Mărăşeştiul este un oraş încărcat de istorie. Mereu spun că acest oraş a avut norocul că a fost implicat activ în luptele care s-au dat în primul război mondial ( să nu uităm marea bătălie de la Mărăşeşti, înscrisă în istoria neamurilor drept Ziua de Foc ) şi ghinionul că, in zilele noastre, nu a reuşit să îşi ridice capul şi să ţină drept spatele încărcat de glorie.

Istoria nu ne lasă-n pace. Aceste locuri sunt încărcate de fapte înălţătoare, de eroism dar şi de demnitate umană, de dragoste faţă de această ţară greu încercată din cele mai vechi timpuri şi până în prezent, cât şi faţă de valorile născute pe pământ românesc. Mărăşeştiul are o soartă cu totul specială. Acel sat necunoscut până în anul 1917 avea să treacă brusc în cele mai ilustre cronici. Avea să cunoască gloria şi să i se deschidă paginile de o valoare incontestabilă, însă fără de folos, fără să devină şi să îndeplinească rolul misionar de propăvăduitor al păcii. Rol pe care îl merita cu prisosinţă.

De ani buni, oraşul nu mai înseamnă altceva decât trecut istoric şi manifestări de faţadă. Mărăşeştiul are o etichetă pe care cu greu o poate dezlipi cineva : PE AICI NU SE TRECE ! . Sunt cuvinte spuse răspicat, cu multă cruditate şi nu mai au de mult timp acelaşi înţeles. Sunt celebrele cuvinte ale lui Eremia Grigorescu, care au devenit în timp o realitate şocantă, ca şi cum, inexplicabil, îngăduinţa unei expresii sfinte se transformă, pe nevăzute, într-o permanenţă cu destin nefericit şi alunecare în uitare şi anonimat.

Martiri şi eroi, născători de pilde ce-ar fi trebuit să rămână modele şi învăţături de credinţă şi înţelepciune, au însufleţit pentru eternitate cu sângele şi dragostea lor locul de casă, cu acel cântec înalt, încărcat de-atâta suflet şi rămas în trupul Osuarului care avea să primească numele suprem de Mausoleul  Neamului.

Şi totuşi, cu atâţia ani în spate, Mărăşeştiul se zbate îngrozitor între viaţă şi moarte. Este precum un monstru ţinut sub somnifere, adormit şi  amăgit ori de câte ori Cineva vine să-i cunoască istoria. Mărăşeştiul este istorie, e ca o carte din care citim cu toţii şi pe care o punem la loc de cinste, însă nu vrem să îi atingem cu adevărat sufletul.  Oraşul-erou este precum un copil însingurat, hăituit, fără casă şi fără drum, care înfruntă viaţa-n pieptul plin de recunoştinţă, cerşind  un alt trofeu care să îl readucă în prim-plan. Are mult orgoliu, însă nu este înconjurat de suflete care să-l poată ridica la adevărata sa valoare.

Copiii săi au ales să îl părăsească exact când suferea mai crunt, dar el speră că va găsi drumul spre glorie şi că-şi va putea rechema fiii acasă. Plecaţi să muncească în altă casă, la Focşani, unele persoane se întorc acasă la îngânarea zilei cu noaptea cenuşie şi rece. Odată ajunşi, coboară spre oraşul scufundat, uitat de mult şi de mulţi. Acele lăzi pline de comori şi aurul cât un munte nestemat, dar blestemat, învelite în umbra grea a nopţilor reci şi deprimante, sunt lăsate în uitare şi anonimat. Toţi ştiu că există, dar nimeni nu caută să-l aducă la suprafaţă.

Elogiile aduse de presă din cele mai vechi timpuri şi până acum, pelerinajul a milioane de frunţi plecate prin faţa Bisericii Neamului, decernarea “Crucii de război franceze”, precum şi marile sărbători anuale din zilele comemorative şi, mai mult decât atât, recunoaşterea Mărăşeştiului drept ORAŞ-EROU, ar fi trebuit să se înmulţească într-o mare de motive care să ridice oraşul la suprafaţă şi să-l trezească din somnul adânc în care a fost lăsat atâţia zeci de ani.

DA, PE AICI SE TRECE ! Se trece plin de recunoştinţă, de dragoste şi gânduri curate. Dar haideţi să le arătăm celor ce trec pragul istoriei că Mărăşeştiului i se poate scoate falsa etichetă de oraş sărac, plin de neajunsuri, scăpat în uitare ! Mărăşeştiul este unul dintre cele mai bogate locuri. Vorbim de istorie, de întâmplări, care au făcut ca Mărăşeştiul să fie recunoscut în lumea întreagă.

Ce inseamnă outsourcing ?

Externalizarea, denumită şi Outsourcing, se referă la delegarea unor sarcini sau obiective unor segmente organizaţionale aparţinând unor entităţi externe, care oferă un raport preţ calitate mai bun sau deţin expertiză în domenii specializate. Externalizarea poate cuprinde un spectru larg de activităţi, de la procese operaţionale (de exemplu livrarea de produse) şi până la funcţiuni ale firmei. ( sursa: wikipedia )

Promovare prin externalizare

Outsourcingul este o soluţie, dacă vorbim la general. Cu atât mai mult, în această perioadă de criză, outsourcingul poate veni ca o soluţie pentru multe dintre companiile care nu mai fac faţă cheltuielilor din ce în ce mai mari. Când vine vorba de reduceri ale cheltuielilor, departamentele de marketing sunt primele care vor avea de suferit. Cunosc multe companii care au tăiat până la zero cheltuielile de marketing.

Chiar şi aşa, companiile au nevoie de promovare. Constant. Fără promovare eşti zero barat, dar când te gândeşti că mai toţi clienţii întârzie cu plata serviciilor, furnizorii întârzie la rândul lor cu livrarea produselor şi în plus ţi se cere să faci plata lor în avans. Spre urmare, cel mai probabil, decizia care va fi luată în secunda doi va fi desfiinţarea departamentului de marketing al companiei respective. Cel puţin pentru un timp. Ce-ar fi dacă, în locul acestor decizii, s-ar pune problema externalizării serviciilor ? Adică, în loc să plăteşti câţiva salariaţi, să plăteşti, la jumătate de preţ, unul sau doi consultanţi care să se ocupe exclusiv de promovare .

Avem încredere în outsourcing ?

Din păcate, numărul companiilor care apelează la astfel de soluţii de externalizare a serviciilor este unul foarte mic. Întâlnim deseori manageri reticenţi în ceea ce priveşte decizia de a adopta o politică bazată pe externalizarea serviciilor. Cei mai mulţi fac parte din companii multinaţionale. Situaţia se va modifica în functie de felul în care se va schimba  strategia managerilor români, dar şi în funcţie de timpul în care pieţele europene vor fi deja saturate, fapt ce va motiva intrarea unor companii de outsourcing pe piaţa internă.

Trebuie să recunoaştem că outsourcingul nu reprezintă, deocamdată, o soluţie, întrucât ţara noastră este slab reprezentată la nivelul proiectelor de accesare a fondurilor europene, faţă de alte state europene, al căror grad de accesare al fondurilor este unul foarte mare. Nu cred că m-aş pripi dacă aş spune că, pe viitor, outsourcingul va reprezenta o soluţie mai mult decât potrivită pentru companiile aflate în plină dezvoltare.

1. Astăzi plec la Brașov unde va avea loc Adunarea Generală a informaticienilor din administrația publică (ANIAP). Voi participa la câteva seminarii interesante, unul din ele fiind acela al informării asupra stadiului programului operațional sectorial, axa III – creșterea competitivității economice. Mai pe scurt, cum îi putem lua banii doamnei Europa pentru a dezvolta urbea din care facem parte. Altă temă interesantă va fi cea a prezentării noii platforme Windows 7, acolo unde voi avea de ridicat niște probleme ;
2. Cât timp voi fi plecat, la Mărășești, se va dezbate bugetul local în ședință publică. Dezbaterea va avea loc la Casa de Cultură din Mărășești, duminică, 5 aprilie, ora 10. Să fiți acolo pentru a ridica problemele cu care vă confruntați. Este bine să venim cu propuneri la bugetul local, pentru că asta înseamnă implicare în actul administrativ. Eu unul, uitându-mă pe buget, aș propune creșterea sumelor la capitolul cofinanțări. Dacă la acel capitol nu avem bani serioși, nu vom avea cum să aplicăm pentru fonduri structurale. Adică nu se va mișca niciun deget, acum, când aceste fonduri ar trebui să însemne gura de oxigen a oricărui manager de oraș.

Mărăşeşti, Vrancea, anul 2009. Cel mai sărac oraş din judeţul Vrancea. Să trecem peste faptul că, pe de o parte, electoratul mărăşeştean a ales întotdeauna omul/partidul care era în opoziţie cu partidul aflat la Guvernare, sau, pe de altă parte, că municipalitatea a tăiat cât de mult a putut din bugetul oraşului, tocmai pentru a da caşcavalul primăriilor care au conducători prieteni cu partidul cel mai puternic. Nu vorbim despre asta. S-a tot vorbit şi nu am face altceva decât să ne băgăm din nou în lada cu gunoi a politicii din România.

Să generalizăm. Haideţi să trecem la oportunităţi de dezvoltare administrativ-teritorială. Indiferent cine e la putere şi cine e în opoziţie, managerii de oraşe ar trebui să ştie, împreună cu localnicii, că bugetul local a fost, este şi va fi întotdeauna insuficient pentru a te putea gândi la investiţii serioase, respectiv la dezvoltarea urbană. Tocmai de aceea, mai ales în această perioadă în care se pot accesa fonduri europene, proiecţiile bugetare ar trebui să fie axate pe investiţii şi pe dezvoltare prin depunerea unor proiecte pe fonduri nerambursabile . Adică, pe lângă cheltuielile clasice( de personal, utilităţi publice, furnizori etc.) , un procent mare ar trebui să se regăsească la capitolul cofinanţare.

În aceste vremuri, dacă te plângi că bugetul local este foarte mic, rişti să ţi-o iei pe coajă. Ai atâtea posibilităţi de dezvoltare, încât trebuie să fii dobitoc să îţi pierzi timpul plângându-te că n-ai primit bani de la judeţ ca să faci investiţii. Desigur, trebuie să ai şi o echipă de profesionişti care, împreună cu o firmă de consultanţă pe fonduri europene, să muncească de zor pentru a aduce bani europeni. La fel, oamenii trebuiesc încurajaţi şi plătiţi aşa cum se cuvine. Astfel, cu bani puţini la bugetul local, se pot naşte idei, dar mai ales proiecte extraordinare, prin aplicarea la fondurile structurale.

Consultanţa costă, iar când vorbim de fonduri structurale te iei cu mâinile de cap. Scrierea unui proiect poate aduce consultantului până la 10% din valoarea totala a proiectului. Te întrebi de ce ar vrea un funcţionar care lucrează la stat să scrie proiecte şi să ia un salariu de toată jena ? Poate pentru a prinde experienţă, poate pentru o face pentru urbe, poate o face pentru a-şi demonstra că poate. Sau poate nu o face, pentru că drepturile îi sunt călcate în picioare. Vorbeam de proiecte, iar în Mărăşeşti e nevoie de proiecte. Multe proiecte. Eu am o viziune despre dezvoltarea oraşului, dar nu mă ascultă nimeni. Poate că atunci când cineva o să vrea să mă asculte va fi prea târziu. Sau voi cere bani în schimbul ideilor pe care, în prezent, le pot oferi în mod gratuit.

Eu zic atât : oraşul trebuie să se dezvolte plecând de la ce are el mai de preţ. Adică trecutul istoric, plin de glorie. Oraşul trebuie să se dezvolte de la Mausoleu înspre centru. Nu invers. Mausoleul trebuie să devină un nucleu al dezvoltării economice. Mai ales că este în prag de reabilitare, graţie unui proiect depus de Consiliul Judeţean Vrancea, care are ca scop reabilitarea şi introducerea într-un circuit turistic a Mausoleelor din Focşani, Soveja, Mărăşti şi Mărăşeşti. De ce să nu încercăm să profităm de potenţialul turistic ? De ce să nu facem proiecte care să plece de la această idee ? Cine e rapid şi deştept, cine vrea, dar şi cine poate, va avea de câştigat. Ca om, ca manager, ca oraş. Cine nu, va rămâne la mila municipalităţii ca şi până acum. Şi se va plânge, crezând că electoratul va înghiţi aceeaşi pastilă pe care o înghite odată la 4 ani.

Preiau leapşa lansată de Arhi şi propusă mie de micu’TZU referitoare la declanşarea crizei  economice din România şi la gestionarea eficientă a banilor câştigaţi din blogging .

Am citit despre unii că ar avea leasing-uri sau despre alţii că au diverse obligaţii şi îndatoriri. Am şi eu cu ce să mă laud. Spre exemplu, am un credit bancar în valoare de 3000 şi ceva de euro. Mai am de plătit la el încă 14-15 luni şi trebuie să mă duc pe la bancă să îi întreb de sănătate. Nu îmi fac mari probleme deoarece creditul îl am în lei, iar dobânda este fixă, nu variabilă. Mă mândresc însă pentru că am lichidat creditul la maşină, dar în acelaşi timp mă gândesc că sunt proaspăt tătic şi am nevoie de mai mult spaţiu. Locuiesc într-un apartament cu 2 camere pe care îl consider prea mic pentru aşteptările mele. Vreau ca fetiţa mea să aibă camera ei pe care să o împartă cu sora sau frăţiorul ei peste câţiva ani, vreau ca şi eu să am camera mea împreună cu soţia şi mai vreau o cameră gata să primească oaspeţi oricând şi la orice oră .

Probabil că o să ne cumpărăm un apartament cu cel puţin 3 camere, probabil că ne vom lua şi o maşină nouă sau la fel de probabil vom pleca în fiecare an în ţări exotice. Toate acestea doar cu banii câştigaţi din blog şi din munca cinstită şi eficientă la stat. NOT ! Aşa că, răspund la rându-mi întrebării primite ca leapşă şi anume ” pe ce lucruri inutile mi-aş cheltuii banii în vremurile astea “:

1. Aş concesiona un parc aflat într-un oraş măricel sau eventual într-unul cu potenţial de dezvoltare . Aş face acolo o adevărată grădină botanică, aş pune multe bănci şi coşuri de gunoi, aş înfiinţa şi un restaurant intim / club şi m-aş pune pe câştigat bani . Din ce ? Din încasarea amenzilor şi vânzarea produsă de restaurant/club . Unde mai pui că dai şi o faţă frumoasă oraşului ?

2.  Fiind proaspăt tătic, parcă mă bate gândul să accesez nişte fonduri europene pentru înfiinţarea unei grădiniţe particulare pentru copii, cu program prelungit ( creşă ), că şi aşa este îngrămădeală mare pe locurile de la stat. Investeşti nişte bănuţi cu ajutor de la doamna Europa, urmând ca după câţiva ani de zile să mergi pe profit sigur şi de durată. În plus, ar avea şi fetiţa mea unde să se simtă ca acasă.

3. Aş investi la bursă, aşa cum ar face-o micu’TZU . Am mai trecut prin această experienţă în urmă cu trei ani de zile. Am băgat peste 100 de milioane de lei şi numai în câteva săptămâni aveam profit net de 35 de milioane. În jumătate de an am simţit că urmează o prăbuşire şi mi-am retras banii. Mi-am luat maşină nouă. La o lună după ce mi-am retras banii s-au înregistrat pierderi consistente la bursa de valori. Cunosc oameni care şi-au pierdut aproape toţi banii. Chiar şi aşa, parcă m-ar bate gândul să mai învârt odată ruleta.

4. În final, aş opta  pt cumpărarea unor terenuri pe care să le vând după o anumită perioadă. Am scăpat o afacere importantă printre degete în urmă cu doi ani. Dacă aveam vreo 2 miliarde de le vechi, aş fi câştigat în numai 6 luni peste 10 miliarde. Nimeni nu a vrut să mă “gireze”, iar când afacerea s-a materializat pe barba altcuiva, bineînţeles, ăia de îi rugasem să mă gireze îşi trăgeau bocanci în gură. La fel, încă mai sunt loturi de casă la preţ de nimic în zone montane cu potenţial de dezvoltare. Şi acolo se poate investi. O să o fac însă la sfârşitul anului, atunci când câştigul din blogging se va duce în jurul sumei de 10 mii de euro. Atenţie, nu am specificat încă anul !

Aş vrea parcă să vedem cum ar profita şi alţii de condiţiile  de pe piaţa financiară şi cam pe ce s-ar duce bănuţii lor . Mă refer aici la blogger-ul de Vrancea, mioriţicul vrâncean şi nea Costache.

Conform unui articol apărut în cotidianul ” Şansa Vrânceană “  ( articol apărut şi în Monitorul de Vrancea ), departamentul Meuse din Franţa ar dori să propună intrarea în patrimoniul UNESCO a câmpurilor unde s-au dat unele din cele mai răsunătoare bătălii , Mărăşeşti, Verdun şi Isonzo.

Mă bucur că în sfârşit s-a luat în calcul acest lucru, după zecile de memorii făcute ba la preşedintele Franţei, ba la reprezentanţii acestui departament. Memoriile au fost făcute de vechea conducere a primăriei din Mărăşeşti, cu ajutorul unui mare fost general pe nume Nichita, care prin relaţiile sale la nivel înalt a reuşit să ducă mai departe aceste doleanţe.

Dacă Mausoleul de la Mărăşeşti ar intra în patrimoniul UNESCO,  oraşul ar redeveni un punct de atracţie turistică cu o valoare incontestabilă. Din păcate, acest lucru nu ar ajuta Mărăşeştiul să ridice capul în lume şi să aducă avantaje de ordin economic, spre exemplu. Dacă nu se fac proiecte care să dezvolte oraşul cel puţin din punct de vedere al turismului şi al infrastructurii de drumuri, putem să ne mulţumim doar cu o hârtie prin care Mausoleul de la Mărăşeşti este în patrimoniul UNESCO, aşa cum ne mulţumim în fiecare an de 6 august, când suntem băgaţi în seamă de mai marii României.

Eu unul am propus ca dezvoltarea oraşului să aibă ca şi nucleu chiar Mausoleul . Dezvoltarea ar trebui să se facă dinspre Mausoleu spre oraş şi nu invers. Am o tonă de idei de dezvoltare, o tonă de potenţial, dar să vedem dacă mă solicită cineva. Ştiu că oraşul este sărac şi bugetul este la fel de sărac, însă dacă nu mergem pe ideea de dezvoltare suntem morţi din faşă. Nu ar trebui să ne bucure doar ideea de a intra în patrimoniul UNESCO, ci trebuie să o susţinem .

Mărăşeştiul poate deveni un oraş respectat. E nevoie de o resuscitare. Va veni ea oare ?

ps :  i-aş ruga pe cei de la Şansa ca atunci când folosesc o fotografie la care nu au drept de copywrite să precizeze sursa. ne-am obişnuit cu ideea că tot ceea ce e pe net e gratis, nu-i aşa ?

Se pare că Guvernul României a aprobat o hotărâre prin care atestarea staţiunilor turistice ar depinde de mai mulţi factori. Printre aceşti factori aş aminti de canalizare, apă curentă, drumuri practicabile, asistenţă medicală sau farmacii şi locuri de petrecere a timpului liber şi de joacă pentru copii. Sunt condiţii care trebuiau impuse, zic eu.

Ce ne facem însă cu staţiunile din Vrancea,gen Lepşa şi Soveja, care mă tem că nu beneficiază de aceste cerinţe minime ?

Îşi vor pierde ele atestarea ?

Nu vor mai fi recunoscute ca fiind staţiuni turistice ?

Din câte ştiu, pensiunile care există în Lepşa au rezolvat pe cont propriu problema apei curente.

Ştiu că e lipsă de bani în administraţia publică. Nu cred că există primărie în ţara asta care să nu se confrunte cu probleme financiare.

Totuşi, nu degeaba suntem membri ai Uniunii Europene. Dacă edilii din staţiunile montane ale Vrancei strâng rândurile şi fac câteva proiecte, e posibil ca zona Vrancea să devină un punct de atracţie turistică foarte apreciat. Sper să o facă. Există firme de consultanţă care îi pot ajuta la scrierea proiectelor. Trebuie să existe şi voinţă. Oare există ?

Later update : Coincidenta sau nu, Ziarul de Vrancea scrie in editia de azi despre acest lucru.