picioarele Tale
numai flori
coroane imense
în părul Tău
numai flori
ca o primăvară de muguri
în cuvintele Tale
numai flori
ca o toamnă bogată în fructe
în sufletul Tău
binecuvântat fie, deci, ceasul dintâi
când iubirea a curs dumnezeieşte
peste noi
binecuvântate fie clipele nopţii
când se aud copiii cântând
în sângele nostru
binecuvântat
binecuvântat
binecuvântat
fie numele Tău
Mamă !
Dintr-o sinceră şi sărbătorească
dragoste
astăzi
7 fevruarie 1982
când suntem alături de tine
şi de pruncul tău
aşa cum vom fi
întotdeauna
Ai tăi,
Bogdan
Rodica
şi
constantin ghiniţă
La mulţi ani !
Pace Doamnă în sufletele noastre !
Câştigătorii concursului “Fii wellness de sărbători!”
Câştigătorii vor fi contactaţi pe adresa de e-mail lăsată în comentariu si vor trebui să confirme faptul că îşi doresc premiul în continuare. Persoanele care nu pot fi contactate sau care refuză premiul, vor fi înlocuite de persoanele aflate în lista de rezervă.
Vă mulţumesc pentru participare şi vă provoc să rămâneţi în continuare fideli blogului şi paginii de sănătate de pe Facebook a Herbalife Vrancea.
Un An Nou liniştit şi prosper ! La mulţi ani !
Prima serbare a fulgului de nea
Cu foarte mari emoţii am trecut astăzi de magia primei serbări a Danei de la grădi. Îmi treceau prin minte tot felul de nebunii, de la “vai, ce mă fac, se va intimida oare atât de tare încât nu va vrea să spună poeziile” la “cu siguranţă, va fi printre cele mai bune din clasă!” .
În mintea mea erau tot felul de gânduri, dar cel mai puternic sentiment era acela de împlinire. Ah, mai era ceva : o senzaţie puternică de gol în stomac.
Per total a fost un eveniment reuşit. Copiii au fost la înălţime, au fost şi foarte multe emoţii, dar era şi firesc. Cel puţin, planurile mele au cam fost date peste cap pentru că fiică-mea nu m-a lăsat să îi ies din raza de acţiune. Măcar şi-a dus rolul de “fulg de nea” până la capăt, a spus poeziile ca la carte, a cântat, a dansat şi a vorbit cu moşul.Apropo, tema primei serbări a fost “fulgul de nea”(fetele) vs “omul de zăpadă”(băieţii).
Pe scurt, cam asta s-a întâmplat astăzi la prima serbare a boboceilor de grădiniţă (sau măcar atât am reuşit eu să prind ) :
CONCURS : Fii wellness de sarbatori !
Dragii mei, a trecut cam multa vreme de cand n-am mai socializat pe aceasta platforma ( recunosc, pe Facebook am fost mult mai activ ) si a cam venit timpul sa sterg praful si sa fac acest blog din nou sa straluceasca. Mi-a fost dor de voi, dar timid cum sunt, mi-a cam luat ceva timp sa o recunosc.
Asa ca, pentru a va mai descreti putin fruntile si pentru a ne saluta din nou cum o faceam odata, am o veste pentru voi : lansez un mic concurs de sarbatori!
Despre ce este vorba
Pentru acest concurs, mesajul ales de mine este ” Fii wellness de sarbatori!” . Asta pentru ca, in aceasta luna, mai ales in cazul romanilor, mancarea face deliciul sarbatorilor. Portiile nu se mai cantaresc, dulciurile sunt de jur imprejur, fara nicio masura, iar bautura este la loc de cinste. Read more
Duminica în familie
M-am gândit mult la titlu. Am avut intenţia de a pune un titlu care să îndemne la seriozitate, sa sune mai oficial. Dar...de ce, atât timp cât m-am simţit aşa cum mă simţeam odată, ca în familie, atunci când în preajmă îmi era un om al FAMILIEI, Constantin (TICĂ) Ghiniţă.
Ieri, în sfârşit, a luat fiinţă la Mărăşeşti, fix în casa de creaţie a poetului Constantin Ghiniţă, prima ediţie a Festivalului Naţional de Creaţie Literară "Constantin Ghiniţă", continuat de cea de-a XI-a ediţie a Salonului Literelor Vrancene.
”Ideea unui festival care să perpetueze numele poetului Ghiniţă a fost a scriitorului Adrian Botez, idee susţinută de poetul Paul Spirescu şi profesorul Cătălin Mocanu. Am preluat acestă idee şi, cu sprijinul autorităţilor locale, în acest an debutează la Mărăşeşti Festivalul de Creaţie Literară «Constantin Ghiniţă»”, ne-a spus prof. Virgil Răileanu conform unui interviu acordat Ziarului de Vrancea.
M-am simţit exact ca la o şezătoare literară, având aproape de sufletul meu îngeri ai poeziei şi prozei, strânşi laolaltă întru slava celui ce a fost "Evanghelistul Mărăşeştiului", Constantin Ghiniţă. A fost o atmosferă caldă, deşi sala nu era tocmai primitoare din punct de vedere termic. Am ascultat un Adrian Botez magnific, un om extraordinar din toate punctele de vedere, mi-am lăsat sufletul în vorbele de duh ale marelui poet Paul Spirescu, am fredonat două melodii de suflet, pline de emoţie ale Otiliei Gogu, una dintre cele mai bune voci ale Vrancei si am fost plăcut surprins de toate povestirile celor care îl evocau pe Tică.
Tică merita acest lucru. Merita cu vârf şi îndesat şi nu trebuia sa fie nicidecum o obligaţie acest festival. Ne bucură normalitatea, vorba poetului Paul Spirescu. Totuşi, vreau şi eu să salut iniţiativa şi gestul înfiinţării festivalului. Nu vreau să par acid. Nici nu sunt, însă sunt convins că de această dată promisiunile acordării titlului de cetăţean de onoare post-mortem poetului Constantin Ghiniţă vor fi respectate. Sper doar să nu fie din cauza apropierii anului electoral, ci a convingerii că Tică merită acest titlu de onoare întrucât şi-a dat sufletul pentru cultură şi a dus Mărăşeştiul pe cele mai înalte culmi din punct de vedere cultural.
Mulţumesc tuturor celor care au făcut posibil acest eveniment unde m-am simţit din nou ca în familie !
Adrian Botez deschide Festivalul National de Creatie Literara "Constantin Ghinita"
Animatorul cultural, Constantin Ghinita
Prezentarea noului iPhone 4s
Am urmarit in seara ce tocmai a trecut o mare parte din conferinta celor de la Apple, organizata cu ocazia lansarii noului iPhone 4s si nu iPhone 5, cum multi ne-am imaginat.
iPhone 5 ar fi trebuit sa aduca un altfel de design fata de predecesorul sau, astfel ca cei de la Apple au mers pe principiul 3G / 3Gs si ne-au oferit un smartphone care seamana leit cu un iPhone 4, dar care ofera o gama foarte variata imbunatatiri.
Remarc aici noul procesor DualCore A5, camera foto de 8 Mp cu posibilitate de filmare in FullHD, la care au adaugat mult asteptatul stabilizator pentru imagine, dar si noul serviciu pentru asistenta Siri, bestial la prima vedere.
iPhone 4s este mai greu cu 3 grame decat iPhone 4 si bateria tine pana la 8 ore daca vorbesti in 3G / 14 ore in 2G. Pretul anuntat de catre Apple este de 199$ pentru cel de 16Gb, 299$ pentru 32Gb si 399$ pentru cel de 64Gb.
Cred ca il pun in wishlist.
Copilarie fragmentata
De curand o buna prietena mi-a povestit drama unui copil care, in loc sa se bucure de joaca si de farmecul copilariei, a trebuit sa duca o lupta involuntara si inegala cu o boala necrutatoare : LEUCEMIA !
Balan Pavel (Paul) este nascut la data de 17.06.1998,locuieste in sat Catamaresti Deal,comuna M.Eminesu,jud Botosani.
Provine dintr-o familie cu 6 copii, el fiind cel mai mic din fratii sai.
In anul 2002, a fost diagnosticat la spitalul “Sf. Maria” din Iasi cu “Leucemie acuta limfoblastica”.In urma diagnosticarii au urmat ani de chimioterapie , tratamente si internari cu lunile in spital.
La toate aceste probleme medicale s-au adaugat si cele financiare, care au accentuat chinul copilului, acesta neavand posibilitatea de a-si procura suplimente de vitamine sau tratamente pentru imunitate, medicatia ce nu era suportata de Casa de Asigurari de Sanatate, despre alimenatie adecvata nici nu se mai pune problema, de abia avea bani pentru transportul la spitalul din Iasi.
Parintii sai in anii ’90 au avut o afacere cu flori in Botosani, insa florile le luau printr-un intermediar tigan si dupa ce le vindeau ii plateau acestuia datoria.
In aceea perioada le mergea foarte bine, au reusit sa-si construiasca o casa, sa aiba o florarie proprie. De un 8 martie, au luat ca de fiecare data flori de la intermediar, in valoare de 50.000 $, peste noapte a dat un inghet si toate florile au murit.Tatal de frica tiganilor a fugit din tara, fara a le spune alor lui unde este( a facut lucrul asta si pentru a se proteja pe el dar si familia).
Mama a ramas singura cu 6 guri de hranit si amenintata de tigani.La doua saptamani dupa cele intamplate, mama a fost sunata de la Arad de o persoana ce i-a spus sa vina sa-si ridice florile platite( a aflat apoi ca sotul apucase sa plateasca inainte de incident niste rasaduri).S-a urcat la tren cu doua genti de voiaj si si-a luat rasadurile.Persoana respectiva a invatat-o sa astepte sa dea cateva frunze pe fiecare tulpina si sa rupa din ele, frunza cu frunza pentru a le inmulti.Asa a inceput singura, sa-si inmulteasca rasadurile, pentru a face flori de vanzare.
Asa a inceput sa vanda flori si sa le poata procura hrana copiilor sai.
Se ducea la biserici atunci cand era cate un hram sau o sarbatoare importanta cu buchete de flori sau in piata Botosani.Banii care ii castiga de abia le asigura hrana de zi cu zi.
Toti copii isi ajutau mama in gradina, pentru a ingriji florile.
Au trecut ani iar Paul care era foarte mic cand tatal a plecat(3 ani) nici nu-si mai amintea ca are tata, stia de el doar din cele spuse de mama si frati.
In septembrie 2002 s-a intamplat si nenorocirea cu boala lui.Deoarece el trebuia sa stea in spital luni intregi pentru chimioterapie, punctii medulare, etc…,iar mama era cea care le asigura singurul venit,fratele sau mai mare(Emanuel) a trebuit sa abandoneze scoala si sa se interneze cu Paul in spital, pentru a nu-l lasa singur.
Intre timp au aflat ca tatal este in Italia si strange bani pentru a-si plati datoria la tigani ca sa se poata intoarce acasa.
S-au casatorit si doua din surorile mai mari si astfel au ramas mai putine guri la masa.
Pentru Paul au urmat ani de chin si durere, petrecuti mai mult in cea de a doua casa(cum ii devenise Spitalul din Iasi), ani de chimioterapie si tot ce inseamna lupta cu aceasta boala urata.Si ca sa fie si mai ingrozitor, anul trecut a facut o recadere tardiva testiculara( in luna martie 2010) , i s-a facut “Orhiectomie bilaterala”, pe langa aceasta se mai adauga si o “sinovita reziduala femuro-tibiala anterioara” ce ii da durere la piciorul strang, mersul fiind schiopatat.
El nu s-a lasat si si-a dus lupta ca un invingator.Chiar daca stie toate denumirile medicale a multor boli, chiar daca este o” mica”enciclopedie medicala a tot ceea ce inseamna tratamente si rezultate de laborator, el este un luptator cu zambetul pe buze, plin de optimism, credinta, buna crestere si INTELIGENTA.
El mi-a explicat foarte normal si senin, cum noi oamenii ne putem conduce visele.
Da… ne putem impune ce sa visam!!!Mi-a povestit cum inainte de a face recaderea visa foarte urat,avea cosmaruri in fiecare noapte si cel mai ingrozitor vis care se repeta aproape in fiecare seara era ca aluneca intr-o groapa adanca si neagra, apoi se trezea intr-un spasm. De atunci si-a impus sa viseze frumos si in fiecare seara inainte de a adormi isi dicteaza ce sa viseze si bineanteles ca viseaza numai frumos.
Tot pe el daca il intrebi ce vrea sa devina cand va fi mare iti va raspune:”Nu vreau decat sa cresc mare”, dar fara nici o urma de tristete, senin si impacat (nu resemnat).
Tot el ,Paul, care dintr-un semestru de scoala de abia ajunge cateva saptamani, are rezultatele foarte bune la invatatura.A terminat sem.I al acestui an cu media 9,85, spunandu-mi ca daca nu lipsea atat, termina cu 10, iar anul scolar cu media generala peste 9.
L-am intrebat cum recupereaza atata materie , mi-a raspuns zambind ca nu e nevoie, el intelege tot ce-i explica profesorii de fiecare data, parca nu ar fi pierdut nici o ora.
Dupa 5 ani, tatal s-a intors la familie, si-a platiti datoria la tigani cu banii stransi in Italia si au reinceput sa vanda flori.Banii ce-i castiga sunt insuficienti pentru a le asigura traiul zilnic si drumurile la Spital ale lui Paul, ce trebuie facute saptamanal.
Paul daca va trece cu bine dupa perioada de chimioterapie, ce se va incheia pe la sfarsitul anului 2011, va avea nevoie de transplant de maduva.Familia nici nu se poate gandi macar la acest lucru, pentru ca le este absolut imposibil sa suporte costurile unei astfel de operatii.
Familia lui este foarte unita, Paul este inconjurat de dragostea fratilor si a parintilor, insa acestia nu pot sa-i ofere mai mult, deoarece posibilitatile finaciare sunt reduse.
Paul are acum 12 ani si merge saptamanal la chimioterapie la Iasi, singur deoarece parintii nu-si pot permite sa ramana in spital cu el si trebuie sa munceasca la sera ce si-au construit-o, iar drumul pana la Iasi pentru inca un membru de familie si hrana, sunt prea mult, pentru posibilitatile lor. De multe ori Paul pleaca doar cu bani de drum pana la Iasi si acesti imprumutati .Cu toate aceste greutati, el este un copil ce-si duce soarta cu demnitate, seninatate si optimism.Imi povestea ca atunci cand se reintoarce la Spital in sectia de oncologie, de fiecare data are emotii, pentru ca doreste sa-si reintalnesca colegii bolnavi si sa nu auda despre niciunul ca nu mai e.
Pentru voi, cei care va simtiti miscati de povestea lui Paul, puteti sa il ajutati sa isi duca mai usor chinul la care a fost condamnat involuntar donand o suma de bani pentru care el va va multumi din suflet.
Cont bancar: RO 13 BRDE 070 SV 06623980700
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici