După cum ştiţi, a demarat programul guvernamental “prima casă”. Până să fie pus pe hârtie, programul părea a fi destinat celor cu venituri mici şi medii, care nu au în proprietate un imobil şi care, astfel, nu îşi pot permite să facă un credit pentru a cumpăra locuinţa mult visată. Ştiam bine că preţurile locuinţelor au crescut în ultimii ani extrem de mult. O casă într-un oraş marişor costau cât o vilă de lux din occident. Ştiam bine că cei mai mulţi dintre români nu au salarii mai mari de 200-300 de euro. Ştiam că gradul de sărăcie este mare, la fel cum ştiam că nu oricine şi-ar permite să dea o rată consistentă la bancă, timp de 25-30 de ani.

De aceea, programul propus de guvern ar fi trebuit să se adapteze realităţii. Cum bine ştim, în România, gura bate fundul. Au fost date declaraţii peste declaraţii, care mai de care mai încurajatoare. Boc zicea că aşa ceva nu s-a mai întâmplat în România, Pogea zicea că s-a făcut un efort extraordinar pentru demararea acestui program, mai ales că au fost negocieri dure cu băncile, care nu se lăsau vrăjite, lumea era cu sufletul la gură, Michael Jackson îşi pregătea revenirea în forţă şi Elena Udrea se plimba în picioarele goale pe malul apei. Ce mai, extraordinar !

De fapt, ce înseamnă acest program pentru noi, consumatorii ? Zic că înseamnă un mare ajutor pentru bănci, nu pentru noi. Garanţia oferită de stat ajută băncile să relanseze ofertele de creditare. Dobânzile sunt extrem de mari, comisioanele sunt fără număr, iar noi, consumatorii, ajungem să plătim de 2 ori mai mult decât luăm. Aflăm din presă că cea mai mică rată posibilă la un credit ipotecar de cel mult 60.000 de euro, pe o perioadă de 30 de ani, prin acest program, ar fi de 340 de euro. Asta în condiţiile în care cea mai mică dobândă propusă este de 5.5 %.

Procentul nu este unanim acceptat, astfel că dobânzile pot urca până la 14% pentru creditele în euro sau până la 23% la creditele în lei. Majoritatea băncilor acceptă un grad de îndatorare de 50%, ceea ce înseamna că pentru cel mai ieftin credit prin „prima casă” ar fi necesar un salariu de circa 700 de euro, aproximativ 3.000 de lei pe lună, adică mai mult de două salarii medii pe economie. În luna martie, spre exemplu, salariul mediu net pe economie a fost de 1.402 lei, conform Institutului National de Statistică.

Am citit în presă că există o clauză în contractul ipotecar încheiat cu banca, prin care aceasta are dreptul să-ţi ia locuinţa dacă valoarea ei de piaţă a scăzut sub suma împrumutată. În concluzie, această primă casă  este doar o garanţie pentru bănci că nu vor rămâne fără banii pe care îi dăruiesc din tot sufletul populaţiei.

În aceste condiţii, mă întreb cine îşi poate permite să îşi facă credit prin programul prima casă ? Cine altcineva decât cei ce câştigă câteva mii de euro pe lună ? Conform statisticilor, în ţara noastră nu există decât câteva sute de mii de persoane care s-ar încadra la aceste reguli impuse de program, din care doar câteva zeci de mii şi-ar putea permite să dea o rată la bancă prin acest program. Aşadar, GUVERNUL ROMÂNIEI ia nişte măsuri adresate câtorva zeci de mii de persoane şi nu întregului popor.

Cu un salariu minim acceptat de bancă pentru a-ţi face credit, nu îţi perimiţi să cumperi locuinţa şi gata. Locuinţa aia trebuie renovată, în cele mai multe din cazuri. Apoi, trebuie să mănânci, să te îmbraci, să îţi creşti copilul, să îţi plăteşti utilităţile, să mai mergi şi tu, poate, într-un concediu odată la 2 ani. Consider că este o ţeapă servită pe tavă românilor, dar şi o oportunitate pentru speculanţii imobiliari.

Sunt scârbit, sictirit, indignat și șucărit. Îmi vine să mor, băi frate, când văd cum funcționează treburile pe la noi. Am zis că sunt nebun ca,pe timp de criză, să fac credit la bancă. E riscul meu și mi-l asum. Dar cum naiba să reacționezi atunci când banca te refuză ? Te refuză la creditare pe 10 ani, te refuză la cea pe 15 ani, dar să te refuze și la aia pe 25 de ani e chiar măgărie. La o adică, rata lunară la împrumutul pe 25 de ani ar fi cam de 600 de roni cel mult. Asta în condițiile în care salariul meu, cumulat cu cel al nevesti-mii (care este în concediu post-natal) trece lejer de 2000 de lei. Adică din banii ăștia nu-s în stare să plătesc juma de milion ?

Căcaturi de genul ”gradul de îndatorare este mai mare decât cel admis” mă lasă rece. Eu știu că pot plăti o astfel de rată. Îmi asum riscul ăsta, chiar dacă asta înseamnă că sunt nebun făcând împrumut bancar în vremurile și în condițiile acestea. Dacă nu o să pot să îmi plătesc ratele, să îmi ia imobilul pe care îl vor ipoteca. Nu înțeleg de unde atâta ipocrizie, nesimțire și mizerie !? Sincer, dacă reușesc să mă descurc cu ceea ce vreau să fac, plec din țara asta fără niciun fel de regret. Jăpcarii dracului !

Later edit :

Cică să nu faci spume ! Uitaţi aici conversaţie între client(eu) şi expert relaţii clienţi al unei bănci :

- Domnule, nu vă încadraţi nici pe 10, nici pe 15 şi nici pe 25 de ani. Nu vă pot lua în considerare sporurile ce au caracter permanent, chiar dacă sunt trecute în adeverinţa de salariu pe care aţi adus-o dumneavoastră .

- Imposibil doamnă, scrie negru pe alb că se vor lua în considerare DOAR veniturile ce au caracter permanent.

- Păi, da….dar… în cazul dumneavoastră nu prea se poate. Dacă anul ce vine nu veţi mai avea aceste venituri ?

- Stimată doamnă, veniturile pe care le obţin sunt trecute în contractul colectiv de muncă. Nu puteţi face asta.

- Îmi pare rău ! Dacă mai doriţi să faceţi împrumutul, trebuie să aveţi un co-împrumutator. Un girant.

- Girantul ăsta, ce acte trebuie să aducă ? Poate avea rată la bancă ? Ce condiţii trebuie să îndeplinească ?

- Păi trebuie adeverinţă de salariu,copie după cartea de muncă, fişa fiscală şi copie CI. Nu trebuie să aibă rată mai mare de X lei . Cam atât.

- Bun, dacă mâine vin cu girantul, cu toate actele în regulă, în cât timp am împrumutul ?

- În o săptămână şi ceva.

A doua zi, dis de dimineaţă, în grabă mare, am luat girantul de mână şi fugi la bancă !

- Bună ziua! Am revenit ! Cu girantul de mână, că am nevoie de bani cât mai repede.

- Foarte bine, haideţi să vedem dacă aţi adus actele pe care vi le-am cerut .

- Sunt toate, m-am asigurat că sunt conform cerinţelor dumneavoastră, că nu am chef de alte drumuri.

Se uită tipa în acte, se uită şi la girant şi cu o voce de greblă îngropată-n pămând umed şi plin de râme, zice :

- Ngăăăă, domnule, păi girantul nu este rudă cu dumneavoastră ??????  ( WHAT THE FUCK ? )

- Nu, de ce ? Ce importanţă are ?

- Păi trebuie să vă fie rudă !

- Doamnă, am impresia că trăim într-o ţară de oameni tâmpiţi nativ ! Păi ieri nu mi-aţi spus că trebuie să fie rudă. S-au schimbat cumva regulile ? Aş vrea dosarul înapoi. Mă duc la altă bancă pentru care clientul înseamnă un câştig.

La un moment dat ne întrebăm cu toţii ce o să facem după ce ne căsătorim. Faptul că, de mai bine de 20 de ani, trecem printr-o perioadă mai dificilă ne rezumăm la a sta împreună cu părinţii sau într-un apartament cu chirie. Inevitabil, ne gandim cum să facem pentru a avea propria locuinţă . Ne punem întrebări, ne facem calcule şi observăm că dă cu virgulă şi ajungem la a ne spune … bă, dacă eram la casa mea…8->

Citeam la începutul lunii într-un cotidian despre un calcul făcut de câţiva analişti financiari care ne spuneau cam cât trebuie să câştigăm pentru un credit de casă. Numai dacă citeai primele rânduri simţeai cum îţi fugea pământul de sub picioare. În primul rând, în prezent, orice bancă îţi va cere un avans de minim 25% din preţul imobilului pe care vrei să îl cumperi. Dacă faci un împrumut de 100.000 de euro, ar trebui să dai un avans de 25.000 de euro. Pentru ca acest credit să îţi fie aprobat de către bancă, ar trebui să ai un venit lunar de cel puţin 6500 de lei, în funţie de banca la care aplici.

Dacă luăm cazul unor tineri căsătoriţi, acest lucru este aproape imposibil. Ai putea face asta dacă ai vreo mătuşă Tamara, însă în acest caz ţi-ai lua locuinţa cu bani cash.  Am prieteni care câştigă destul de binişor în Bucureşti. Lucrează în domeniul IT şi iau undeva între 800-1500 euro. Prea puţin pentru a putea să te gândeşti la a-ţi cumpăra o casă unde să îţi trăieşti restul zilelor împreună cu familia. În aceste condiţii, consider că tot cei care au  avut şi până acum bani o vor duce bine. Restul să se descurce cum îi taie capul. Nu ştiu dacă aş accepta să fiu sclavul băncilor în condiţiile în care m-aş încadra la limită pentru un credit ipotecar. Asta în condiţiile în care susţin că pentru dezvoltare este nevoie de credite. Probabil că de aia vedem români care pleacă în străinătate pentru a câştiga atât cât merită, pentru că în România salariile sunt de tot râsul. Mă întreb, câţi dintre voi vă puteţi gândi la a aplica pentru un credit ipotecar ?

Din ciclul ” munca-i pentru proşti”, băieţii buni care nu fac altceva decât să se ţină de mizerii,  au pus-o de un nou phishing, în speranţa că măcar un fraier le va pica în plasă. Astfel, cei care au atacat banca Raiffeisen prin metode de tip phishing, au trimis mailuri la diferite persoane prin care îi roagă să acceseze un link sau să descarce un fişier, făcându-i să îşi divulge datele personale ale contului pe care îl deţin . Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu tehnologia, poate părea un mail trimis oficial de către banca în cauză.

Totuşi, atunci când te duci la bancă să îţi deschizi un cont şi să îţi ridici cardul pe care îţi ţii economiile, ţi se spune în mod clar să nu divulgi codul PIN nici măcar celor care pretind că sună din partea băncii. Din păcate, mulţi cad în plasă şi exact pe asta se bazează şi răufăcătorii.

Am primit şi eu un mail ce avea ca titlu ” Notificare – Raiffeisen Bank Verificare Securizata ” . Am intrat pentru a citi despre ce notificare este vorba . Scria aşa :

 Prin aceasta notificare va informam ca in data de 17-iunie-2008 am detectat unele erori in baza noastra de date referitoare la accesul online al contului dumneavoastra Raiffeisen Bank. Datorita acestor erori din baza noastra de date va rugam sa verificati validitatea accesului dumneavoastra la contul dumneavoastra Raiffeisen Bank Online. Va rugam descarcati fisierul atasat acestui e-mail pentru verificarea securizata a contului dumneavoastra online. —————————— © Raiffeisen Bank 2007

Nu faceţi greşeala de a răspunde acestor mailuri ! Dacă aveţi nelămuriri, sunaţi la banca de care aparţineţi şi întrebaţi ce anume doriţi să ştiţi ! Dacă doriţi să accesaţi contul băncii, nu o faceţi accesând linkurile primite în mail, ci introduceţi în browser adresa băncii, manual !

Munca în sine e o porcărie. Munca de dragul muncii e o şi mai mare porcărie. Nu contează dacă munceşti într-o bancă, într-o instituţie de stat sau într-un magazin de la colţul străzii. După o anumită perioadă nu îţi mai pasă decât de mărirea de salariu, câte zile de vacanţă ai sau dacă blestemata de asigurare medicală pe care o plătim cu toţii acoperă medicamentele pentru colesterol sau probleme cu inima, care bate indiferent câte porcării bagi în tine. După un anumit timp în care te îngraşi ca porcul sau dimpotrivă, slăbeşti, pentru că, deh, eşti stresat tot timpul, te trezeşti la realitate şi descoperi că de fapt munceşti pentru stat sau pentru şeful tău în cazul în care lucrezi la particular, într-un post solicitant şi care îţi mănâncă ficaţii în tine , şi oricine îţi poate lua locul. Mai mult, nu numai că cel ce ţi-a luat slujba e mai bun ca tine, dar are şi o maşină mai bună şi mai frumoasă, spune glume mai bune şi e mai apreciat ca tine. Hahhaaaa….să fim serioşi ! Nu e aşa că de cele mai multe ori ăla de vine în locul tău e prost de împunge sau e pus pe ochi frumoşi ? Totul în viaţă se rezumă la bani şi la putere.

Aşa că, orice ai face, asigură-te că faci mulţi bani muncind, pentru că toate slujbele sunt nişte porcării menite să-ţi ocupe majoritatea timpului, iar dacă nu ai bani să profiţi de timpul liber care ţi-a mai rămas, te trezeşti că peste câţiva ani stai în fotoliul de acasă, cu burtă şi chelie, cu nevasta cicălindu-te tot timpul şi cu puradeii zbenguindu-se prin casă şi te întrebi ce dracului ai făcut până acum şi ce dracului înseamnă viaţa asta dacă tu mereu ai făcut naveta casă-serviciu şi nimic altceva.

Vorba lui Mărgineanu : ” viaţa e ca părul din cur : scurtă şi plină de căcat “. Depinde de tine şi de jobul tău dacă vei ajunge la aceeaşi concluzie.

Adrian Năstase a fost invitat la o emisiune NewsFm, unde a explicat care este părerea Bruxelles-ului despre România, folosind un limbaj destul de îndrăzneţ, însă conţinutul este interesant.

„Si atunci, baietii astia au spus: „Ba, daca voi nu vreti sa va uitati si la sertarele alea cu bani, foarte bine. Ca noi oricum v-o tragem acolo in Romania, ca v-am trimis Carrefour, Metro, eu stiu ce, va vindem bunuri de larg consum, v-am trimis bancile noastre si va indatorati acolo si deveniti pana la urma sclavii nostri pe o perioada lunga de timp. Ca trebuie sa platiti la fel ca americanii, care sunt foarte liberi, dar sunt de fapt sclavii bancilor, platesc toata viata si de asta nu au curaj sa-si injure sefii, pentru ca daca ii dau afara de la serviciu, raman cu creditul in mana si trebuie sa se sinucida, ca nu mai au ce sa faca, ca daca au luat o nota proasta ca si-au injurat seful nu ii angajeaza nimeni in alta parte”

Sunt de acord cu această declaraţie şi nu vreau să dezvolt ceea ce a spus, întrucât nu cred că aş putea să o fac mai bine . Oricum, românii fac din ce în ce mai multe credite ( deh, se dau foarte uşor, mai ales cu dobânzi ascunse, pentru că cei mai mulţi sunt fraieri şi nu îşi dau seama ), companiile mari ca Metro sau  Carrefour au raportat încă de la începutul anului creşteri spectaculoase, datorate vânzărilor de sezon, iar acum românii îşi muşcă mâinile deoarece plătesc mai mulţi bani din cauza faptului că a crescut Euro. În curând băncile vor deţine totul, iar românii vor deveni sclavii băncilor.