Cu capul în nori
Mărăşeşti, file de istorie
In: Marasesti, Romania, Vrancea, amintiri, bani, cultura, foto, loc de dat cu capul, turism
Mărăşeştiul este un oraş încărcat de istorie. Mereu spun că acest oraş a avut norocul că a fost implicat activ în luptele care s-au dat în primul război mondial ( să nu uităm marea bătălie de la Mărăşeşti, înscrisă în istoria neamurilor drept Ziua de Foc ) şi ghinionul că, in zilele noastre, nu a reuşit să îşi ridice capul şi să ţină drept spatele încărcat de glorie.
De ani buni, oraşul nu mai înseamnă altceva decât trecut istoric şi manifestări de faţadă. Mărăşeştiul are o etichetă pe care cu greu o poate dezlipi cineva : PE AICI NU SE TRECE ! Chiar şi aşa, continui să fiu optimist, dar e nevoie de proiecte !
Recent, am descoperit pe blogul Simonei câteva fotografii foarte rare care îi aparţin lui Andrei Razu, probabil o rudă a celui ce a fost Generalul Aristide Razu, comandantul Regimentului 32 Mircea Voda, Divizia a V-a română.
Sunt poze care mi-au trezit un interes enorm şi care m-au făcut să îmi dau seama ce simt pentru acest oraş. Dacă e să mă gândesc strict la istoria lui şi la evenimentele petrecute în timpul războiului, simt că acest loc merită ceva mult mai bun decât mulţi dintre oamenii pe care îi găzduieşte şi care scuipă cu neruşinare peste însemnătatea oraşului.
Păi cum să nu mi se ridice părul pe mâini atunci când privesc pe geamul apartamentului în care locuiesc şi văd gara, care în timpul Primului Război Mondial arăta aşa :
Sunt foarte mulţi soldaţi care şi-au vărsat sângele pentru a apăra culorile drapelului românesc şi pentru a apăra “Gara Mărăşeşci” de forţele inamice. Vă daţi seama că această gară este un monument istoric ? La fel ca şi multe alte construcţii ale oraşului, cum ar fi Biserica sau Castelul lui Negroponte.
Oraşul este unul istoric. Merită mult mai mult decât o manifestare anuală în cadrul căreia se depun câteva coroane de flori şi se rostesc cuvinte aruncate în grabă pe o foaie de hârtie. Daţi-vă seama ce-ar fi făcut nemţii cu o aşa comoară !
Dacă avea baba roate, se numea tramvai
Cam la asta m-a dus gândul atunci când m-am întrebat cum ar fi dacă m-aş fi născut în altă ţară. Şi când spun altă ţară, mă gândesc automat la o ţară care să îţi ofere ceva. Peisaje, cultură, ceva abstract, exotic, frumos.
V-aţi întrebat asta vreodată ? Cum ar fi fost dacă ne-am fi născut în Japonia?
Ar fi însemnat să trăieşti după nişte reguli de bun simţ, să te mândreşti cu o cultură bogată. Te-ai fi înclinat în semn de respect în fiecare zi. Acest lucru este o artă în Japonia. Şcolarii, spre exemplu, sunt învăţaţi să îşi încline capul atunci când intră în şcoală. Pentru turişti, o simplă înclinare a capului înseamnă respect pentru gazde. În Japonia nu există bacşiş. Oferirea unui bacşiş ospătarului, şoferului de taxi sau valetului înseamnă o insultă. Eu unul mă simt atras de cultura şi mai ales de istoria acestui popor. Au un simţ al respectului foarte dezvoltat faţă de natură, animale, dar mai ales faţă de oameni. Asta ca să nu mai zic de japoneze, preferatele mele !
Cum ar fi fost dacă ne-am fi născut în Indonezia ?
Am fi trăit într-o ţară fără anotimpuri, cu o climă tropicală, în care am avea parte doar de două sezoane: unul ploios şi unul secetos. Ne-am bucura de vârfuri muntoase de peste 5000 de metri şi de plaje, râuri sau lacuri, dar mai ales de o vegetaţie luxuriantă. Mi-ar fi plăcut să locuiesc în Bali, insula celor o sută de temple, unde credinţa este exacerbată.
Cum ar fi să te trezeşti în fiecare dimineaţă, să ieşi pe terasa casei tale aflată lângă ocean şi să te bucuri de foarte multă verdeaţă, păsări exotice şi căldură din plin? Să ieşi în fiecare dimineaţă pe malul oceanului, să stai la plajă şi să fii servit de localnici cu fructe proaspete, să te bucuri de cântecul păsărilor şi să vezi pe ici, pe colo, veveriţe sau maimuţe? Waw! Mie mi-ar plăcea, vă spun sincer! Oamenii ăia ţin la cultură şi la credinţă mai mult ca la orice. Sunt foarte politicoşi, întrucât, în credinţa lor, nimeni nu trebuie jignit. Totul este negociabil, totul cere timp, se vorbeşte încet şi nimeni nu se ceartă. Nu mai vorbim de stress, el nu există.
Din păcate, eu, ca şi voi, ne-am născut într-o ţară care, în ciuda bogăţiilor, a culturii şi istoriei, dar şi a potenţialului enorm, a ajuns să fie golită de toată mândria şi bogăţia, încă nu şi de istoria sa. O ţară în care este mai greu să te afirmi fără să nu ai pe cineva care să garanteze pentru tine, o ţară în care oamenii foarte buni nu sunt plătiţi pe merit. Nu aş vrea să continui pentru că şi voi ştiţi la fel de bine care sunt punctele slabe ale traiului în România. Românul, pe de altă parte, este foarte răbdător, vesel şi încrezător. Culmea.
Sper să nu mor până nu voi fi reuşit să vizitez măcar cele două ţări în care aş fi vrut să mă nasc: Japonia şi Indonezia. Acesta ar fi şi visul meu, să vizitez cât mai multe locuri din lume. Voi unde aţi fi vrut să vă fi născut ?
Între plăcere şi durere
In: Romania, Vrancea, foto, loc de dat cu capul, mizerii, personal, turism
Despre Soveja am vorbit de multe ori pe blogul meu. Am şi lăudat-o, am şi criticat-o. Dacă aveţi timp şi chef puteţi citi aici , aici , aici, si aici . Săptămâna trecută vorbeam în termeni destul de duri despre drumul strategic dintre Soveja şi Lepşa, un drum care obişnuia să ofere turiştilor peisaje superbe, până să fie închis circulaţiei.
De când drumul este închis din cauza carosabilului sub orice critică, au început să se taie copacii în draci. Merge să vă bagaţi maşina pe drumul ăla, dar să ştiţi că nu se merge decât cu viteza 1 şi 2. Ceea ce e bine pentru că îţi dă posibilitatea să caşti gura la tot ce înseamnă minunăţie a naturii, sau rău pentru că vezi foarte multe maşini care cară lemne la foc automat. Ca să nu mai vorbim de peturile aruncate fără nicio remuşcare de către muncitorii care ajută la curăţarea naturii de copaci.
Vă las pe voi să faceţi diferenţa între plăcere şi durere !
Soveja-Lepşa, drum strategic
In: Fucktard, Romania, Vrancea, bani, loc de dat cu capul, mizerii, turism
Nu am idee câţi dintre voi ştiţi sau aţi fost pe drumul care leagă Soveja de Lepşa. De ani buni, drumul este închis circulaţiei publice. Arată jalnic, mai ales după inundaţiile şi alunecările de teren din anul 2005. Cu un ATV ai toate şansele să te declari mulţumit de traseu. Offroad curat.
Este un drum care îţi încântă privirea şi sufletul la orice oră l-ai parcurge. Mă refer strict la peisaje, la natură. Ştiam că acel drum se afla în top 5 al priorităţilor CJ Vrancea în investiţii şi dezvoltare turistică al judeţului. Dar, cum toate lucrurile merg atât de bine în România, proiectul nu a mai fost finanţat, aşa că drumul a rămas închis. Şi va mai rămâne aşa cel puţin 4 ani de-acum încolo.
De ce zic că e drum strategic? Simplu. Am fost la Soveja într-o frumoasă după-amiază. Anul 2010, primăvara. Pe drumul dintre Panciu şi Soveja am numărat 7 maşini pline cu lemne. Două tiruri şi cinci camioane din alea tip vechi, Roman parcă le zice. Transportau băieţii lemne într-o veselie. Ştiam că o parte dintre ele provin din pădurea care se află în continuarea Poienii Punga. Mergeţi acolo şi vă veţi speria.
Dar nu ştiam de unde provine şi cealaltă parte, căci erau prea multe. Prea multe pentru că cel puţin o dată la două zile vedem cam aceleaşi maşini care transportă lemnele dinspre Soveja. Unde se duc, bănuim cu toţii. Ei bine, restul lemnelor provin din frumoasa pădure care taie drumul dintre Soveja şi Lepşa. Păi de ce să nu se taie în draci copacii dacă lumea nu prea circulă pe drumul ăla ? Că tot nu îi vede nimeni, nu ? E drum strategic ? Este ! Îmi pare rău că nu am luat camera foto sau cea video, că ar fi ieşit cu siguranţă ceva strong pentru opinia publică, aia care mai există şi e independentă.
La întoarcere am mai depăşit trei maşini pline cu lemne care părăseau încrezător fosta mare staţiune Soveja. Şi ne mai întrebăm de unde vin inundaţiile, ploile torenţiale, alunecările de teren sau fenomenele meteo care nu prea erau prezente în România!
Păi dacă şmecherii cu bani rad toţi copacii şi ne lasă-n curul gol … ! Sau continuăm să fim naivi şi să credem că se taie doar copacii marcaţi ?
Mesaj important
In: Romania, Vrancea, foto, fun, loc de dat cu capul, mizerii, turism
GUNOIUL DOARE !!!
In: Fucktard, Romania, Vrancea, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, politica, turism, video
Soveja.Vrancea. Continuăm seria neagră a fostei staţiuni turistice Soveja.Poate cineva de sus va vedea, vreodată, aceste lucruri si va lua măsuri de sensibilizare a opiniei publice şi, de ce nu, a celor care chiar pot face ceva pentru ca Soveja să redevină ce-a fost şi chiar mai mult decât atât.
Cum bine ştiţi, mi-am petrecut Paştele la Soveja. Nu cred că am văzut vreodată atâta lume la un loc, cât a fost acum, de sărbători. Toată Poiana Punga era aglomerată de maşini şi grătare păzite îndeaproape de oameni cu poftă de dans şi de mâncare. E frumos să mergi la iarbă verde de Paşte, mai ales dacă nimereşti şi o vreme frumoasă, dar la fel de frumos este să ţii la mediul înconjurător.Nimănui, cred eu, nu i-ar plăcea să meargă la iarbă verde şi să observe că nu are unde să-şi pună pătura din cauza gunoaielor.
La o săptămână după sărbătorile pascale am mers iar la Soveja. Şi am luat-o la pas, prin poiană, prin pădure. Din păcate am rămas cu un gust amar. Românul lasă urme. Îşi bate joc de natură. Românului nu-i pasă decât să se simtă el bine, pe moment, iar după ce îşi face maţul ghioagă de la atâta cărnăraie la grătar, îşi strânge jucăriile şi pleacă. Şi când spun jucării, mă refer doar la grătar, pătură şi table, nu şi la gunoaiele lăsate să aducă un plus de culoare pădurii. Apoi, când vine ( a doua oară ) să îşi plimbe prietenii prin pădure, este indignat de gunoaiele care par a muşca din iarba de un verde crud şi plină de rouă, abia ieşită din pământul scârbit de atâta nesimţire. Cred că şi natura românească şi-ar fi dorit să se nască-n altă parte.
Să ştiţi că eram foarte dezamăgit de ceea ce mi-a fost dat să văd. Apoi, mi-am adus aminte că, în acea sâmbătă, mai mulţi tineri iubitori de natură au mers în Soveja pentru a planta câteva mii de puieţi de brad. Acţiunea a fost organizată la iniţiativa Federaţiei Române de Turism şi Ecologie, în parteneriat cu Asociaţia pentru Dezvoltare Durabila “Focul Viu” şi Regia Naţionala a Pădurilor Romsilva. Mai multe despre acţiunea lor puteţi citi în ediţia Ziarului de Vrancea de azi. Este o iniţiativă care merită toată atenţia şi care trebuie continuată alături de o campanie de control a celor care taie copacii fără niciun fel de remuşcare. Mergeţi în Soveja să vedeţi cum copacii cerşesc mila omului !
Apoi mi-am adus aminte, din nou, de proiectul Let”s do it, Romania ! care promite să cureţe toată ţara într-o singură zi cu ajutorul voluntarilor înscrişi şi decişi să facă ceva pentru ca nesimţirea pe care o respirăm cu toţii să nu mai ia proporţii atât de mari. Vrancea are doar 4 persoane!!! Atât putem,mda. Să vină alţii să ne facă curat în propria ogradă şi, dacă se poate, să ne facă puţină curăţenie şi prin casă!!!
Şi ca să nu credeţi că vorbesc doar de dragul de-a vorbi, iată ce veţi găsi în fosta staţiune turistică Soveja în cazul în care, Doamne fereşte, vreţi să mergeţi să vă relaxaţi !
1. Poiana Punga, Soveja, Vrancea. Românul lasă urme adânci naturii, dar şi iubitorilor de natură. Da, ştiu, vorbeam singur pe fundal.Cred că nu m-am putut abţine să spun ceva.
2. Urcăm spre fostul hotel Zboina. Spre inima staţiunii, deci. Drumul este frumos. Păcat de cei ce l-au parcurs.
3. În imediata vecinătate a fostului hotel Zboina există un loc de joacă pentru copii. Copii merg acolo şi acum, cu părinţii lor de mână. Şi se joacă, în lipsă de altceva. După cum bine observaţi, riscul de a-ţi sparge capul prin bolovanii ăia este unul destul de ridicat. Dar nu-i bai, EI sunt preocupaţi de tăierea copacilor şi de ridicatul a cât mai multe vile, nicidecum de amenajarea unei staţiuni. Aici nu ies prea mulţi bani ca acolo.
Concluziile le trageţi voi !
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici