Odă mamei
Rodica Ghiniţă, o bună prietenă de familie şi soţia regretatului Constantin (Tică) Ghiniţă, mi-a dat de curând, drept cadou, schiţa unei poezii făcută cadou mamei mele cu ocazia naşterii mele. Am aflat, printre altele, că ar fi trebuit să mă cheme Ştefan şi nu Dan. Poezia este chiar din anul 1982 şi îmi face o deosebită plăcere şi onoare să o fac publică.
După părerea mea este o ODĂ dedicată mamelor de pretutindeni, iar versurile sunt extrem de puternice şi bine alese.
Dumnezeu să te odihnească între îngeri, Tică ! Îţi mulţumesc că ai existat !
…îmi amintesc că, ori de câte ori era ziua mea, Tică îmi umplea telefonul de sms-uri foarte haioase şi originale, făcute pe moment.
———————————-
LA MULŢI ANI, DOAMNĂ
SĂ VĂ TRĂIASCĂ ŞTEFAN
ÎNTRU MULŢI ANI
FERICIŢI
ŞI DRAGOSTE
Naşii
buna dimineaţa Doamnă
fevruarie la picioarele tale
in alb
ca o cununa dumnezeiască
buna dimineaţa Doamnă
ne închinăm Ţie
aşa cum nu ştim încă
a ne închina Mamelor
şi cum inima săraca
ca o pasăre vânată în continuu
se străduieşte de veacuri
să ne destănuie taina
naşterii lumii…
bună dimineaţa Doamnă
binecuvântat fie ceasul dragostei
dar să ne aducem aminte
o !
să ne aducem aminte
că nimic din tot ce este sfânt
că nimic din tot ce este frumos
că nimic din tot ce rămâne TRAINIC
nu se poate împlini
decât în
durere
imensa lumină a durerii
ca un semn al trecerii noastre
şi a rămânerii
în rana cumplită a pământului
bună dimineaţa Doamnă
Toamna s-a împlinit în tine
şi rodul s-a desfăcut
precum florile din muguri
şi acum Soarele
mai ales cel din noi
Soarele Sufletului
şi al iubirii
pe cerul nevăzut
ca o iarnă pentru spălarea păcatelor
ca o primăvară pentru naştere
ca o vară pentru împlinire
înainte de Toamnă
binecuvântat fie rodul dragostei
binecuvântat fie pruncul curat
binecuvântata fie durerea mamei
pentru fericirile lumii…
Bună dimineaţa doamnă
cine oare înainte de Dumnezeu
mai aude Ţipătul
ţipătul durerii
şi ţipătul bucuriei
ţipătul-cântec
singurul mare şi înalt cântec
al ieşirii din întuneric?
Dar cine-l înţelege într-atât
ca sa poată iubi Viaţa
ca pe o femeie
şi Moartea ca pe o îndurare ?
Cine se mai apropie de Dumnezeu într-atât
ca să-i poată înţelege gândul?
o, Femeie !
numai Tu, dătătoare de viaţă,
binecuvântare Ţie
întru numele Lui
binecuvântare!
albe flori Doamnă
flori de lumină
flori-dalbe
flori de rouă
flori de dor
numai flori sub picioarele Tale
numai flori
coroane imense
în părul Tău
numai flori
ca o primăvară de muguri
în cuvintele Tale
numai flori
ca o toamnă bogată în fructe
în sufletul Tău
binecuvântat fie, deci, ceasul dintâi
când iubirea a curs dumnezeieşte
peste noi
binecuvântate fie clipele nopţii
când se aud copiii cântând
în sângele nostru
binecuvântat
binecuvântat
binecuvântat
fie numele Tău
Mamă !
Dintr-o sinceră şi sărbătorească
dragoste
astăzi
7 fevruarie 1982
când suntem alături de tine
şi de pruncul tău
aşa cum vom fi
întotdeauna
Ai tăi,
Bogdan
Rodica
şi
constantin ghiniţă
La mulţi ani !
Pace Doamnă în sufletele noastre !
Câştigătorii concursului “Fii wellness de sărbători!”
Câştigătorii vor fi contactaţi pe adresa de e-mail lăsată în comentariu si vor trebui să confirme faptul că îşi doresc premiul în continuare. Persoanele care nu pot fi contactate sau care refuză premiul, vor fi înlocuite de persoanele aflate în lista de rezervă.
Vă mulţumesc pentru participare şi vă provoc să rămâneţi în continuare fideli blogului şi paginii de sănătate de pe Facebook a Herbalife Vrancea.
Un An Nou liniştit şi prosper ! La mulţi ani !
Prima serbare a fulgului de nea
Cu foarte mari emoţii am trecut astăzi de magia primei serbări a Danei de la grădi. Îmi treceau prin minte tot felul de nebunii, de la “vai, ce mă fac, se va intimida oare atât de tare încât nu va vrea să spună poeziile” la “cu siguranţă, va fi printre cele mai bune din clasă!” .
În mintea mea erau tot felul de gânduri, dar cel mai puternic sentiment era acela de împlinire. Ah, mai era ceva : o senzaţie puternică de gol în stomac.
Per total a fost un eveniment reuşit. Copiii au fost la înălţime, au fost şi foarte multe emoţii, dar era şi firesc. Cel puţin, planurile mele au cam fost date peste cap pentru că fiică-mea nu m-a lăsat să îi ies din raza de acţiune. Măcar şi-a dus rolul de “fulg de nea” până la capăt, a spus poeziile ca la carte, a cântat, a dansat şi a vorbit cu moşul.Apropo, tema primei serbări a fost “fulgul de nea”(fetele) vs “omul de zăpadă”(băieţii).
Pe scurt, cam asta s-a întâmplat astăzi la prima serbare a boboceilor de grădiniţă (sau măcar atât am reuşit eu să prind ) :
Vrem răbdare, dar suntem răbdători ?
Vorbeam cu cineva despre noul său loc de muncă. Se plângea că toţi sunt într-o goană după gâsca de aur, nimeni nu are timp să-i explice şi să-i îndrume paşii astfel încât să înţeleagă ce se întâmplă acolo. Adică, pe scurt, trebuie să înveţe rapid şi din mers.
Lucrul acesta mi-a adus aminte de vremea în care încercam să fac tot posibilul pentru a petrece câteva minute lângă o persoană pe care o credeam sculă în materie de calculatoare. Eu eram un umil “elev”, proaspăt utilizator al unui calculator mult prea puternic pentru timpurile alea ( în anii 90 aveam un hard-disk de 6 Gb, mult peste colegii mei care se mândreau cu hdd-uri de până în 1Gb. ), dar care nu ştiam mare lucru, chiar dacă eram la mate-info. Uram faptul că la şcoală aveam nişte amărâte de calculatoare care funcţionau cât de cât doar dacă apăsai butonul turbo şi în loc să învăţăm hardware şi programare “ca la carte” făceam prostia de Turbo Pascal.
În fine. M-am dat pe lângă persoana aceea până a înţeles că, pentru a scăpa de privirile mele curioase, trebuie să mă înveţe să stăpânesc cum trebuie toate aceste cunoştinţe. Trebuie să recunosc că omul a avut răbdare cu mine, mi-a explicat şi paraexplicat şi tot ceea ce credeam că am învăţat de la el puneam în practică pe calculatorul meu. Aşa se făcea că la fiecare sfârşit de săptămână veneam cu pc-ul la el ca să mi-l repare 
Nu a durat mult toată această poveste pentru că totuşi nu-s ultimul încuiat de pe lumea asta. Abia la sfârşitul poveştii mi-a recunoscut că mai avea puţin şi mă strângea de gât dacă mă mai vedea pe vizor cu calculatorul în braţe.
Cu timpul, a venit şi momentul în care eu eram în postura de a învăţa pe cineva cam aceleaşi lucruri. Sincer să fiu, mă simţeam onorat şi împlinit să învăţ pe cineva să facă ceva ce am făcut şi eu. Numai că, brusc şi deodată ( cum spunea o fostă colegă ), nu mai eram atât de răbdător pe câtă răbdare am avut atunci când am vrut să fur meseria. Am început să mă enervez repede ori de câte ori “elevul” nu înţelegea chestii foarte simple, gândindu-mă că îi va fi foarte greu înţeleagă complexitatea sistemului dacă nici măcar lucrurile banale nu îi intră în cap. Abia mai apoi mi-am dat seama că, poate, eu sunt de vină fiindcă trec prea repede peste anumite etape şi că lui îi era ruşine să întrebe lucruri pe care, poate, nu le-a înţeles.
Şi m-am gândit că atunci când eşti nevoit să înveţi pe cineva să facă ce-ai făcut tu atâta timp, e ca şi cum ar trebui să accepţi persoane noi într-o familie. Se schimbă absolut totul. Pe mine m-a surprins cum persoanele pe care le-am învăţat să utilizeze (mai mult sau mai puţin) calculatorul m-au făcut să mă uit în interiorul meu. Pot să văd cu alţi ochi cine eram eu atunci, cine sunt acum şi cine aş putea deveni într-o zi.
Un singur lucru este cert : trebuie să mă înarmez cu mai multă răbdare şi să accept că aşa am fost şi eu odată. Voi aţi fost răbdători de felul vostru atunci când v-aţi aflat într-o astfel de situaţie ?
3 ani
Anii trec repede. Mult prea repede, cand mă gândesc la cat de cuminte a fost fetiţa mea, Dana Ioana, de-a lungul timpului. Iată că acum are trei anişori şi în toamnă va merge la grădiniţă.
La mulţi ani şi multă sănătate îi doresc!
PS : Dupa ce a participat la o demonstratie facuta de animatorii de la Babyland din Jupiter, a urmat practica la noi acasa
O scurtă repetiţie înainte de grădi
Dănuţa mea e nerăbdătoare să meargă la grădiniţă. Din discuţiile pe care le avem, mă întreabă aproape în fiecare zi câte o chestie referitoare la primul ei pas spre o educaţie colectivă. Pur şi simplu adoră ideea de a spune poezii în faţa clasei, de a se juca mult şi frumos cu noii ei colegi şi de a învăţa lucruri noi.
Aşa se face că, de câte ori are ocazia să socializeze cu un copil mai mare ca ea, îl întreabă diferite lucruri pe care le-a făcut la grădiniţă. Doamne…şi nici nu ştiţi cât vorbeşte şi ce replici are! Şi nici nu refuză să ia lecţii de la alţi copii, chiar dacă, atât cât ştie ea, se pricepe să facă lucrurile respective. Să luăm un mic exemplu, zic!
Unul din motivele pentru care mi-am luat iPhone 4
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici