Ăsta să fie momentul ?
Mai e un pic şi se împlinesc trei ani de când scriu pe acest blog şi cei care sunt în temă cu ceea ce scriu şi-au dat seama, cred eu, că nu prea sunt mulţumit nici de ţara în care trăiesc şi nici de ceea ce fac în prezent. Mă refer la job, iar pentru cei care încă nu ştiu, eu lucrez în administraţie publică.
În mintea mea lucrurile stăteau foarte simplu : voi lucra în administraţie până când nimic nu mă va mai surprinde şi, mai ales, motiva. Odată cu trecerea timpului mi-am dat seama că i-am oferit prea mult timp acestui job. Mai ales că e prost plătit. Lucrez în administraţie din anul 1 de facultate. De la 19 ani adică. Anul viitor împlinesc 10 ani de muncă în acelaşi loc şi simt că încep să mă plafonez, dacă nu cumva chiar am făcut-o.
Tot încerc de ceva vreme să îmi găsesc un job care să mă surprindă şi să îmi ofere şansa de a-mi demonstra că se poate şi mai bine. Am investit mult suflet şi bani pentru a deschide un mic lanţ de farmacii. Eu eram nebunul ăla care deschidea uşile băncilor în plină recesiune pentru a întreba câte ceva despre condiţiile de acordare a unui credit. Trebuie să risc, mi-am zis!
După doar jumătate de an, prognozele bugetare au devenit extrem de pesimiste şi am început să am insomnii numai cât mă gândeam la împrumutul pe care l-am făcut. Un salariu am, iar dacă scade şi ăla, cu ce mai plătesc eu datoriile ?
Am mers la interviuri, am negociat unele oferte, am şi refuzat, am şi fost refuzat. Şi tot nu s-a întâmplat nimic, astfel că am ajuns să mă holbez la fluturaşul de salariu precum un constipat în budă. Credeţi-mă pe cuvânt de onoare, e deprimant să câştigi un salariu de 700-800 de lei, ştiind că ai terminat o facultate şi un masterat. Ştiind că ai nişte aşteptări de la viaţă, iar familia are aşteptări de la tine. Am ajuns să fiu plătit precum un muncitor necalificat. Iar eu chestia asta nu o înghit. Copilul are nevoie de o educaţie corespunzătoare, iar noi, părinţii ei, de o viaţă lipsită de griji.
În urmă cu două săptămâni am mers la un simpozion. Ştiam despre ce era vorba, dar am mers mai mult pentru naşa mea decât din curiozitate. Era Ziua Clientului Herbalife, loc în care se vorbea despre rezultatele obţinute de cei care au acceptat să-şi schimbe modul de viaţă şi alimentaţie. Lucruri care mă lăsau rece. Mai ales că mie nu îmi plac chestiile de genul întâlnirilor cu aplauze şi cu povestiri gen “clubul alcooliştilor”. Unde mai pui faptul că naşa mea se ocupă de vreo patru ani de zile de asta, timp în care mi-a vorbit pe larg despre tot ceea ce înseamnă Herbalife. Deci nu prea avea cu ce să mă surprindă.
Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar săptămâna trecută am luat o decizie care mi-a schimbat în întregime stilul de viaţă. Poate părea un clişeu, însă vorbesc cât se poate de serios. Am intrat în familia Herbalife şi din acel moment am înţeles că totul este plin de substanţă. Totul capătă sens. Nu vă puteţi imagina despre ce vorbesc până nu îmi urmaţi exemplul, pentru că aşa ceva nu prea poţi exprima în cuvinte. Nu vă imaginaţi că am găsit vreo comoară şi nici secretul tinereţii fără bătrâneţe.
Am înţeles doar că, odată intrat acolo, te convingi singur că sistemul MLM nu este cel pe care îl cunoşti în urma experienţelor nefericite gen Caritas sau Delphin şi că, pentru a te bucura de prestigiu şi pentru a câştiga bani, că de aia mergi acolo, trebuie să munceşti pe rupte. Ceea ce îmi place. Am ales să fac ceea ce fac pentru că am văzut rezultate reale, mai ales că multe din ele se întâmplă în familia mea. Cum să nu te bucuri când ştii că ajuţi lumea să adopte un stil de viaţă sănătos şi , pe de altă parte, mai şi faci un ban pe chestia asta ? Eu am spus-o de o mie de ori, nu aş recomanda prietenilor mei ceva de care nu sunt sigur pentru că nu îmi stă în caracter să îi păcălesc. Dimpotrivă. Vreau respectul lor.
Cât despre rezultate, aici este satisfacţia maximă ! De ce spun că mi-am schimbat în întregime stilul de viaţă ? Pentru că am trecut de la starea aia proastă, fără de speranţă, când mă gândeam doar cum să fac să împart banii în aşa fel încât să îmi ajungă toată luna şi de pâine sau mâncărică pentru fetiţa mea, la starea de bine, plină de energie şi speranţă.
Şi cum să nu gândeşti aşa dacă în numai trei zile câştigi puţin mai mult de jumătate din salariul pe care îl câştigi la jobul full-time într-o lună ?
Însă vă spun, în aceste trei zile mi-am văzut fiica doar 15-20 de minute pe zi, mi-am sărutat soţia înainte de culcare, atunci când ajungeam acasă şi am lăsat de o parte tot ceea ce înseamnă hobby-uri ( gen calculatorul, blogul personal, plimbările în prag de seară ). Lucruri care m-au făcut să îmi pun o întrebare serioasă : acesta să fie momentul pe care îl aşteptam de o viaţă ?
Întrebare pentru voi : ce sacrificii aţi face pentru a avea o viaţă liniştită pe viitor ? Aţi fi dispuşi să vă sacrificaţi timpul liber pe care îl petreceţi cu prietenii, să vă vedeţi copilul 15 minute pe zi, să vă sărutaţi jumătatea doar atunci când mergeţi să mâncaţi sau când vă pregătiţi de culcare?
Dacă e joi, e party!
Astăzi voi da o mică petrecere în cinstea faptului că am intrat într-un nou business, cel de consultant wellness. Este al doilea job pe lângă cel full-time din administraţie.
De o săptămână am început să lucrez cu o companie în domeniul nutriţiei, companie cu peste 30 de ani de experienţă în domeniul wellness şi cu reprezentanţe în peste 70 de ţări din întreaga lume. Este vorba despre Herbalife, companie care colaborează cu nutriţionişti de renume mondial, printre care şi un laureat al premiului Nobel pentru medicină.
Am pornit la acest drum datorită rezultatelor pe care le-am văzut în familie şi la rude. Am avut o experienţă neplăcută în urmă cu doi sau trei ani, când unele persoane au încercat să mă corupă să intru într-un sistem piramidal clasic, ăla în care tu doar trebuie să corupi pe cineva să cumpere ceva şi să aştepţi apoi să îţi vină banul. Nu am putut accepta aşa ceva, mai ales că lumea mă ştie drept un om serios. Cum să le recomand eu prietenilor ceva de care şi eu mă îndoiesc ?
Herbalife are peste 60 de milioane de consumatori în întreaga lume şi oferă soluţii cum ar fi alimentaţia corectă (mic dejun, nevoi specifice), controlul greutăţii (slăbire, menţinere, îngrăşare),nutriţie externă şi, de ce nu, oportunitatea dezvoltării unei afaceri.
Pentru mine, totul a pornit din momentul în care am început să beau shake-ul (cel mai sănătos înlocuitor al unei mese) de dimineaţă, pentru că nu obişnuiesc să mănânc înainte de a merge la serviciu. Nemâncând dimineaţa, pe la ora 10 stomacul meu cerşea de mâncare, starea mea era foarte proastă, mi-era somn şi eram moleşit. Ca să îmi mai revin mergeam să îmi cumpăr o gogoaşă şi nişte eugenii. Poate şi o îngheţată. Vă daţi seama ce mâncare sănătoasă băgam în mine pe stomacul gol,da?
Ori, puţini dintre noi bagă de seamă că avem o digestie bună, energie, vitalitate şi o stare de bine atunci când avem o nutriţie corectă. Iar noi, în alimentaţia zilnică, nu avem asiguraţi toţi nutrienţii în cantitatea optimă, nu ne luăm proteine suficiente pentru a asigura corpului echilibrul necesar şi doza zilnică recomandată. Când vorbim de necesar, spre exemplu, cantitatea zilnică de fibre necesare corpului uman este de 35 de grame. Adică echivalentul a 14 banane sau o varză şi jumătate, consumate zilnic. Necesarul de vitamine şi minerale – 5-7 porţii de legume şi fructe de culori diferite ( fiecare culoare reprezintă un nutrient ) sau grăsimile esenţiale – echivalentul a 3 porţii de peşte ( oceanic ).
Încă o dată vă spun : cei care mă cunosc ştiu că nu ofer vise, ci realităţi. Nu îmi place să îmi bat joc de oameni şi nu recomand ceva în care eu nu cred şi pe care nu l-am testat. Aşa că, dacă sunteţi interesaţi sau curioşi, pur şi simplu, vă fac o ofertă specială, pentru că sunt nou în business.
Vă ofer gratuit o evaluare de alimentaţie şi stil de viaţă. Acest lucru înseamnă în mare că vă voi face o evaluare a obiceiuriulor alimentare şi a modului de viaţă.Vom completa un chestionar despre ce mâncaţi voi în fiecare zi şi vom face nişte măsurători. Astfel, vom vedea ce faceţi bine şi care sunt punctele slabe în alimentaţia voastră. Ce spuneţi, sună bine ?
Frica de stomatolog
Cred că sunt foarte puţini cei cărora nu le este frică să meargă la stomatolog pentru un control mai amănunţit şi, eventual, pentru extracţii dentare. Eu unul nu mă număr printre curajoşi, aşa cum este nevastă-mea, spre exemplu. Eu cred că ea este sado-masochistă. Şi când spun asta, mă gândesc numai la faptul că s-a dus fără frică la doctor pentru a-i scoate unghiile mari de la ambele picioare (aaaaaauuuu!) din cauză că îi crescuseră în carne şi durea ca naiba. Imaginaţi-vă durerea pe care a îndurat-o, pentru că anestezia a fost una locală, care nu a ţinut cât pentru toată operaţia. Aşa că, zice ea, la stomatolog e ca şi cum te-ai epila.
Vă zic sincer, mie mi-au trebuit aproape doi ani de zile până să mă conving că trebuie să îmi fac curaj să intru într-un cabinet stomatologic, iar când am ajuns acolo, nu ştiam cum să fug mai repede din cauza mirosului şi al sunetului provocat de freza dentară. Nu mai zic că era un copil acolo care ţipa de mama focului. Numai că, atunci când eram pe picior de plecare, a ieşit medicul care avea un chip senin, dornic de noi aventuri : ” dl. Braşov este ?” . Am zis ca prostul ” da, eu sunt!”. De parcă m-ar fi cunoscut careva!
M-am urcat pe scaunul de tortură şi am tremurat de frică atunci când am văzut instrumentele de tortură, care făceau un zgomot comun cu cel din filmul SAW. Cel puţin aşa îmi imaginam eu, în mintea mea bolnavă. Înainte de a călca în cabinetul ăla m-am documentat de pe internet, ca să ştiu la ce să mă aştept. Spre exemplu, citisem pe net că înainte de detartraj te dă cu un gel calmant, care are un efect anestezic. Când am văzut că se apucă de detartraj şi nu mă dă cu gelul ăla, am sărit ca ars. Mi-a explicat tipul că gelul ăla este pentru tehnica mai veche şi, parcă, mi-am mai revenit puţin.
Ceea ce vreau să vă spun este că am pierdut aproape doi ani de zile făcându-mi griji degeaba. La un moment dat m-a bufnit râsul pe scaunul ăla. Mă gândeam cât de prost am putut să fiu şi să amân vizita la medic. Acum, no, poate am nimerit eu un medic foarte bun, pentru că nu am simţit nici cea mai mică durere atunci când mi-a scos nervul la două măsele, pe care le-a extras ulterior. Şi nici atunci când mi-a pilit dinţii, de ziceam că sudează ăla acolo.
Luaţi aminte de la mine, unul dintre cei mai fricoşi oameni de pe pământ atunci când vine vorba de medici : nu amânaţi mersul la stomatolog !!! Bine, nu credeam că voi spune aşa ceva în urmă cu câţiva ani, când am mers acolo, dar vă spun sincer că un medic stomatolog care este orientat către pacient vă va elimina frica asta. Unde mai pui că au mai apărut şi tehnologii de vârf ?
Spre exemplu, am citit că stomatologul la care merg eu foloseşte de puţin timp un laser dentar chirurgical, unic în Vrancea, care rezolvă multe dintre problemele dentare fără risc de recidivă şi fără dureri. Este vorba despre medicul Mihai Nedelcu de la clinica Dent Excel din Focşani. Ca să ajungeţi acolo, mergeţi pe str Constitutiei, Nr. 4 sau programaţi-vă la tel : 0237/224737. Tot ceea ce pot spune este că atât el, cât şi soţia lui, tot medic stomatolog, lucrează excelent, drept pentru care îi recomand cu mare căldură !
(foto : Monitorul de Vrancea )
Idei de monetizare pe twitter !?
În ultimii ani de zile, reţeaua de socializare Twitter a crescut extrem de mult în ceea ce priveşte numărul celor care şi-au făcut cont pe această platformă. Ca număr de utilizatori, Twitter sărea lejer de 15 milioane de useri anul trecut. Sigur, încă sunt foarte multe persoane care şi-au făcut un cont de twitter doar de dragul de a avea unul. Alţii şi-au făcut cont doar pentru a urmări anumite vedete şi oameni cu influenţă din mediul online, murind cu speranţa că vor fi şi ei urmăriţi la rândul lor. Aşa cum a spus şi GrimCris, degeaba urmăreşti tu 1000 de oameni, dacă nu scrii ceva interesant care să-i facă şi pe ei să te urmărească pe tine. ( vezi si studiul asta! )
Având în vedere numărul foarte mare de utilizatori, era doar o chestiune de timp pentru ca marile companii sau oameni de afaceri să îşi facă simţită prezenţa pe ceea ce ei numesc ” cea mai de succes reţea de socializare”. Totuşi, numărul mare de followeri duce uneori la frustrarea unor utilizatori. Mai ales a celor cu o oarecare influenţă şi prezenţă activă pe twitter, deoarece, în ciuda numărului mare de urmăritori, nu prea reuşesc să îşi monetizeze tweet-urile. Ca să nu mai zicem de cei care nu urmăresc altceva decât să facă bani din orice, indiferent că vorbim aici de blog sau de orice altă reţea de socializare. Da, cei care îşi fac un blog pentru a face bani şi nu pentru a scrie ceva interesant.
De aceea m-am gândit aseară, pentru o clipă, cum ar suna serviciul paypertweet sau, vorba lui @claudiuciobanu payperRT ? Adică să fii plătit pentru ceea ce scrii pe twitter. Să scrii despre anumite site-uri web, produse, servicii şi companii şi să primeşti bani în urma feedback-ului generat. Companiile, la rândul lor, ar beneficia de trafic, marketing şi brand building. Păreri, ceva ?
Anti-sida
CNA-ul nu si-ar da acceptul niciodata pentru difuzarea acestui clip in tara noastra, chiar daca, probabil, impactul ar fi mult mai mare decat un simplu mesaj dupa pauza publicitara, pe langa cele de avertizare cu bautura, fumatul si sarea.
Cred că m-am îndrăgostit
Când vine vorba despre calitate, fiabilitate sau practicabilitate, autoturismele Volkswagen sunt printre cele mai preferate mărci care se încadrează la această categorie. Poate că nu le vedem atât de des precum vedem Renaulturile, Daciile sau Chevroleturile din cauza preţului mai mare, însă odată ce ai urcat într-un VW îţi garantez că nu îţi vine să te mai dai jos. Am testat-o pe pielea mea de mai multe ori.
Eu conduc un Renault Clio Extreme ( nu classic, cea cu portbagajul ăla urât ) şi recunosc că sunt mulţumit de extrema mea. Chiar recomandam, la rându-mi, achiziţionarea unor astfel de maşini. Asta până m-am urcat în Passat-ul alor mei. O maşină spaţioasă, confortabilă şi care îţi lasă o impresie foarte bună. Dacă vrei să depăşeşti în siguranţă te ajută, dacă vrei să frânezi brusc e printre cele mai bune, dacă vrei să ai loc pentru tot familionul, e alegerea perfectă. Brusc, a trebuit să îmi fac revizia la extrema mea. Piesele parcă sunt aurite, marca parcă ar fi numărul 1 mondial. Altfel nu înţeleg de ce costă atât de mult. O iei la un preţ mic, dar au ei grijă să îşi recupereze banii.
Săptămâna trecută am fost la Bicaz cu VW-ul alor mei. Atât de bine m-am simţit în maşină, că mă voi duce săptămâna viitoare, cred, la Braşov la shopping şi resting. Păcat că ai mei nu sunt interesaţi de un schimb de maşini, aşa că trebuie să fac ceva pentru a-mi vinde extrema . Vreau să îmi cumpăr VW. Emblema mi se pare foarte atrăgătoare, maşina foarte practică, clientul foarte mulţumit. Aşa-i când te îndrăgosteşti.
Șase, vine Windows șapte !
Microsoft anunță că versiunea finală ”Windows 7” va fi disponibilă pe 22 Octombrie.Tudor Galoș, șeriful M$ România, dă asigurări în acest sens.
Dacă se grăbesc sau nu, vom vedea la data apariției. Sper ca Windows 7 să nu sufere de problemele de care a suferit Vista, în sensul de a deveni cu adevărat utilizabil doar după apariția Service Pack 1. Sper ca prețurile să fie de bun simț. Undeva pe la 150 Eur licența de Ultimate sau Business ar fi de apreciat. Față de Vista mi se pare un mare plus.
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici