Pauză de râs
Cum împăturim un tricou ?
Trebuie să recunosc că sunt cam haotic în ceea ce priveşte arta de a împături corect bluzele şi tricourile şi de a le pune cum trebuie în şifonier. Cred că dacă soţia mea nu mi-ar atrage mai mereu atenţia asupra acestui lucru, nu prea am avea motive de … hmmm… nu aş spune ceartă, ci de discuţii în contradictoriu.
Dar uite că a venit momentul ca eu să scap şi de aceste contre! Întâmplător, am găsit pe internet o soluţie foarte simplă şi haioasă de a împături tricourile fără prea mare efort. Şi nici nu trebuie să ai mare talent în a face asta. Priviţi!
Versus
Blog internaţional
Hehe, suna prea fain titlul ca să renunţ la el. Nu vă ascund că, de ceva timp încoace, îmi doresc din tot sufletul o afacere internaţională. Până acolo mai este mult de muncă, însă m-am ales cu un blog internaţional pentru că, uitându-mă pe statistici, am observat că peste 70 de persoane din străinătate (în mare parte din Italia) îmi vizitează blogul zi de zi.
Acest articol este pentru ei, întrucât vreau să le mulţumesc şi să apreciez motivaţia lor de a intra zilnic pe blogul meu, chiar dacă în ultima vreme am tras chiulul. Din păcate, observ că mare parte din cei care sunt peste hotare aleg să nu comenteze, însă tare m-aş bucura să lase o vorbă bună şi un semn că apreciază(sau nu) acest blog. Şi neapărat să ne spuneţi cum vă descurcaţi voi acolo şi dacă ne recomandaţi să lăsăm ţara asta altcuiva şi să facem bine să vă urmăm ! 
Mulţumesc, prieteni!
Pregătiri pentru grădi
Asta înseamnă să fii original !
Am văzut ‘şpe mii de reclame, care mai de care mai pompoase la anumite produse sau chiar la companii respectabile, însă de mult timp nu am mai văzut ceva care să îţi capteze atenţia atât de tare, ba mai mult, să te îndemne să le vizitezi site-ul, foarte reuşit de altfel, prin umorul de care dau dovadă.
Urmăriţi şi lăsaţi-vă impresiile în comentarii !
Concert la injectoare
Intalnirea de anul nou
Te iub…ăăă !
Voi ascultaţi asta şi după aia mai vorbim !
Ok, ok. Acum e momentul să vorbim despre asta. Care va să zică, nouă, bărbaţilor, ne este greu al naibii să spunem cuvântul ăla plin de speranţă, sensibilitate şi care ar trebui, în mintea noastră, să scurteze drumul don`şoarelor către dormitorul nostru.
De fapt, staţi aşa ! Suntem în 2010, ceea ce înseamnă că s-au schimbat puţin regulile. Întâi dormitorul şi amorul, apoi exprimarea sentimentelor, care, de multe ori, nu ştiu dacă-şi mai au rostul.
Eu am fost un băiat de modă veche. Am preferat plimbările prin parc şi oriunde în altă parte, fie că ploua cu găleata, fie că era viscol, doar ca să-i ţin sufletul scumpei mele iubite în palmă. Am luat cina în locuri romantice, am aprins lumânări, ne-am scufundat într-un pat plin cu petale de trandafir, am ascultat muzică soft, am dansat, ne-am plimbat, i-am dus micul dejun la pat, am mâncat împreună.
Totul din dragoste, pentru că dragostea, dragii mei prieteni, este cel mai de preţ sentiment al omenirii.
Chiar şi aşa cum am fost eu, să ştiţi că am simţit la un moment dat acei fiori ai dragostei, dar mi-a fost teamă să-i las să se exprime. I-am ascuns cum am ştiut eu mai bine, lăsând totuşi frâu liber sentimentelor non-verbale. Într-un final i-am spus ceea ce trebuia să îi spun cu mult timp în urmă, pentru că nu mă înşelasem nicio clipă. Apoi am continuat să construim lumea noastră, ne-am căsătorit şi am devenit părinţi.
Acum suntem împliniţi şi realizăm cât de importante sunt cele două cuvinte.
Te iubesc !
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici