Smarter than you think
Dacă aţi avut vreodată câini sau pisici, cu siguranţă v-aţi întrebat cum au ieşit din locul în care i-aţi închis. Pentru că, de ce să nu fim serioşi, câteodată nu-i vrei prin preajmă.
Ţin minte că atunci când eram mai mic, bunicii mei au pus în jurul grădinii gard nou din sârmă împletită, plus poartă nouă. Ştiu că au închis câinele acolo, că trebuia să vină nişte musafiri şi asta ar fi fost măsura de siguranţă. Cum, necum, câinele a reuşit să iasă şi a sărit direct pe domnii musafiri.
Ei, aşa se întreabă, probabil, şi părinţii copilului din imaginea de mai sus atunci când îl văd de cealaltă parte a gardului. Hehe, poate nu aţi ştiut, dar copiii sunt mult mai isteţi decât părinţii lor în multe cazuri. Eu am tras o porţie bună de râs. Voi ?
Sistemul imunitar la copii
Filed under: amintiri, copii, diverse, foto, loc de dat cu capul, personal
Pe zi ce trece, sunt din ce în ce mai convins că puştii din ziua de azi răcesc tot mai des faţă de generaţia mea, spre exemplu. Sigur, gradul de poluare şi de toxicitate din atmosferă a crescut considerabil, solul este ahtiat după minerale ( un studiu făcut de cercetătorii britanici a scos la iveală faptul că, în prezent, din cauza agriculturii moderne, legumele şi plantele îşi iau cu 67% mai puţine minerale din pământ; raportarea s-a făcut la anul 1967 ) şi au apărut tot mai multe virusuri care pun în pericol sănătatea corpului uman, iar copiii sunt primii care reacţionează.
Îi auzim pe părinţi tot mai des spunându-le copiilor să nu pună mâna pe lucruri murdare, să nu ducă mâna la gură, să ţină fularul la gură deşi e călduţ afară, să se şteargă bine pe mânuţe etc.
Să fim serioşi, câţi dintre noi făceam toate aceste lucruri când eram mici ? Toţi, nu-i aşa ? Băgam tot felul de goange-n gură, veneam acasă negri din cap până-n picioare, juliţi, cu mucii până-n bărbie şi nu ştiu dacă răceam mai mult de o dată pe an. Ba eu, atunci când eram mic, mă jucam cu propriul rahat printre degete. Păcat că m-a prins maică-mea exact atunci când urma să îmi exprim talentele pe pereţii din dormitor. D-aia nu ştiu să desenez acum nici măcar un copac la standardele pe care el aşteaptă un copil.
Ştim bine sau măcar ni s-a spus că, pâna la vârsta de şapte ani, copiii îşi întăresc sistemul imunitar . Tot în şapte ani îşi formează şi gusturile alimentare. Şi tot atunci apar şi carenţele, în cazul în care copilul nu a fost hrănit corespunzător ( proteine, vitamine, minerale, apă ). De fapt, imunitatea merge de mână cu alimentaţia.
Sunt părinte şi cunosc la rându-mi alţi părinţi. Unii au copii mai rezistenţi la răceli, alţii nu. Oricum, cam toţi copiii din ziua de azi sunt copii de incubator. Iar copiii de incubator trăiesc după nişte reguli clare impuse de părinţi : pe timp de iarnă apa din biberon trebuie să fie călduţă ( nu care cumva să o laşi la temperatura camerei că răceşte puradelul ), fes şi fular obligatoriu dacă bate vântul sau s-a răcit puţin afară, mănuşi imediat cum cade prima brumă, niciodată copilul nu trebuie să aibe mâinile murdare, iar dacă le-a murdărit sărim repede cu spirtul, dacă a stat mai mult afară/a alergat cu gura deschisă şi bătea vântul, obligatoriu i se vor administra preventiv pastiluţe contra răcelii etc.
Toate chestiile astea se întâmplă mai ales în mediul urban. Aici copilul se cocoloşeşte şi este ferit în fiecare secundă de ameninţarea răcelilor. Iar dacă îţi dai seama într-un târziu că s-ar putea să greşeşti făcând aşa ceva, te gândeşti să-ţi căleşti copilul. Şi faci taman invers faţă de ceea ce făceai până atunci. Asta nu înseamnă că îl căleşti, ci că îl căcăleşti. Şi dai chix, încep reproşurile unui părinte faţă de altul şi apoi urmează resemnarea : copilul nostru e sensibil, facem tot cum ştim noi.
Copiii cresc, iar atunci când sunt îndeajuns de mari pentru a merge la grădiniţă urmează explozia. Îţi răcesc cum nu ţi-au răcit vreodată, pentru că acolo ei sunt mult mai expuşi la boli decât cei care stau acasă, în mediul în care deja s-au învăţat. Şi atunci, exact în momentul ăla, părinţii se îmbărbătează şi îşi spun că bacteriile şi virusurile întăresc sistemul imunitar. Iar dacă nu-şi spun asta, li se spune de către cadrul didactic sau medic. Şi abia atunci îşi dau seama că acel copil ar fi avut nevoie de mai multă libertate şi mai puţină grijă. Strict din acest punct de vedere. Ah, poate şi cel alimentar. Cărniţa şi ciocolata în exces nu aduc beneficii pe termen lung.
Şi noi am răcit,da! Eu, soţia, fratele, prietenii mei. Voi. Dar, încă o dată spun, nu de 20 de ori pe an. Maxim de 3-5 ori pe parcursul unui an de zile ( atunci când mergeam la grădiniţă sau şcoală ). Este şi vina părinţilor care îşi aduc copiii la grădiniţă deşi ei sunt răciţi cobză, cât şi a cadrelor care primesc copiii răciţi praf în mijlocul celor care sunt sănătoşi tun (aparent).
Fiică-mea, Dana, nu a răcit deloc în primul an de viaţă. Abia după primul an a avut o răceală mai serioasă, iar în cei doi ani ai săi a răcit cam de 4 sau 5 ori. Chiar şi aşa, parcă tot nu-s aşa de mulţumit de modul în care noi, ca părinţi, alegem să o protejăm de răceli, dar nici nu pot să fiu atât de radical. Numai cât mă gândesc la febră mă ia cu frică.
Un alt exemplu este Marius, un băiat simplu, de la ţară, care şi-a obişnuit copilul cu aerul puternic de la munte, îl ţine mult mai sumar îmbrăcat chiar şi în zilele mai răcoroase, nu are nicio problemă atunci când copilul duce la gură până şi balega de cal şi îl lasă să meargă în picioarele goale prin iarbă (vara). Copilul ăla nu ştiu dacă a răcit de două ori şi are un an şi ceva.
Oare dacă am fi trăit cu toţii în mediul rural dădeam la fel de multă importanţă tuturor aceste lucruri pe care oamenii din mediul urban le respectă cu stricteţe ( din cauza accesului la informaţie ) ? Eu nu prea ştiu să-mi dau un răspuns, dar mă uit şi acum cu o oarecare simpatie faţă de copilaşii de la ţară care trăiesc copilăria altfel decât cei de la oraş.
Born to dance
După chipul şi asemănarea lui
Filed under: Fucktard, Romania, bani, loc de dat cu capul, mizerii, politica, social
Încă de dimineaţă, de când am intrat pe twitter şi pe site-ul unor publicaţii centrale, m-a indignat rău de tot o ştire conform căreia Ministerul Educaţiei este dispus să aloce peste 9 milioane de lei pentru achiziţionarea unor păpuşi cu dizabilităţi pentru copiii de grădiniţă. Este vorba despre păpuşi aflate în scaun cu rotile sau care au cârje, baston, care-s oarbe sau au sindromul Down.
Mă întrebam care a fost deşteptul ăla care a avut ideea asta fabuloasă. Funeriu, desigur, care în singurătatea lui s-a gândit că rolul acestor păpuşi este cel de a-i obişnui pe puradeii de grădiniţă cu aşa-zisa diversitate şi de a-i face mai toleranţi faţă de persoanele cu handicap. Ia stai să vezi când copilaşii, cu imaginaţia lor bogată, vor să fie şi ei precum păpuşile şi le vor cere părinţilor scaune cu rotile, bastoane sau cârje.
Este un lucru ruşinos şi asta este părerea mea personală. Măcar pe copii să îi lase să vadă doar ceea ce e frumos şi perfect.Înţeleg perfect ideea de a exista în grădiniţe păpuşi de culoari sau naţionalităţi diferite, însă cele cu dizabilităţi nu-şi au locul sub nicio formă.
Să ne aşteptăm ca în următorii ani să se bage în grădiniţe păpuşi care cerşesc, păpuşi cu penis, pentru că, da, există multe cazuri de schimbare de sex, păpuşa Esca, Boc sau Udrea, păpuşi voodoo sau păpuşi gonflabile ? Doamne, ce probleme avem ! Sunt convins că puştii aşteaptă cu nerăbdare păpuşile Funeriu, pe care o să le chinuie în draci. Măcar să îşi răzbune părinţii!
Copilul de ieri şi de azi
“Tu erai un copil cuminte, mult mai cuminte decât Andrei” (fratele meu ), îmi zice maică-mea la o discuţie referitoare la perioada în care eram copii! Dar tare proşti mai eraţi! “Ce, crezi că în zilele noastre copiii se mai joacă la fel ca voi ? Nu mai sunt aceleaşi jucării! Păi vouă dacă vă arătam punga de celofan, ziceaţi că e cea mai faină jucărie de pe faţa pământului! Jumătate de oră nu aveam treabă cu voi. Aşa de încuiaţi eraţi!”
Adevărul este că, raportat la isteţimea copiilor din ziua de azi, eu eram încuiat rău. Băleam la geam când vedeam un excavator care ridica molozul sau zăpada şi pe care eu îl numeam la vremea aia “tractorul cu faraş”, eram cel mai fericit dacă mă duceai în gară să văd trenurile care, pe vremea aia, aveau locomotive cu abur pe care eu le denumeam “locomotive cu fum”, îmi plăcea să merg la “cofotărie” să mănânc o prăjitură şi efectiv îmi curgeau balele atunci când ai mei mă puneau să ascult muzică sau poveşti la magnetofon. Ca să nu mai zic de diafilm. Parcă eram pe altă lume.
Păi ce, eu, atunci când eram copil mă puteam compara cu fiică-mea, spre exemplu, care are acces la informaţii solide, la televizor şi calculator, cât şi la metode de educaţie interactivă? Pe vremea aia totul se dădea cu porţia, ca nu cumva lumea să aibe pretenţia că poate oferi mai mult societăţii. Era îndobitocire în masă.
-Ehe, cât de greu era prin anii 80 faţă de acum! Cumpărai carne de pui şi multe alte alimente cu porţia, iar ca să îţi asigur laptele trebuia să ne aşezăm la cozi interminabile. Ţin minte că eram în drum spre mare. Cu trenul, nu cu maşina, ca acum. Aveai un an şi jumătate şi erai disperat să bei lapte din biberon. Numai că eu l-am uitat acasă şi nu ştiam ce să îţi zic ca să nu faci scene prin tren, de faţă cu toată lumea.
-Cum măi mamă să uiţi biberonul şi laptele acasă ? Ce fel de mamă eşti tu?, îi zic eu uşor amuzat de poveste .
-Păi da, imaginează-ţi câte bagaje am cărat după mine cu tac-tu, plus voi doi!
-Bun, dar cum m-ai păcălit ? Mi-ai zis că le-ai uitat ?
-Asta îmi trebuia! Dacă nu vedeai biberonul, făceai mai rău ca trenul! Aşa că ţi-am spus că l-am scăpat pe geam din greşeală.
-Câtă inteligenţă! Şi eu cum am reacţionat ?
-Neaşteptat de bine! Ţi-am spus, erai cuminte şi ascultător. Ai spus : ” ai căpat bibeonu, ata ete!” şi din momentul ăla nu ai mai băut lapte din biberon. Nici măcar când te-ai întors acasă.
- Inteligent, ce să zic ?
…….
Unde mai pui că pe vremea aia, la câtă informaţie era, femeile erau convinse că trebuie să bea bere pentru a stimula producţia de lapte matern. De aia sunt eu acum un băutor înrăit. Dacă îmi dai o sticlă de tărie, acolo o vei găsi şi în anul următor.
Cu timpul am crescut, am mers la grădiniţă unde am învăţat o poezie cu “un ţipigoi care a făcut un mare tăbăroi”, de s-au scăpat ai mei pe ei de râs când le-am recitat-o, îmi făceam veacul prin jurul unei clădiri aflate în construcţie şi mă enervau ai mei că stăteau cu gura pe mine că , deh, exista pericolul să-mi rup gâtul, numai că eu mi-am spart capul. Urmele se văd şi acum. Ce să-i faci, eram mic şi prostuţ. Acum sunt mare şi …….. (fill in the blanks).
Imaginaţi-vă cum zboară timpul! Eu n-am timp de asta, pentru că m-am trezit ditamai bărbatul, aşezat pe un scaun lângă cei ce mi-au fost colegi de liceu în urmă cu 10 ani de zile. Am început să depanăm amintiri şi am rămas blocat atunci când cineva care mi-a fost coleg şi în I-VIII a scos o poză de grup făcută la sfârşitul clasei a VIII-a. Uitaţi şi voi cum arăta un copil de clasa a 8-a ! (dreapta-sus, ultimul rând)
Aţi râs bine ? Ei, acum e timpul să vă gândiţi cum arată în prezent un copil de clasa a 8-a ! E înalt, i-a dat mustaţa, discoteca nu mai reprezintă niciun secret pentru el, ştie ce-i aia bere, iar când vede o revistă porno râde ironic comparând în mintea sa imaginile din revistă cu filmele porno luate de pe net. Am intrat şi eu în discotecă pe la 14 ani. Da, dar ca să îl caut pe frate-miu să îmi dea cheia de la bloc. Am intrat ca struţul, cu capul în pământ. Mi-era ruşine, însă nu atât de ruşine pe cât mi-a fost atunci când am ieşit, pentru că s-au apucat gagicile să mă răsfeţe şi să îmi spună ce ochi frumoşi am şi cât de scump sunt. Ah, şi că o să se bată femeile pe mine. Prostii! Când am crescut fugeau toate, nu ştiu de ce ! 
Voi cum aţi crescut ? Aţi fost generaţia aia cu cheia de gât, sau aţi crescut stând pe scaunul de la calculator ? Jucaţi mijita, ţară ţară vrem ostaşi, şotronul şi bălegar, sau counter strike, half-life şi gta ? Aţi avut jucării primite de la fraţii mai mari sau jucării personalizate ? Credeţi sau nu că e diferenţă mare între generaţii ?
Unii cu munca, alţii cu joaca
Am înţeles că a fost lansată o aplicaţie pentru iPhone care îţi oferă posibilitatea să faci tot ceea ce ţine de tine şi de nervii tăi, pentru a-ţi creşte copilul apărut din cauză că te-ai lăsat dus de plăcerile vieţii şi nu ai folosit un prezervativ.
Pe de o parte, aplicaţia e faină, aşa, pentru o joacă de câteva minute. Pe de altă parte, toţi retarzii vor prefera aplicaţii de acest gen în loc să vadă cum e să ai un copil, pe bune. Diferenţa este ca de la cer la pământ. Copiii nu se fac şi nici nu se cresc cu ajutorul telefonului. În plus, nici măcar nu am găsit chestia asta pe AppStore.
Feriţi-vă de măgăruş!
Este clar că foarte mulţi copii din mediul urban au ca prim hobby calculatorul. Nu este nimic rău în a şti să utilizezi calculatorul încă de mic copil, însă este numai vina părinţilor atunci când copilul lor refuză să iasă în faţa blocului să bată mingea sau să se joace cu alţi copii de vârsta lui.
Refuză pentru că i se pare mai interesant să navigheze pe internet sau pentru că vrea să reuşească trecerea la un nivel imediat superior la jocul ăla cu împuşcături. E mai fain să socializeze pe platforme gen hi5 sau yahoo messenger decât să o facă faţă în faţă cu puştii din faţa blocului sau de pe uliţă. Ce fac părinţii în timpul ăsta? Îşi văd de treabă şi se bucură că plodul lor este cuminte şi că nu se împrieteneşte cu toţi retarzii.
De aceea vedem pe stradă copii foarte timizi, mai degrabă sălbatici, care nu ştiu să lege trei cuvinte, deşi pe net se dau zmei, copii care abia aşteaptă să se retragă în mediul lor, acolo unde îşi găsesc liniştea şi unde îşi trăiesc adevărata copilărie. Sunt copii care văd în alţi copii mai obraznici nişte monştri care trebuiesc îndepărtaţi. Şi acţionează! Încep să urle, să mimeze anumiţi luptători, să se comporte ca într-un joc.
Dar cea mai mare problemă vine din afara locuinţei în care îşi trăiesc inconştienţi copilăria. Este vorba despre conexiunea la internet, pe care părinţii o consideră indispensabilă. Mulţi părinţi consideră că internetul înseamnă doar informaţie şi jocuri şi nu îşi controlează copiii. Nu ştiu câţi dintre părinţi au auzit de programe de control parental, programe care monitorizează activitatea copilului la calculator şi interzic accesul la unele site-uri, precum cele cu un grad ridicat de violenţă sau porno. Interzic chiar şi folosirea unor cuvinte care pot fi considerate vulgare.
Internetul poate împiedica dezvoltarea corectă a copilului. Degeaba îi oferi o educaţie aleasă dacă îl laşi să acceseze orice pagină de internet. Copilul trebuie protejat şi supravegheat. Este adevărat, controlul excesiv poate dăuna, dar este indicat să se stabilească câteva reguli înainte de a vă lăsa copilul liniştit în faţa calculatorului.
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici