1 an de blogosferă vrânceană
Ce fac bloggerii în plină criză economico-financiară ? Ei bine, se distrează! Iar asta înseamnă că e un domeniu care merge înainte şi nu ţine cont de nimic. Săptămâna trecută, pe 26 februarie, am participat la tăierea moţului blogosferei vrâncene, dar şi a echipei #Dreamteamro , care creşte văzând cu ochii odată cu noi.
A trecut fix un an de la marea lansare, timp în care fiecare dintre noi am încercat, mai mult sau mai puţin, să schimbăm unele chestii la noi în ogradă şi să mai şi dezvoltăm câte ceva pentru a creşte calitatea blogosferei vrâncene. Pe de altă parte, nici onorabilii noştri invitaţi de la #dreamteamro nu au stat degeaba, astfel că au venit cu idei şi planuri noi pe care trebuie să le ducă la bun sfârşit şi cu susţinerea noastră.
În acest sens, Chinezu ne-a vorbit despre un proiect îndrăzneţ de dezvoltare a blogosferei locale ( şi implicit a celei naţionale ). Este un proiect în care se va investi foarte multă răbdare şi know-how, la care se va munci mult şi care promite rezultate vizibile pe termen mediu şi lung. Veţi afla mai multe în momentul în care acest proiect se va lansa. Dar e tare de tot, vă zic eu!
Mi-au plăcut mult proiectele în care s-au implicat Nicu Simion şi Marius Matache, apreciez munca extraordinară pe care o face Claudiu Ciobanu în domeniul retail&fmcg şi abia aştept să urmăresc prestaţia fiicei lui la “Românii au talent” şi nu în ultimul rând îi mulţumesc şi pe această cale lui Ştefan Murgeanu pentru ghidul carierei pe care l-a promovat la blogmeet, cu promisiunea că îl voi consulta din scoarţă în scoarţă şi pe care îl voi dona, mai apoi, la Bibliotecă . Niciodată nu ştii când cineva ar putea să aibe nevoie de aceste informaţii.
În concluzie, mă bucură faptul că am putut ajunge la întâlnirea aniversară, tortul a fost foarte bun, m-am bucurat că am putut cunoaşte noi colegi de blogosferă ( sper să mai facem un tweetmeet ca să ne putem cunoaşte mai bine ), apreciez Radio Deejay pe care Remus Rufa ni l-a promovat acolo ( mulţumesc, e chiar fain!), mă bucur că am descoperit şi blogul lui Andra Botezatu şi că am schimbat câteva vorbe cu Vali Crintea, Dan Ştefan, Tudor şi Alin. Mulţumesc şi lui Florea Cristian pentru invitaţie şi organizare şi trebuie să îl apreciem aşa cum se cuvine pentru toată munca pe care o depune, el fiind şi cel mai tânăr, dar şi cel mai activ blogger vrâncean.
Fotografiile Pozele le puteţi descărca şi admira accesând acest link .
Blogosfera vrânceană împlineşte 1 an
Chiar dacă, neoficial, blogosfera vrânceană există de mai bine de doi, poate chiar trei ani, anul acesta se împlineşte un an de când blogosfera vrânceană a luat naştere în mod oficial. Poate vă mai amintiţi ce s-a întâmplat anul trecut, atunci când Cristian Florea, alias GrimCris, a generat primul blogmeet în Focşani, unde ne-am bucurat de prezenţa băieţilor care formează DreamTeamRo.
Ei bine, anul acesta tăiem tortul şi bem şampania din nou, chiar dacă pentru mine (cel puţin) ultimul an a fost dezamăgitor în online, pentru că m-am ocupat foarte mult de afacerea proprie şi nu am mai dedicat atât de mult timp pasiunii.
Totuşi mă bucur nesperat pentru că sâmbătă, 26 februarie 2011, începând cu ora 11, cel mai probabil la Irish Pub, se va organiza cel de-al doilea mare blogmeet cu ocazia aniversării unui an de blogosferă vrânceană, unde îi vom avea ca invitaţi tot pe meseriaşii de la DreamTeamRo şi pentru acest lucru trebuie să îi mulţumim tot lui Cristian Florea, poate cel mai activ blogger vrâncean.
În ceea ce mă priveşte, sper să pot onora acest eveniment. Asta pentru că mi-e greu să mă decid dacă aleg să merg la o întâlnire destul de importantă pentru afacerea mea sau dacă îmi fac prezenţa la un eveniment la fel de important pentru pasiunea pe care o am de trei ani încoace, bloggingul.
Probabil decizia o voi lua şi în funcţie de numărul de bloggeri vrânceni prezenţi la eveniment. Dacă numărul e mare, probabil că mă voi gândi serios să încerc să ajung la blogmeet. Mi-ar plăcea să mă întâlnesc din nou cu PATRICKdan, cu Tudor, Căpcă1, Ramona, Ioana, Vali şi Iulia, care s-a făcut bucureşteancă, Alibus si nu în ultimul rând cu Valerică, măcar pentru a vorbi aşa, ca între tătici de fetiţe.
Oricum ar fi, sper ca Vrancea să fie din nou la înălţimea aşteptărilor şi să îi primim aşa cum se cuvine pe invitaţii noştri speciali care bat drumul tocmai de la Bucureşti pentru a sta câteva ore la taclale cu noi, vrâncenii, cei care le-am lăsat o impresie foarte bună la ultima noastră întâlnire.
Regretul meu
Pentru mine, din punct de vedere a tot ceea ce înseamnă prezenţa în online, luna decembrie a fost una extrem de slabă. Nu am participat la multe dintre subiectele care au fost puse în discuţie de colegii mei din blogosfera vrânceană, nu am gustat articole faine, scrise cu sufletul pe masă sau cu zâmbetul pe buze de cei pe care obişnuiam să îi citesc zilnic…mai că n-am făcut nimic.
Am scris două sau trei articole în mare grabă dar şi cu mare atenţie şi am preferat să mă concentrez pe carieră. Aici vine şi regretul meu. Regretul că nu m-am putut bucura zilnic de cei cu care obişnuiam să îmi încep dimineaţa şi să-mi termin ziua.
Îmi lipsesc articolele complete, informative şi pline de iniţiativă ale lui GrimCris, povestirile extraordinare ale lui Nea Costache, intamplarile si povestirile hazlii ale lui Cătălin, caruia i s-a pus pata pe toţi şi a hotărât să ia o pauză prelungită, articolele pline de substanţă ale Iuliei, care nu prea mai semnează condica de ceva vreme.
Cum aş putea să nu amintesc despre trăirile Anderei sau despre recentele întâmplări pe care le-a trăit pe proprie piele Vali, în prag de sărbători ? Vali, ţi-am zis mă că-i popă ? Tu nimic, Baaaatman, Baaatman !
Mi-e dor de articolele scrise cu sufletul de buna mea prietenă, Ramona, alias Lady Allia, cât şi de tânăra noastră speranţă, Valentina. Este o plăcere să te relaxezi citind ceea ce scriu aceste două minunate fete. Iar când mă gândesc la Ramona, imediat îmi amintesc că ea a lansat o carte pe care eu nu o am în bibliotecă. Gata, mi-am făcut semn cu pixul. La fel cum mi-am făcut semn în agendă să intru mai des pe blogul tizului meu, PATRICKdan, care observ că se implică foarte mult pe pagina de Facebook a blogosferei vrâncene.
Şi cum să nu regreţi că nu ţi-ai făcut timp să faci zi de zi ceea ce deja îţi intrase în sânge ? Cum să nu regreţi că nu prea mai stai pe net, când la polul opus se află o persoană care mai toată ziua asta face ? Da, vorbesc de Tudor, “bloggerul mic” care s-a luat la trântă cu monştrii sacri ( sau acri ) ai blogosferei româneşti !
No, bine că vin sărbătorile de iarnă, moment în care mă voi aşeza şi eu bucată cu bucată la locul meu şi voi avea timp să îmi mai plimb ochii pe site-urile de care am amintit mai sus. Nu de alta, dar ştiţi şi voi bine că ochii care nu se văd se uită, ori eu nu vreau să pierd contactul cu oameni pe care îi îndrăgesc şi cu care m-am întâlnit în mai multe rânduri de-a lungul anului. Încă mai am un cuvânt de spus în blogosfera aceasta frumoasă, am planuri şi proiecte pe care le voi demara din primăvară şi tare mi-ar prinde bine să nu pierd contactul cu cei pe care îi am în blogroll.
Dragilor, eu vă urez sărbători fericite, multe bucurii şi împliniri pe toate planurile şi, ce e mai important, multă sănătate, energie şi putere de concentrare ! Şi nu uitaţi, sunt cu ochii pe voi!
Dublă aniversare
Astăzi m-am îmbrăcat în haine de sărbătoare. Sincer să fiu, am făcut-o mai mult pentru nevastă-mea decât pentru blog. Astăzi soţia mea împlineşte o vârstă pe care o voi împlini şi eu peste patru luni (moşule, ce tânăr eşti! 
), dar şi 3(trei) ani de zile de când am intrat în rândul bloggerilor.
Dacă în cazul soţiei am luat o decizie excelentă, despre blog nu prea pot spune acelaşi lucru. Asta pentru că anul trecut îmi stablilisem nişte obiective pe care nu le-am dus la bun sfârşit. Am fost pe punctul de a demara prima campanie online din judeţul Vrancea ( nu vă spun mai multe pentru că nu vreau să stric surpriza ), la fel cum am fost la un pas să iniţiez un festival de cultură şi poezie, în memoria marelui poet vrâncean, Constantin Ghiniţă. Bine că s-a mai gândit cineva la acest lucru.Pe lângă aceste două mari proiecte ( cel puţin pentru mine ), mai aveam de gând să fac şi o campanie de ecologizare în judeţ.
Dar ştiţi şi voi cum e, una e să vrei, alta să faci. Nu am avut la îndemână nici suportul material şi nici timpul nu mi-a fost prieten. De vreme nu mai zic. Spre exemplu, nu mai pot demara anul acesta proiectul online de care vă spuneam mai sus, pentru că s-a răcit vremea, iar proiectul presupune şi mişcare prin natură.
Chiar dacă obiectivele rămân aceleaşi şi pentru anul viitor, trebuie să vă spun cât de fericit sunt că am participat la întâlnirea bloggerilor şi a celor care mai utilizează din când în când twitterul. Am întâlnit acolo oameni de calitate pe care te poţi baza atunci când vine vorba de proiecte şi chiar de ajutor în găsirea unor idei de proiecte. Pe lângă ei, am avut plăcerea să cunosc persoane noi precum AnderaY, Lady Allia, Medicinista, Grapefruit, Bogdan Epureanu, Dojo, Corina Georgescu ( pe care o ştiam cât de cât de pe twitter ) şi Sabina Cornovac. N-aş putea să îi uit pe membrii echipei DreamTeam: Chinezu, Ştefan Murgeanu, Vlad Dulea şi Claudiu Ciobanu.
Şi n-aş putea să nu apreciez apariţia în mediul online al unui prieten de nota 20, un om care ştie toate bancurile posibile şi care mai are şi-un fel aparte de-a ţi le spune. Este vorba despre căpcă1 (Cătălin).Oameni extraordinari, pe care sper să îi mai întâlnesc şi la alte evenimente . Iar pe cei ce nu i-am întâlnit încă, sper să am ocazia să le strâng mâna. Nu tare, că eu mi-s băiat fin.
Tocmai pentru că-mi place această comunitate ( mică-zic unii, mare/bogată – zic eu ) nu vreau să renunţ la ideea de a scrie pe blog. Nu că m-aş fi gândit la asta, dar timpul meu a devenit din ce în ce mai limitat. Şi asta se vede, pentru că nu mai scriu atât de des. Dar lasă, voi sunteţi nişte simpatici şi nu mă veţi taxa aşa dur, iar eu, la rândul meu, când voi face primul milion de dolari o să vă invit la cel mai mare blogmeet care s-a făcut în România
Când mergem în rezervaţie?
Filed under: Romania, Vrancea, foto, personal, proiecte, turism, twitter
Nu cu multă vreme în urmă vă întrebam dacă v-ar face plăcere să faceţi puţină mişcare prin natură, pentru a ne bucura împreună de frumuseţile patriei, dar mai ales pentru sănătate şi oxigenare a creierului.Propunerea mea a fost Rezervaţia Naturală Cheile Tişiţei din Lepşa, Vrancea.
Zona nu este aleasă întâmplător. Astăzi am ajuns în rezervaţie şi am mers aproximativ 10 minute, de plăcere. Nu am vrut să merg prea mult pentru a mă bucura la maxim de plimbarea pe care o voi face alături de câţiva alţi colegi de blogosferă, dar şi alături de cei care vor să facă o plimbare prin natură.
Trebuie să recunosc că am amânat această ieşire, forţat de faptul că mulţi dintre cei pe care i-am invitat au avut alte evenimente la care trebuiau să ajungă, fie că vorbim de proiectul #prinRomânia sau proiectele de prin Arad sau Sibiu. Acum, având în vedere că proiectele online iau o mică pauză, lansez din nou invitaţia de a merge prin frumoasa rezervaţie.
Şi ca să vedeţi ce frumuseţi vă aşteaptă încă de la intrarea în rezervaţie, vă las spre studiu următoarele imagini. Le puteţi regăsi în primele voastre minute păşite în rezervaţie.
Această ieşire va reprezenta un prim pas ( ca şi studiu personal ) către proiectul pe care vreau să îl dezvolt anul viitor. Nu vă spun încă despre ce este vorba. Cert este că vreau să fac ceva mare, ceva ce în judeţul Vrancea nu s-a făcut până acum. Sper să am susţinere.
Aş prefera să ne adunăm în formaţie completă în perioada 1-3 octombrie ( şi în funcţie de vreme, dar mai ales de agenda voastră ).
Îi invit pe Dan Ştefan, GrimCris, Tudor, Sorin Andronic, Iulia şi Căpcă1, ca şi reprezentanţi ai blogosferei vrâncene, fără să îi uit pe restul colegilor la care ţin foarte mult, dar cărora nu le pot promite că voi avea unde să îi cazez, cât şi pe Iyli, Corina, Anca, Asaftei Dragoş, Doipe2 şi Andra Zaharia, o parte din persoanele de pe twitter pe care eu le îndrăgesc şi le respect.
Dacă aveţi timpul necesar pentru a răspunde acestei invitaţii şi, mai ales, dacă vă place ideea de grup, de distracţie şi de mişcare cu cap, vă aştept cu sufletul la gură! Dacă mai sunt persoane care doresc să participe la eveniment, cel de a explora fiecare colţişor din rezervaţia naturală, sunt binevenite.
Zeii blogosferei româneşti
Filed under: Romania, bani, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, personal, social
Uite că pe la jumătatea lunii septembrie se împlinesc trei ani de zile de când am intrat în rândul bloggerilor şi tot de atâta vreme nu reuşesc să găsesc răspunsul logic la întrebarea : ce anume îi face pe mai marii blogosferei româneşti (a-listeri) să se considere net superiori (din toate punctele de vedere) bloggerilor cu mai puţină experienţă şi influenţă ?
Aerul acela net superior, pasul şi băşina, vorbele aruncate la mişto, jignirile pe care nu se sfiesc să le facă pe orice platformă de socializare în cazul în care te bagi în seamă mai mult decât trebuie and so on.
Ştiam doar de regula aceea care spune că oamenii sunt egali, după care unii se însoară. Dar atât. Sunt atâtea exemple de bloggeri care au plecat de punctul zero, dar care s-au ridicat datorită unui blog nişat sau, mai nou, din cauză că i-au scuturat de scame pe unii dintre bloggerii cu oarece influenţă în online-ul românesc. Iar aceştia, la rândul lor, se dau mari zmei şi consideră că “băgatul în seamă” a unor bloggeri mai micuţi, aşa cum au fost şi ei odată, nu este decât pierdere de timp.
Pe mine, ca blogger ( bun sau mai puţin bun ), mă deranjează această atitudine tipic românească de a forma bisericuţe peste bisericuţe, de a nu le vorbi bloggerilor “necunoscuţi” de teamă că vei fi perceput un tip ieftin, mic (dpdv al influenţei şi al traficului) şi total neprofesionist.
Din păcate, sunt multe astfel de exemple printre bloggerii de primă mână. Îmbucurător este faptul că printre ei sunt şi oameni de nota 20, care merită tot respectul pentru munca pe care o depun, pentru conţinutul de calitate şi pentru informaţia extrem de utilă pe care o oferă cititorilor, dar mai ales pentru faptul că mereu au timp şi de cei care vor să se afirme, să înveţe direct de la cei care au cunoscut succesul.
Nu ştiu pentru ce fac toate chestiile astea lipsite de orice explicaţie, dar dacă o fac pentru bani sau pentru că le e frică de faptul că unii dintre cei pe care acum nu-i bagă în seamă ar putea ajunge cel puţin la fel de influenţi, atunci înseamnă că sunt dobitoci. Şi nu mă feresc să spun asta.
De când am început acest job part-time, cel de consultat wellness în cadrul unei companii de renume, am învăţat că respectul şi sinceritatea şi seriozitatea sunt obligatorii dacă vrei să ai o oarecare influenţă. Şi să munceşti, bineînţeles. Iar dacă îndeplineşti toate aceste criterii, mai eşti şi plătit foarte bine. Hm, ce ziceţi de asta ?
E atât de dificil să se ţină cont de aceste aspecte atunci când aducem în discuţie întreaga blogosferă românească ? Eu zic că nu ! Dar, mno, poate gândesc eu total aiurea, mai ştii ?
Cu toată modestia, trebuie să mă laud!
Am primit o leapşă de la GrimCris, care zice că trebuie să mă laud punând “pe foaie” şase calităţi ( de ce nu 5 sau 7? ) cu care mă mândresc eu cel mai tare. No, toată lumea ştie că eu mi-s modest şi că nu-mi place să mă laud (sîc!), dar dacă-i ordin, cu plăcere. Ca să nu mai zic că la capitolul calităţi e mai simplu de vorbit, pe când la defecte… no bine că m-a ferit Dumnezeu de o leapşă ca asta! 
- Sunt un om pe care te poţi baza oricând. Sunt foarte sincer, loial şi deschis în ceea ce priveşte relaţia strict profesională sau de prietenie pe care o dezvolt cu o anumită persoană şi, cred eu, acest lucru nu este de neglijat atunci când vorbim de prietenie, proiecte sau parteneriate.
- Sunt punctual din cale afară. Chestia asta o iau ca pe o calitate, pentru că m-a ajutat de cele mai multe ori.
- Energic, bine dispus, plin de umor . Nici nu ştiţi cât de mult contează să întâmpini oamenii cu zâmbetul pe buze! Iar dacă mai ai şi un simţ al umorului destul de bine dezvoltat, ai toate şansele să te faci plăcut.
- Îmi place să cred că sunt inteligent. Bineînţeles, de acest lucru mă conving prin feedback. Până acum am avut parte de un feedback convingător, dar niciodată nu strică mai mult.
- Îmi orientez acţiunile spre autodezvoltare şi progres. Întotdeauna, la sfârşit de an, îmi fac o analiză pentru a vedea ce am câştigat din punct de vedere profesional şi chiar personal, cu accent pe relaţiile de socializare. Mă ajută atunci când îmi fixez obiective pe care nici eu nu cred că le pot atinge, dar atunci când trebuie să trag linie să văd că m-am apropiat destul de bine de ţintele propuse.
- Sunt tolerant şi dau dovadă de mult bun simţ. Uneori credeam despre cei cu bun simţ că au numai de pierdut. Vedeţi şi voi că, în ziua de azi, răzbesc mai mult cei cu un tupeu fantastic, dus la extrem. Cred că m-am înşelat. Poate că nu ai de câştigat atât de mult pe terment scurt atunci când dai dovadă de toleranţă şi bun simţ, dar cu siguranţă vei câştiga pe termen lung respectul oamenilor şi vei sta foarte bine la capitolul imagine persoanlă.
Iată că s-au terminat punctele ( cele şase ) în care aveam voie să mă laud. Păcat, pentru că aş mai fi vrut să trec la capitolul calităţi şi spiritul de observaţie, perspicacitatea, diplomaţia şi creativitatea.
Cum mie mi-a plăcut mult leapşa dezvoltată de Ştefan Murgeanu şi GrimCris, aş vrea să le ofer ocazia şi altor colegi din blogosferă ( a se citi “de suferinţă” ) să se laude cu deosebitele calităţi personale.
Aşadar, dragii mei colegi Cătălin(@capca1), Valerică(@omulvaly), Dan Ştefan(@danyrolux), Ionuţ(@ingerasu) şi Ramona (@ladyallia), ia să vedem cu ce calităţi vă lăudaţi voi !
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici