Dar cum românul trebuie să-şi dea în petec, a ţinut-o să o facă în faţa lui Blatter, preşedintele FIFA, care ştie foarte bine că în 2012 va fi organizată finala Europa League pe acest stadion. Minunăţie de stadion, dar fără gazon. Normal că a trebuit să se repete ruşinea din meciul cu Olanda, când jucam pe noroaie sau alte meciuri importante, cu echipe mari, în care înotam pe nisip.

#Gazon – hashtagul serii pe Twitter

Totuşi, distracţia cea mare a fost pe reţelele de socializare . Pe Twitter, hashtagul #gazon a făcut furori în noaptea meciului cu Franţa. Am adunat pentru voi cele mai haioase remarci ( în opinia mea ) ce făceau referire la starea proastă a gazonului.

Fireşte, există şi un DAR. Dar de ce se promovează reclamele la diferite deodorante şi roll-on-uri cu 48 de ore de protecţie împotriva mirosurilor neplăcute ?

S-a făcut vreun studiu care arată că românul ( sau omul, în general ) face baie sau duş o dată la 48 de ore şi au sărit ăştia pe piaţă cu produse de nişă ? Care e explicaţia ?

1. Reno-ul meu face fiţe. În urmă cu ceva timp a rămas blocat pe o fază şi nu şi-a mai revenit. Am urcat în maşină, am pus contact şi….buffff!, AC-ul mergea pe turaţie maximă. Zic să dau bice, adică motor şi să reglez după aia turaţia ventilatorului. Neam!

Am apăsat fiecare butonaş în parte. Şi, contrar aşteptărilor, toate mergeau în afară de cel de reglare a turaţiei. Vizita la reprezentanţa Renault mi-a adus o veste neagră rău : un condensator mic trebuie înlocuit. Preţ cu tot cu manoperă : 600 de lei !!! Mă întreb dacă ăştia tot nu şi-au dat seama după atâta amar de vreme că lucrează tot după lista de preţuri de la reprezentanţele Renault din Franţa ?

M-am interesat pe forumurile dedicate renoiştilor din România şi alţii care au avut aceeaşi problemă au apelat la service-urile de cartier. Total piesă + manoperă = 60-70 lei.

2. Ca să nu merg cu vântu-n freză, am apelat la serviciile CFR pentru a ajunge la Bucureşti unde aveam eu nişte treabă. M-am dus cu rapidul şi m-am întors cu inter-city-ul. Rapidul face cu juma de oră mai mult, dar parcă era mai comod ca şi inter-city. Adică stăteai mai relaxat pe scaune. Minusul mare la rapid este ca are priza la juma de metru faţă de scaune, faţă de inter-city care dispune de prize sub masa din faţa pasagerului.

Şi nu asta-i chestia cea mai nasoală. Nu, nici pe departe! Eu mă întreb cum oare, în anul 2011, un drum Focşani-Bucureşti se face cu Rapidul în 4 ore şi cu IC în 3,5 ore ? Iar ca raport servicii/preţ sunt varză cei de la CFR. Dus-întors/persoană costă puţin peste 100 de lei, stai 4 ore în măgăoaia aia şi numeri stâlpii de-ţi vine să turbezi, pe când cu maşina personală scoţi din buzunare 100-120 de lei dus-întors şi îţi ia doar 2-2,5 ore. Nu ştiu, dar parcă în anii 90 trenurile mergeau mai repede şi costau mai puţin !

Acum, no, Dumnezeu cu mila, pentru că mi-e tare greu să cred că multe din primării vor găsi fonduri pentru a le găsi un adăpost câinilor din comunitate, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că ori vor rămâne tot acolo, adică pe străzile primitoare, ori că vor fi strânşi şi kilăriţi în masă. Eu zic că prima variantă rămâne în picioare.

Cel puţin la mine în oraş e un câine la doi oameni, aşa că treaba-i bună. Ca să nu mai vorbim de transporturile de câini din dubiţe cu număr ascuns. Focşaniul ne trimite câinii nouă, noi îi trimitem la Panciu, Panciu la Adjud şi Adjudul înapoi la Mărăşeşti, Panciu şi Focşani. Apoi, zău aşa, nu se găseşte un ONG care să apere interesul câinilor şi să pledeze pentru domicilierea lor într-un singur oraş ?

Oricum, până se va găsi o soluţie în acest caz, eu propun să fie euthanasiate babele şi moşii care tot hrănesc câinii maidanezi la colţul blocurilor şi în parcări, că din cauza lor câinii devin atât de agresivi încât ţi-e şi frică să mai pleci la serviciu cu noaptea-n cap, ca să nu mai zic de copiii care ies la joacă în faţa blocului.

Eu n-am nimic cu bietele animale, dar am cu oamenii care nu ştiu să fie responsabili. Vreţi să hrăniţi un animal, luaţi-l cu încredere acasă !

Probabil, ca să mai fim şi niţel ironici, acesta este rezultatul ultimelor proteste pornite pe forumuri şi messenger, continuate cu ţârâita la pompe, aduse în prim plan de către televiziuni şi finalizate cu o mare rupere de organe atent alese faţă de pulimea muncitoare. Sigur că nu acesta putea să fie motivul adus în discuţie de şmecherii care umblă la preţ, ci conflictele din Africa şi Orientul Mijlociu. HA!

Ia să vedem dacă se va întâmpla ceva cu ocazia căderii guvernului Boc, câştigarea primului titlu de campion al echipei Oţelul Galaţi sau, ştiu eu, organizarea unui nou protest pe facebook şi twitter.

Şi ca să adăugăm şi o mică doză de realism, ce credeţi că se va întâmpla cu preţul carburantului  după ce toate aceste conflicte vor lua sfârşit ?  Hai că viitorul sună bine! Eu zic că prea suntem sedentari şi ne-am învăţat să mergem cu maşina şi până la magazinul din colţ să luăm o pâine. N-ar fi mai bine să ne luăm cal şi butoi ?

Cum s-a intamplat

Astazi, 10.02.2011, am avut ceva de rezolvat in zona P-ta Cosbuc- Bdul Libertatii ( Bucuresti). Am parcat masina in fata sediului RCS-RDS , am rezolvat ce aveam de rezolvat in 15 min si m-am intors la masina.
Nu am reusit sa deschid masina nici din cheie (telecomanda) nici din telecomanda de la alarma.

Langa mine un domn se chinuia sa-si inchida masina cu telecomanda si nu reusea. Deci eu nu reuseam sa o deschid pe a mea  el nu putea sa o inchida pe a lui. PREA MARE COINCIDENTA!!!!!!!!!!!!!!!!

Asa sa fie ?

Mi-am adus aminte ca citisem pe net un articol care explica ca masinile care se inchid cu telecomanda nu sunt sigure deoarece se poate bruia semnalul dat de aceasta si masina nu se inchide ( desi tu ai apasat pe buton si esti sigur ca s-a inchis).  M-am uitat in jur si o masina micuta cu 2 usi , marca Datsun ,culoare gri deschis, fara numere de inmatriculare  era oprita in apropiere in spatele masinilor parcate .

M-am dus catre acea masina , in ea erau 4 indivizi ( cum aratau este usor sa ghiciti) , unul din ei avea un dispozitiv care semana cu o telecomnda de tv dar avea si antena. Cand m-au vazut , au plecat .
Imediat dupa ne-am putut descuia respectiv incuia masinile din telecomanda. Asadar este o noua metoda de a fura din masina. Verificati-va masina dupa ce ati inchis-o!

Cum functioneaza

Individul tine permanent apasat pe butonul dispozitivului , care emite un semnal ( frecventa) sau ce o fi, semnal ce nu lasa comanda ta de inchidere sa “ajunga” la masina. Apesi pe buton sa inchizi masina, iar daca nu esti atent sa vezi daca intr-adevar s-a inchis, aceasta ramane deschisa. Pe urma doar asteapta la pleci de langa masina si te usureaza de ce ai lasat prin ea.

Nu credeam asta stiind ca alarmele schimba codurile la fiecare activare  , si am un sistem de alarma bun, foarte laudat. Se pare ca e pentru fraieri cinstiti.

Cei care ati patit asta  sau ati vazut , va rog, sustineti avertismentul, cei care nu au vazut tineti minte si anuntati-va prietenii si nu numai.

Observaţi cum aceste versuri încep să capete sens şi să exprime într-adevăr nevoia românului de a strânge rândurile într-o ţară în care dezbinarea,ura,vrajba fac legea zi de zi ?

Mâncăm ca să trăim sau trăim ca să mâncăm ? Studiile efectuate de-a lungul timpului certifică faptul că, în cursul vieţii, un om consumă între 40 şi 50 de tone de alimente, ceea ce mă face să consider că obiceiurile alimentare pe care ni le formăm de-a lungul timpului sunt decisive pentru sănătatea noastră.

Mâncăm ce e mai ieftin şi care ne oferă energie cât pentru vreo 2-3 ore, până la următoarea masă. Nu contează ce băgăm în gură atât timp cât gustul ne satisface papilele gustative. Şi ştiţi care e cea mai faină chestie ? Faptul că noi ne hrănim la nivel celular, iar celulele noastre nu consumă nici carne, nici ouă, nici cartofi, legume sau fructe, ci ele folosesc molecule de glucide, vitamine, minerale şi proteine pe care le ia din ceea ce mâncăm noi. Iar dacă alimentaţia noastră nu este bogată în proteine, vitamine şi minerale, celulele se deteriorează în timp, după care mor în chinuri, iar organismul va regenera celule care numai sănătoase nu sunt.

Şi acum vine momentul adevărului în care alţii întreabă şi noi răspundem : câtă proteine, minerale, vitamine şi grăsimi sănătoase iau celulele noastre din cartofi prăjiţi, mezeluri de orice fel, carne prăjită, spre exemplu ? Pentru mine, răspunsul este foarte simplu : foarte puţine în raport cu nevoile organismului. Şi aşa ajungem să avem o alimentaţie dezechilibrată şi să ne trezim mai apoi că avem probleme cu fierul sau calciul, cel puţin. Ca să nu mai vorbim de dulciurile de tot felul – ciocolata, tortul, prăjiturile, băuturile dulci – care conţin o cantitate enormă de zaharoză care se desface extrem de rapid în glucoză şi fructoză şi care duce la o creştere foarte mare a glicemiei. E cazul să mai vorbim despre efectele unei glicemii ridicate ?

Nu uitaţi un lucru : băuturile dulci, acidulate sau nu, conţin aproximativ 150 grame de zahăr per litru, adică undeva la 8-10 linguriţe de zahăr la un pahar !!! Faceţi un test şi mâncaţi rapid 8-10 linguriţe de zahăr şi spuneţi care e senzaţia! Dar ştiaţi că un iaurt din fructe cam tot atât zahăr conţine per porţie ? Ca şi cifre, europenii se laudă cu ingerarea a 35 kg zahăr anual, pe cap de locuitor, iar americanii cu 50 kg de zahăr pe an. Sigur, nu trebuie să îi înjurăm pe cei care produc mâncarea pe care o consumăm zilnic. Ei sunt doar într-un business, scopul lor nu este să ofere sănătate, ci mâncare. Cât mai ieftină , mai gustoasă şi mai arătoasă dacă e posibil.

Vorbim despre evolutia in timp a omului, iar imaginea de sus este cât se poate de reprezentativă. Medicii nutriţionişti spun că peste 70% din boli survin în urma unei alimentaţii incorecte. În Europa, boli precum diabetul, cancerul sau arteroscreloza sunt mult mai prezente comparativ cu sute de ani în urmă. Cancerul şi diabetul va fi principala cauză de deces, atât în Europa cât şi în România. În ţara noastră, peste 8 milioane de români sunt supraponderali şi peste 4.5 milioane de români suferă de obezitate grad 1, 2 sau de obezitate morbidă. Asta în timp ce Ministerul Sănătăţii continuă să schimbe directorii spitalelor sau să se zbată în propria neputinţă, fără a avea o strategie completă şi corectă pentru a acţiona în această privinţă.

Ştiţi cât de uşor ne putem îngrăşa în zilele noastre ? Dar ştiţi cât de greu putem slăbi, mai ales dacă ne-a intrat în sânge mâncatul oricăror alimente la orice oră şi, mai ales, siesta de după masă ? Vă dau un exemplu foarte simplu care explică imaginea de mai sus ! Cuvinte cheie : insulina şi glucoza. Atunci când ne bucurăm de siesta de după masă şi stăm relaxaţi în fotoliul nostru comod, organismul lucrează. El lucrează, numai că noi nu îl ajutăm. Astfel, insulina are dificultăţi în a introduce glucoza în celulele musculare întrucât oferta de energie nu este solicitată şi astfel acceptată de către muşchi. Pe măsură ce glucoza continuă să fie absorbită din intestin, glicemia şi insulemia cresc. Excesul de energie şi de insulină determină o micşorare a numărului şi a eficacităţii a receptorilor de glucoză, adică denumirea clasică de rezistenţă la insulină.

Prin simplul fapt că lipseşte activitatea musculară care să consume glucoza, urmează un al doilea efect al insulinei : sinteza de acizi graşi şi depunerea surplusului energetic sub formă de grăsime. Depozitarea glucozei în muşchi şi în ficat se face sub formă de glicocen, dar rezervorul acestui depozit nu poate depăşi 1,5 kg. Astfel, când se umple rezervorul, toată glucoza rămasă se transformă în grăsime. Şi mai trebuie să mai ştiţi un lucru : depozitarea grăsimilor nu are, aparent, nicio limită. Şi uite aşa se face că ne întâlnim pe stradă sau de-aiurea cu foşti colegi de clasă şi abia dacă îi mai recunoaştem!

Urmăriţi şi lăsaţi-vă impresiile în comentarii !

Concert la injectoare

Intalnirea de anul nou

Doamne, atâţi oameni bolnavi, unii fără de speranţă, alţii plini de încredere ! Tineri. Copii. Mult prea mici pentru a da piept cu greutatea. Dacă te concentrai puţin, mai că puteai auzi sute de gânduri şi suflete răzvrătite care căutau cu disperare şi cea mai mică rază de speranţă. Holuri reci, pustii. Pereţi încărcaţi de durere.

Medici mult prea puţini în comparaţie cu numărul de pacienţi. Medici foarte buni, extraordinari. Unii cam plictisiţi. Alţii mult prea preocupaţi de pacienţii, de ai impresia că ai călcat pragul unei clinici private. Îţi dai seama că nu-i aşa. N-au nici măcar un cabinet unde să te primească şi să-ţi spună rezultatul. Nu au intimitate. Nici ei, nici pacienţii. Sunt nevoiţi să vorbească pe holuri, în timp ce zeci, chiar sute de pacienţi îşi aşteaptă rândul. Unii mult prea îngrijoraţi, pentru că au tras cu urechea la rezultatele altora.

Asistente tinere, probabil la început de carieră. Grijulii, atente, optimiste, care îţi transmit un mesaj întotdeauna pozitiv. Chiar şi asistente ciufute, îmbâcsite în mizeria sistemului bugetar. Mereu nemulţumite, uneori NF. Nu sunt mulţumite de salariu, dar nici nu arată că merită mai mult.

În primă fază tinzi să pari mulţumit când vezi că se investeşte. Spitalul se modernizează. Se pune rigips, uşi şi geamuri din termopan, sistem de încălzire performant. Confort. Apoi, începi să devii din ce în ce mai stresat. Bormaşina, flexul şi rotopercutorul îţi testează nervii, mai ales dacă aştepţi de ore bune nişte hârtii “date la semnat”. Încerci să te linişteşti gândindu-te cât de greu le este pacienţilor de la terapie intensivă, care au nevoie de odihnă şi linişte, dar care, din păcate, nu o au. Cică să nu faci tensiune. Cică să dormi. Ce să dormi, că nici cu doză dublă de diazepam nu ţi se închid pleoapele.

Un sistem sanitar încă la pământ, în ciuda eforturilor multora dintre medici, care se chinuie să asigure un act medical la standarde europene. Mă tot întreb ce mai caută în ţară medicii foarte buni, orientaţi către rezultate deosebite şi care au o răbdare de fier ? De fapt, ce mai caută ei în sistemul bugetar ? Ar putea câştiga bani serioşi muncind în clinici private sau în afara ţării. Răspunsul e simplu, sincer şi, poate, dureros : cineva trebuie să o facă şi pe asta ! Efectiv o fac din plăcere. Cel puţin aceasta este impresia pe care o lasă.

Dar, de ce să ne minţim ? Şpaga a rămas la loc de cinste. Probabil Sigur este vina noastră. Noi i-am învăţat cu bani. Rămâi, totuşi, cu un gust amar când vezi că anestezistul sau medicul se dă deoparte pentru a număra banii din plicul pe care tocmai i l-ai băgat în buzunarul primitor, cusut cu aţă groasă. Dacă nu-i ok, nu le este ruşine să îţi bată apropouri. Dacă e de ajuns îţi dai seama imediat. Devii foarte important, ca pacient.

Singura mea bucurie este că nu chiar toţi sunt aşa. Încă mai e o şansă. Deşi, dacă gândim la nivel macro, putem spune liniştiţi că asistăm liniştiţi la deconectarea de la aparate a ceea ce a mai rămas din sistemul de sănătate. Nu contează că se fac descoperiri revoluţionare. Nu contează că cei care au descoperit aceste lucruri sunt academicieni cărora le-au scăzut salariile cu 25%.  Nimic nu mai contează.

Care a fost răsplata cercetătorilor de la Victor Babeş care au descoperit existenţa unor celule în corpul uman despre care nu se ştia încă nimic şi care au dus la un rezultat fantastic ce a făcut înconjurul lumii : celulele pot reface muşchiul inimii şi astfel pot fi tratate afecţiuni precum infarctul miocardic ?

Păi, răsplata statului român a fost una care nu a făcut doar înconjurul ţării noastre, ci a întregii lumi : proiectul nu este interesant ! Aşa că cercetarea nu va fi dezvoltată şi, cine ştie, un proiect care poate naşte o descoperire care poate revoluţiona medicina zace prin sertarele ministerului.

Până atunci, rămâne să ne plângem amarul prin spitalele clasice româneşti, cu medicamente cumpărate din buzunarul propriu, cu reţete pe care le iei la preţ întreg, cu şpagă şi cu umilinţă. Zău aşa, ce-i aia asigurare medicală ?