Odată ce m-am apropiat de locul cu pricina, mi-am dat seama la ce riscuri și stress este expus muncitorul român. Da, ăla care e angajat la stat și care face parte din clasa ” pulimea muncitoare ” ridicată la grad de cavaler. După ce că muncea ca un hapsân pentru o mână de bani, ( deh, cineva trebuie să facă și munca asta ) avea și un câine rău la picioare, în persoana nevesti-sii, care îl stresa și mai tare. Mi-am dat seama că de aceea muncea omul nostru de-i săreau orbitele din galaxie, că nervii și rușinea îl determinau să termine în câteva ceasuri ceea ce trebuia să facă într-o săptămână întreagă.

Se pare că treaba asta cu nevasta pe post de paznic voluntar la serviciul de supraveghere permanentă se întâmpla din vina măriei sale, care a păcălit-o pe nevastă la fel cum a fost ursul păcălit de vulpea vicleană, aia de ne încânta nouă serile la gura sobei, pe bratele bunicii. Bag de seamă că omul nostru a păcălit-o de atâtea ori pe nevastă-sa că merge ba la pește, ba la un poker cu prietenii, că femeia s-a săturat să tot spele cămăși și chiloți, scuzată fie-mi părerea, pline de ruj și parfum de damă și să fie luată de proastă.

Altfel nu-mi explic de ce femeia refuza să plece de la picioarele celui căruia i-a jurat credință crezând că și el va face la fel. Și nu vroia în ruptul capului să o facă, deși el se jura că va veni acasă imediat ce va termina programul. Nu tati, nu! Cu mine ai venit, cu mine pleci! Ei da, acesta este un motiv solid pentru ca muncitorul nostru model să primească un spor de muncă în condiții deosebite. Boc ar trebui să se gândească și la ei!