Cred că nu greşesc când fac o afirmaţie de acest fel, cel puţin atunci când îi aducem în discuţie pe copiii care suferă de probleme cardiace. În Israel există o clinică privată care strânge fonduri internaţionale pentru a plăti operaţii pe cord pentru copii.

În acest moment sunt strânse fonduri enorme pentru cazurile existente în România. Dacă ştiţi cazuri de părinţi disperaţi ai căror copii necesită intervenţii chirurgicale pe cord, este bine să le furnizaţi această informaţie. La rândul vostru, puteţi contribui la salvarea vieţii unui copil care suferă de probleme de sănătate.

La acea clinică se asigură costurile pentru operaţia în sine, tratament complet pre şi post operator, cât şi cazare pentru unul dintre părinţi.  Nu se asigură costul transportului copilului şi al părintelui.

Site-ul fundaţiei este www.saveachildsheart.org , iar pentru informaţii suplimentare puteţi suna la Radio România Cultural. Ştirea este cât se poate de reală şi a fost prezentată în data de 28 mai 2009, ora 13.20, la emisiunea “Ştiinţă în cuvinte potrivite” , la rubrica medicală , care se difuzează în fiecare zi după ştirile de la ora 13  la Radio România Cultural.

Notă : ştirea poate fi preluată de pe acest blog, singura condiţie fiind cea a menţionării sursei.

Recunosc, a fost pentru prima dată când nu am mers la vot. Nu are rost să detaliez motivele pentru care am luat această decizie înţeleaptă. Spun doar că absolut nimeni nu m-a convins. Prefaţam, totuşi, câştigul celor ce plecau, în mod normal, cu ultima şansă. Vorbesc despre Vadim şi Becali, dar şi despre piţipoanca fumătoare de marijuana, EBA. Votarea a trecut, procentele s-au împărţit, liderii politici îşi văd liniştiţi de treaba, pregătindu-se pentru cele prezidenţiale. Aţi observat cum, unii sau alţii, declarau că au câştigat alegerile, deşi absenteismul a fost câştigătorul clar al alegerilor ? Cum să te declari câştigător atât timp cât la urne s-au prezentat doar 27 % din alegători ?

Chestia este că, ceea ce ar trebui să dea de gândit politicienilor, prezenţa extrem de slabă la vot, este tratat cu ignoranţă chiar de către Prim-Ministrul României, cel care este, pe lângă preşedinte de partid şi păpuşă băsesciană, reprezentantul românilor. Este primul care ar trebui să fie îngrijorat de absenteism. Absenteismul reprezintă, în mod clar, numulţumirea poporului român faţă de politica dusă de cei ce ne conduc. Ce ne spune Boc despre cei 73% care au stat acasă ca nesimţiţii în ziua de alegeri ? Spune că “au avut o altă opţiune”. Pe şleau, cei care nu votează nu ne interesează. Iată că împărţirea procentelor a făcut ca PDL să iasă pe locul doi, lăsându-i pe pesedişti să le ia faţa. Ok, au pierdut şi pentru că au făcut tot posibilul pentru a-i asigura fetiţei lu’ tata intrarea în Parlamentul European. Totul a culminat cu reprimirea ei în partid, chiar după terminarea alegerilor. La Mărăşeşti, PDL a obţinut cele mai multe voturi. Asta şi pentru că pesediştii s-au culcat pe o ureche care sigur nu era muzicală. Meritul este al preşedintelui PDL, Valerică Chitic, care i-a ridicat pe democraţi acolo unde nu au fost niciodată de când s-a înfiinţat partidul în Mărăşeşti.

PSD, marele partid recunoscut pentru modul în care reuşea să se mobilizeze în momentele cheie, nu a reuşit să facă mare lucru. Marele câştig, după părerea lor, este că Geoană a reuşit să se încordeze atât de tare, încât a trecut peste Boc cu un procent. Dacă o parte din voturile PDL nu erau direcţionate către EBA, PSD ar fi fost pe locul 2. Au fost lipsiţi de iniţiativă şi de originalitate. Când spun iniţiativă şi originalitate, scot din calcul turismul electoral efectuat la sarcină maximă. În Vrancea, pesediştii au reuşit să se mobilizeze chiar foarte bine. Au luat mare parte din voturile PDL şi PNL. Acest lucru a fost posibil tot din cauza prezenţei slabe la vot. Se ştia clar că la oraşe, cel puţin la Focşani, PDL ar fi stat foarte bine. Numai la Mărăşeşti pesediştii au ieşit în urma pedeliştilor, graţie conducerii (interimare) a partidului, care nu a ştiut că, uneori prin aroganţă, alteori prin nepăsare, voturile nu vin singure, doar pentru că te numeşti PSD. Au pierdut acolo unde se aşteptau la cele mai multe voturi, iar asta ridică multe, foarte multe semne de întrebare pentru (noua) conducere.

PNL-ul nu se dezice. Şade liniştit acolo unde îi este locul cu adevărat, pe locul 3, cu 12-15%.Asta e adevărata lor valoare la acest moment. Totuşi, odată cu instalarea lui Antonescu la cârma partidului, am crezut că partidul va creşte direct proporţional cu valoarea şi talentul lui Crin. Din păcate, Antonescu este cam depăşit de situaţie. Probabil că se bazează prea mult pe valoarea lui, ca politician, cât şi pe boom-ul pe care l-a provocat în ultimele sondaje. Este ameţit de propria-i putere, iar dacă nu se trezeşte la timp şi nu încetează să pozeze în victimă a sistemului băsescian, va pieri pe limba lui. Să vrei să ajungi preşedintele românilor şi să te plângi ca o ţaţă proastă că toată clasa politică te persecută e aiurea. Cu siguranţă că nu aceasta este cartea câştigătoare. La Mărăşeşti, peneliştii au fost tot pe locul 3. Mai mult, deşi primarul este liberal, nu au reuşit să fie câştigători în vreo secţie de votare. Cum spuneam, ori campania nu a fost făcută ca la carte, ori populaţia nu e mulţumită de rezultate şi de strategia aplicată, cel puţin până acum.

UDMR-ul rămâne, poate, cel mai constant partid din România. A obţiunut un scor excelent, pe fondul absenteismului, bineînţeles, dar s-au mobilizat exemplar.

PRM, prin Vadim şi Gigi Becali, a obţinut ce îşi dorea, tot pe fondul absenteismului, dar mai ales a miserupismului românesc. E pe sistemul ” bă, să le-o trag şi lui Boc şi lui Geoană sau Antonescu, îi votez pe ăştia de nu au şanse să ajungă acolo !”  Uite că au gândit cam mulţi aşa, iar băieţii au ajuns acolo. Că ne facem de căcat cu astfel de oameni, nu-i bai, suntem obişnuiţi. În urmă cu câţiva ani, Vadim spunea despre Becali că e un fel de râie a României, acum zice că e bun. E vorba de bani şi putere.

În fine, EBA poate fi imaginea României în Europa. În România suntem obişnuiţi ca orice fufă cu bani şi impresii să ajungă vedetă, iar EBA e zeiţa. Când te numeşti Băsescu, câştigi. Dacă nu câştigi cât trebuie, te ajutăm noi, draga tatii. Noi, partidul. Acum stăm liniştiţi şi aşteptăm primul transport de marijuana. Măcar să fim high…

Ați auzit de campaniile ”Free Hugs”, inițiate de grupuri de tineri, studenți sau nu, menite a reda zâmbetul pe fețele încrețite de griji ? Hai, că probabil le-ați întâlnit la tot pasul. Sau măcar ați văzut la televizor astfel de acțiuni. No, eu v-aș întreba dacă ați fi de acord ca cineva, un necunoscut, să își întindă brațele spre voi pentru a vă face să vă simțiți mai bine ? Cum vi se par astfel de acțiuni ?

Probabil că mesajul pe care vor să îl transmită aceste campanii este că oamenii ar trebui să se observe și mai ales să se recunoască unii pe alții ca oameni, nu să se ignore complet, copleșiți de griji și necazuri. Poate că ai avut o zi proastă, poate că ai primit o veste proastă sau poate că te-ai trezit cu fața la cearceaf. Ți-ar prinde bine o îmbrățișare venită din senin din partea cuiva pe care nu îl cunoști ? Sau ai ignora acest lucru, gândindu-te că nimănui nu îi pasă cu adevărat de tine și de problemele tale și că toată campania asta e un fel de ” frate, ce să mai facem azi, că ne-am plictisit rău pe hi5? păi hai să facem un free hugs” ?

Ia să vedem, cum te-ai comporta în momentul în care vezi pe cineva în fața ta cu un banner uriaș pe care scrie ”hugs for free” ? Accepți îmbrățișarea sau mergi mai departe ? Ce impresie îți lasă astfel de chestii ?

eu in momentul asta tin la tine, desi nu te cunosc si nici nu vreau sa facem cunostinta si probabil n-o sa te mai vad niciodata

Mă bate gândul să iniţiez o campanie de ecologizare. Serioasă, puternică şi bine gândită. Voi avea nevoie de cel puţin 50 de voluntari, fete şi băieţi de liceu . Urmăresc să caut şi ceva sponsori care să ofere un spectacol pentru cei ce participă la campania de ecologizare. Vreau o trupă cunoscută. Rock sau pop. Campania vreau să aibă loc în

Am primit un mail de la o prietenă, aflată peste mări şi ţări, care mă roagă să susţin campania umanitară al cărei scop este salvarea de la o moarte dureroasă a îngeraşei Alexandra Udrişte.

Scriu acest mesaj in speranta ca putem sa ajutam o pietena de a mea din Romania, din Panciu, sa se lupte cu cancerul cu care a fost diagnosticata fetita ei de 3 ani, Alexandra. Alina si Gabi, parintii ei, si prietenii mei, se lupta cu toate puterile lor sa faca tot posibilul sa salveze viata fetitei, si se pare ca in Romania nu reusesc sa faca asta. Au insa o posibilitate de tratament in Franta, unde vor sa ajunga pentru tratament la un spital care este specializat pe acest cancer – Neuroblastom – insa tratamentul o sa ii coste 160 mii de euro, suma enorma pentru ei. Ca sa le plateasca statul roman, ei se incurca intr-o mie de ite, si se pare ca au sanse slabe, si nu au timp, pentru ca fetita trebuie tratata cat de curand posibil – francezii i-ar astepta acolo la spital pentru tratament in 2 saptamani.

Parintii sunt luptatori si fac tot posibilul sa stranga banii acestia, si o sa facem si noi tot posibul sa-i ajutam. Stiu ca pare o suma mare, dar daca multa lume i-ar ajuta cu cat de putin pot, sper sa se stranga banii acestia. Cat de mult ar insemna pentru fiecare dintre noi sa putem salva viata Alexandrei. Pentru oricat ati putea sa ajutati, sunt sigura ca o sa primiti inapoi inzecit in multumire sufleteasca ca ati contribuit la salvarea unei vieti. Nu trebuie sa ne descurajam insa, ci sa ne rugam la Dumnezeu pentru sanatatea ei, si eu sper din tot sufletul ca o sa conteze ajutorul nostru – oricat putem sa ajutam fiecare – ce gest frumos putem sa facem in jurul sarbatorilor sa ajutam un suflet de copil. Va rog sa dati mesajul mai departe la cei pe care ii cunoasteti si ar vrea sa ajute.

Doamne Ajuta!  Nora I.

Am şi eu o fetiţă extraordinară şi cred că ştiu ce înseamnă dragostea de părinte. Sincer, nu m-aş putea pune în locul părinţilor fetiţei. Ar fi mult prea mult pentru mine. De aceea, vă rog din suflet să promovaţi la rândul vostru, pe cât posibil, această campanie.

Ziarul de Vrancea susţine această campanie în speranţa că cineva va face un gest umanitar, în prag de sărbători. Un post ţinut cum trebuie, cu mersul de rigoare la biserică, nu face cât o donaţie dată din suflet, şi nu din snobism . Campania este susţinută şi de Blog de Vrancea.

Spun că spectacolul dat în această seară de liderii pesedişti va fi ultimul mare spectacol în următorii 3-4 ani.De ce ultimul ? Pentru că sunt absolut convins că autorităţile locale nu vor găsi fondurile necesare pentru iniţierea unor astfel de spectacole şi nici alte acţiuni notabile nu vor mai avea loc până la următoarele alegeri.

Am fost şi eu în seara asta la spectacolul oferit de politicieni. Mi-a plăcut să văd pofta de distracţie a tinerilor care au ţinut să profite la maxim de această oportunitate care le-a fost oferită. Mi-a plăcut Fun Factory şi K1. Mi-au displăcut piţipoancele de la Trident ( trupa asta are un nume de pastă de dinţi ) şi am apreciat efortul celor de la Ro-Mania şi Korekt. Am avut ( din nou ) ocazia să observ indiferenţa cu care tratau subiectele politice a tuturor celor care au participat la spectacol. Atunci când prezentatorul sau politicienii înşişi păşeau pe scenă cerând votul alegătorilor, electoratul privea în pământ sau îşi găsea o altă ocupaţie. Cu toţii sunt sătui de politică. O văd atunci când dau drumul la televizor, atunci când ies pe stradă sau când intră pe net. S-au săturat de promisiuni care nu sunt duse la bun sfârşit. Ei nu vroiau altceva decât să se distreze pe muzică bună. Şi au făcut-o. Iată şi câteva instantanee făcute în fuga calului.

Astăzi am avut surpriza să găsesc în mail un mesaj de la un cititor care mă întreba  dacă însemnul unui partid oarecare poate fi ataşat lângă drapelul naţional al României.
Bineînţeles, cititorul ştia că acest lucru este interzis prin lege şi mai ştia că am scris despre chestia asta înainte de începerea campaniei pentru alegerile parlamentare. Tocmai de aceea mi-a ataşat şi nişte poze cu rugămintea de a le face publice pe blog. Iată-le !

De reţinut : a nu se lăsa la îndemâna copiilor !