Raze de lumină într-un ocean de întuneric
In: Marasesti, Mass-Media, Vrancea, amintiri, cultura, loc de dat cu capul, personal, proiecte
Se spune că ziua bună se cunoaşte de dimineaţa şi aşa este, pe cuvântul meu de om! Spun acest lucru pentru că am avut plăcerea şi privilegiul să citesc un articol publicat de unul dintre oamenii şi poeţii pe care îi respect foarte mult : Paul Spirescu. Drept urmare, voi face un lucru pe care nu obişnuiesc să îl fac pe blogul personal şi anume preluarea în întregime al articolului apărut în ediţia de astăzi a Jurnalului de Vrancea.
Este un articol ce-mi merge la sufletu-mi deja secătuit de atâta sete de recunoaştere a celor ce au readus numele oraşului nostru istoric pe prima scenă. Este trist faptul că valorile sunt date uitării şi că în umbra lor îşi fac loc persoane care nu pot ţine ritmul, care nu se pot ridica la aceeaşi valoare.
Bravo, domnule Spirescu ! Plecăciuni, domnule Ion Catană ! Este exact evenimentul pe care îl pregătisem şi eu în mintea-mi încărcată de gânduri dintre cele mai alese, dar care nu-şi găsise suport material. Felicitările mele !
Citiţi, vă rog!
De câţiva ani, dar mai ales de când propria noastră prostie şi laşitate ne-a blagoslovit cu încă un mandat de preşedinte – jucător al lui Traian Băsescu, am început să mă tem de orice iniţiativă care vine dinspre organismele politico-statale, ştiind bine că nu ni se mai pregăteşte nimic benefic, ci chiar dimpotrivă.
Aproape că nu mai trece zi lăsată de Dumnezeu, să nu fim bombardaţi cu iniţiative aiuritoare, de un cinism care întrece orice imaginaţie şi care, acum sunt sigur, nu urmăresc nimic altceva decât un singur scop: exterminarea în masă a poporului român.
Pesemne că tartorul cotrocenist nu poate ierta şi nici măcar nu poate uita umilinţa la care a fost supus atunci când cu suspendarea sa din funcţie, astfel încât… ce şi-o fi şoptit el atunci în barbă: „lăsaţi că am să v-o coc eu, fir-ar mama voastră a dracului”! Iar astăzi el nu face nimic altceva decât să-şi respecte promisiunea făcută.
Astfel încât, cel puţin eu personal nu mai am absolut nici un motiv să mă aştept la ceva bun din partea aceea de lume şi, cum numai ei leagă şi dezleagă tot ce mai există prin ţară, de câte ori mi se întâmplă să primesc vreo veste din direcţia respectivă, sunt aproape sigur că ea nu-mi poate aduce chiar nimic bun.
Numai că, în ultima perioadă, două întâmplări cu totul şi cu totul speciale au reuşit să-mi mai descreţească fruntea şi să-mi mai aducă măcar un licăr de speranţă… O să încep cu ultimul, în ordine cronologică.
Acum doar câteva zile m-a oprit pe stradă directorul Casei de Cultură a municipiului Adjud, profesorul Ion Catană, care mi-a făcut o propunere cu adevărat surprinzătoare : ce-ar fi dacă, începând cu anul viitor, am lansa un festival anual în memoria şi care să poarte numele poetului mărăşeştean Constantin Ghiniţă?
Este cazul să fac deja câteva precizări: minunatul poet şi marele meu prieten Constantin Ghiniţă, dispărut deja dintre noi, şi-a consumat cea mai mare parte din viaţă în funcţia de director al Casei de Cultură din oraşul Mărăşeşti. În această calitate, el a reuşit să-şi transforme localitatea într-un autentic oraş cultural, astfel încât oameni de cultură din toată ţara, atunci când aud numele de Mărăşeşti, se gândesc automat la numai două lucruri: la primul război mondial şi la poetul Constantin Ghiniţă.
Pot spune, fără teama de a greşi, că numele lui şi, mai ales munca lui au adunat în Mărăşeşti cam tot atâţia oameni de cultură, veniţi de prin toate colţurile ţării, câţi soldaţi în timpul celebrei bătălii.
Din păcate şi spre ruşinea celor în cauză, s-a întâmplat însă ca, imediat după moartea sa, autorităţile locale să-l uite aproape cu desăvârşire… doar câteva promisiuni şterse, care s-au pierdut şi ele în negura uitării… Chiar şi primarul actual, pe care poetul şi-l credea un prieten de suflet…!
Dar iată că vine un gest extraordinar din partea unui coleg de breaslă dintr-un oraş vecin: un om care nici măcar nu i-a fost prieten apropiat şi cu care, cât a fost în viaţă, a întreţinut numai şi numai relaţii instituţionale.
Uite că se mai poate – mi-am zis atunci! Uite că, poate că tocmai în răspărul acestei devălmăşii de-a dreptul ticăloase şi acestei politici deşănţate de învrăjbire umană, pornite chiar de la Cotroceni, mai există şi oameni care au puterea de a se gândi la alţi oameni, sau măcar la memoria lor!
Restul aproape că nici nu mai are importanţă: dacă domnul Ion Catană va găsi resursele financiare necesare (deşi sunt aproape sigur că da, atâta vreme cât şi primarul municipiului Adjud, spre deosebire de cel mărăşeştean, aşa cum a dovedit în repetate rânduri, ştie să se alăture acestei minunate paradigme a respectului pentru valorile culturale autentice!), ori dacă toţi cei chemaţi să înfăptuiască acest proiect, printre care mă număr şi eu, vor reuşi să se ridice la înălţimea lui. Important este gestul! Chiar dacă, în mod natural, el ar trebui să vină din partea puterii şi nu a opoziţiei.
Numai că puterea are probleme mult mai importante de rezolvat: împărţitul favorurilor, numărătoarea banilor negri, nunţi, botezuri, avorturi, manele…
Desigur, nu toţi, şi iată că vine acum rândul celei de-a doua raze de lumină: tot de curând am avut o discuţie cu profesorul Florin Micu Iliescu, azi director al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural al judeţului Vrancea.
Am rămas plăcut impresionat de proiectele serioase pe care şi le-a propus spre înfăptuire, parcă şi el tot în răspărul liniei generale propagate chiar de partidul al cărui membru este. Şi mai trebuie să recunosc, tot cu sinceritate, că, alături de el, ar mai putea fi adăugaţi câţiva chiar din acelaşi partid. Păcat că sunt aşa de puţini, încât îi poţi număra pe degetele de la o mână, şi că…întunericul este de fapt majoritar!
Mă rog la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate şi puterea de a îndeplini tot ce şi-a propus, cu toate că…
Atenţie, domnule profesor, că nu vă văd prea bine! Visurile şi idealurile se plătesc scump pe lumea aceasta portocalie!
Paul Spirescu
Articol preluat din Jurnalul de Vrancea – 20 septembrie 2010
Ziarul de Vrancea – Epic fail
In: Fucktard, Mass-Media, Vrancea, foto, loc de dat cu capul, mizerii
Ştirea
“Un poliţist a murit de inimă rea după ce i s-a tăiat 25% din leafă” ( ZdV, ediţia de ieri ).
“Din poziţia noastră de ziar local, cu singura menire de a ne informa corect cititorii, [...] “
Cea mai penibilă chestie a apărut în ediţia de astăzi a liderului presei vrâncene, Ziarul de Vrancea.
Corneliu Condurache, directorul general al Ziarului de Vrancea, scrie azi un editorial în care îl plânge pe poliţistul decedat, dar îi greşeşte numele, spre ruşinea redacţiei care munceşte pe rupte pe un salariu mizer, probabil. Astfel, Silviu a devenit Sergiu.
Acest lucru îmi aduce aminte de unchiul meu, care, la 80 şi ceva de ani, când a murit fratele său, plângea alt mort aflat în aceeaşi capelă. Desigur, la vârsta lui poate e de înţeles. Sigur, a greşi e omeneşte. Dar putem spune asta când vorbim de presa locală ? Noi pe cine plângem ?
Ziarul de Vrancea epic fail
In: Mass-Media, Vrancea, bani, foto, loc de dat cu capul, mizerii, politica
Iniţial am vrut să postez doar fotografia care, după mine, nu mai avea nevoie de niciun comentariu. Dar peste aşa ceva nu poţi să treci fără să arunci un zâmbet la mişto către cel ce conduce Ziarul de Vrancea, unul dintre cei mai mari contestatari ai preşedintelui CJ Vrancea, Marian Oprişan. Pentru cei care nu cunosc situaţia, Ziarul de Vrancea şi Monitorul de Vrancea, ca publicaţii locale, sunt mai mult decat concurente. Sunt duşmani de moarte. După ce s-au scris kilometri întregi de pagini cu acuze aduse lui Oprişan, după ce au şters cu el pe jos pe fiecare pagină în parte, după ce l-au chemat în instanţă de atâtea ori, Ziarul de Vrancea, prin şeful său, Condurache, a aruncat batista albă.
Poate unii vor spune : ei şi ce, au apărut doar nişte mesaje de felicitare ! Nu-i chiar aşa. Jurnaliştii de la ZdV ştiu foarte bine care este prima regulă de cum intri în redacţie. Adică să scrie de rău despre Oprişan, duşmanul lor şi al Vrancei, implicit, aşa cum îl consideră ei. Asta e regulă de aur. Astfel, chiar şi un anunţ care poartă semnătura preşedintelui este considerat drept blasfemie.
Acum mă întreb : ce-o fi păţit dl Condurache de şi-a călcat pe suflet ? Are nevoie de bani ? Şi-o fi luat mulţi bani ? S-a declarat învins ? Dar jurnaliştii de la ZdV ce părere au despre asta oare ? Nu simt ei că le-au fost înşelate aşteptările? Nu se simt lucraţi pe la spate? Oricum, din toată chestia asta avem un singur câştigător : Marian Oprişan.
Dilemă
Ați aflat, poate, că ediția online a cotidianului Gândul a beneficiat de un facelift. S-a umblat puțin la design și acum pare mai a web 2.0. Deși este un ziar pe care îl citesc mai ales pentru editorialele CTP-ului, mă întreb dacă este cineva care urmărește blogurile ediției online ? Adică, vorba aia, să ai doar o sută și ceva de afișări la unele articole postate cu o săptămână în urmă e la îndemâna oricui. Asta ca să nu mai vorbesc despre calitatea lor. Să ridice două degete cei cărora li se par utile acele articole tip blogging jurnalistic!
O idee pentru jurnalişti
In: Mass-Media, Romania, bani, diverse, internet, management, social
Economia de piaţă naşte locuri de muncă. Noi nu avem aşa ceva. Rezultă concedieri!
La început de an am fost martorii dispariţiei de pe piaţă a unor publicaţii cu nume. Enumerăm aici Business Standard, Gardianul, Cotidianul şi Ziua. Pe plan local, în ţară, au mai dispărut o serie de cotidiene. Şi vor mai dispărea, din anumite motive, politice sau strict financiare. Ce se întâmplă cu jurnaliştii concediaţi ? Ar trebui să meargă către alte publicaţii, locale sau centrale, dacă ar avea această posibilitate. Dar nu prea cred în această şansă, în actualul context economic.
Ce se întâmplă cu adevăraţii jurnalişti ?
Probabil vor fi câţiva, cei mai buni dintre cei buni, care vor fi atraşi către publicaţiile rămase şi care nu se confruntă cu probleme financiare. Dar restul ? Nu poţi da cu piciorul unor jurnalişti care şi-au făcut treaba exemplar, care au bătut drumurile pentru a scrie lucruri interesante, nu ? Sunt jurnalişti care au lucrat ani de-a rândul la un ziar. Şi-au făcut un renume, lumea îi ştie. Vorbim despre cei care merită tot respectul, atât al cititorilor, cât şi al celorlalţi jurnalişti.
Mediul online, o soluţie !?
Ideea este una foarte simplă, nu eu am inventat-o, dar consider că are şanse să fie una de succes : mediul online ! Sigur că da, este greu să o iei de la zero, să îţi faci un brand, să devii credibil şi să nu fii considerat ca a fi “un ziar în plus”. Când vorbim de jurnalism în online, ştim că este o pâine de mâncat. Încă suntem la început, este loc de mai bine. Mai ales dacă mergem pe lucruri bine stabilite de la început. Există nişe, iar dacă ştii pe ce să te axezi ai numai de câştigat. Cu foarte multă muncă, e adevărat. Altfel, dacă îţi faci o publicaţie online unde totul arată ca o varză, cu ştiri care nu sunt împărţite pe categorii, fără o ţintă anume, fără un public căruia să i te adresezi, ai toate şansele să fii “concediat” şi de acolo ! Read more
TEATRUL de operaţiuni militare
In: Fucktard, Mass-Media, Romania, bani, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, politica
Peste 400 de vrânceni se află în prezent în Afganistan, acolo unde, împreună cu alţi militari români, participă la misiunea internaţională. Se spune despre ei că merg acolo pentru bani, nu şi pentru patrie. Că sunt nişte merenari. Sigur, poporul român este slobod la gură şi pare negru în cerul gurii, însă de cele mai multe ori greutăţile de zi cu zi îl fac atât de impulsiv. În primul rând, militarii plecaţi acolo nu îşi apără propria patrie. Apoi, serviciul lor presupune angajarea în misiunile militare. Nu este obligatoriu să te duci acolo, dar nici nu prea mai eşti promovat dacă nu o faci.
Nimeni nu spune nimic despre teama cu care se confrunta zi de zi. Se trezesc şi adorm cu ea. Ştiu că au acasă o familie pe care trebuie să o întreţină, să o iubească şi la care să se întoarcă. Să stai în 40 de grade şi într-un praf de nedescris, să mănânci tot felul de mâncăruri cu care nu prea eşti obişnuit, să fii pregătit la orice oră pentru absolut orice, să te îmbolnăveşti şi să nu prea ai ce face din cauză că statul român îi sprijină pe militari aşa cum îi sprijină pe veteranii de război e cam aiurea. Iar pentru toate acestea primesc nişte bani care nu acoperă nici pe departe riscul la care se expun.
Citeam astăzi în ziar că o parte din rudele celor aflaţi în misiunea din Afganistan s-au întâlnit la Cercul Militar din Focşani pentru a discuta unele probleme cu care se confruntă militarii.
“Militarii aflati in misiune sint bine si au un moral bun”, le-a spus col. dr. Nicolae Ionel Ciuca rudelor prezente la intilnire. Singura neintelegere discutata in cadrul intilnirii s-a referit la drepturile salariale ale militarilor, rudele acestora fiind lamurite ca din august salariile vor fi primite integral.
Sigur că moralul este foarte bun, sigur că totul este în ordine şi că militarii se simt extraordinar de bine. Doar se află în TEATRUL de operaţiuni militare. Un teatru jucat foarte bine de statul român care se simte nevoit să ascundă de ochii lumii toate problemele cu care se confruntă militarii aflaţi acolo. Toate ştirile mai puţin bune care ajung la urechile noastre sunt nişte simple piese de teatru. Dacă auzi la ştiri sau citeşti prin ziare că bărbatul ăla care a murit pentru că o grenadă a explodat atunci când patrulau prin zonă, poţi spune de fapt că el a murit de fapt pentru că baza a fost atacată. Asta pentru că ministerul işi ia măsuri de precauţie şi ascunde realitatea. La fel cum ascunde şi că ăia se cacă pe ei toată ziua din cauza mâncării alterate. La fel cum ascunde că nu are medicamente pentru tratament. Sau cum ascunde multe alte lucruri pe care militarii nu au voie să le comunice rudelor aflate acasă cu sufletul la gură. Bun venit în teatrul de operaţiuni militare ! Luaţi loc, piesa abia a început !
Iată că se poate ! Cosmote spune “pa!” Măgurii Odobeştilor
In: Fucktard, Mass-Media, Romania, Vrancea, bani, loc de dat cu capul, mizerii, turism
După ce Ziarul de Vrancea scria despre intenţia companiei de telefonie Cosmote de a înălţa un turn de 40 de metri în Rezervaţia Naturală Măgura Odobeştilor, lucru care ar fi trebuit să fie interzis de lege, după ce mai toată blogosfera vrânceană a reacţionat dur şi după ce a fost introdusă o petiţie online menită a stopa lucrările Cosmote, autorităţile, în speţă Garda de Mediu, i-au somat pe cei de la Cosmote să refacă zona afectată şi le-au dat şi motiv să o facă, fiind amendaţi cu 166.000 lei. Aşa domnilor, bravo ! Totuşi, de ce autorităţile se autosesizează , de cele mai multe ori, atunci când toată lumea sare cu gura pe ei ?
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici