Ce mai merge-n ţara asta ?
Filed under: Romania, bani, loc de dat cu capul, management, mizerii, personal
Nu ştiu dacă v-am spus atât de bine încât să vă intre-n cap că eu, împreună cu maică-mea, administrez o farmacie. De fapt, un mic lanţ de farmacii, în Vrancea. Am investit şi am deschis afacerea în plină criză, în 2009, atunci când băncile strâmbau din nas ori de câte ori vedeau clienţi care încercau să le forţeze mâna pentru a lua credite. Regulile erau din ce în ce mai dure. Cine credeţi că stătea la uşile băncilor ca să facă împrumut în plină criză ? Eu, normal! Atâta timp cât nu luam credit pentru consum ( plasme, mobilier în casă sau mai ştiu eu ce gadgeturi ) şi încercam să îi investesc în ceva, eram mulţumit cu ideea.
Ne-am gândit la domeniul farmaceutic pentru că, ne-am gândit noi, farmaciile nu au dat niciodată faliment dacă au fost administrate corect. Sau aproape niciodată, că mai e şi cazul de forţă majoră. Nu vă spun cât a durat obţinerea autorizaţiei, cât au stat actele pe la minister şi câte şi mai câte cheltuieli neprevăzute au fost făcute ! Enorm. ENORM! În tot timpul ăsta am observat că sistemul birocratic începe să se perfecţioneze. Tinde spre absolut. Orice situaţie care ţi se cere în format electronic, trebuie dusă şi pe hârtie, că nu se poate renunţa la hârţogăraie. În fine.
Pentru că piaţa aşa funcţionează, trebuia să venim cu ceva nou şi interesat în vederea atragerii clienţilor şi a fidelizării lor. Am venit cu preţurile cele mai mici de pe piaţă. Să fim serioşi, ce-l interesează pe om, nu preţul ? Am făcut contract cu CAS, am început să dăm reţete gratuite şi compensate, totul era fain, afacerea începea să dea roade. Oricum, se resimţea efectul crizei. Puterea de cumpărare nu mai e atât de mare dacă salariile s-au micşorat. Teoria funcţionează foarte simplu. Practica ne omoară, pentru că această criză, inventată sau nu în ţara noastră, omoară încet, dar sigur, tot ce înseamnă sistem privat.
Aşa se face că, după ce abia ţi-ai făcut mâna şi ai dat câteva reţete, CAS îţi spune că s-a terminat plafonul şi că dai pe barba ta de-acum încolo. Decontarea se face după luni de zile de rugăciuni către cel de sus, timp în care te tot întrebi ce să faci să nu rămâi blocat financiar, pentru că furnizorii de la care ai cumpărat medicamentele te stresează cu telefoanele pentru a le achia facturile, tu dai din umeri spunând că nu ai cum zilele astea şi, într-un final, ei nu îţi mai dau marfă până ce nu le umezeşti buzele cu ţârâita. Şi uite aşa se formează un cerc vicios, în care actorul principal este nimeni altul decât statul român.
Până la urmă te descurci. Uneori mai greu, alteori mai uşor. Mai uşor pentru că te căleşti şi te gândeşti că, atunci când vom ieşi din criza asta ( dacă vom mai ieşi ), dacă vei mai rezista pe piaţă, înseamnă că vei face bani serioşi.
Problema extrem de enervantă şi de frustrantă, după umila mea părere, este că statul român, în naivitatea lui ( ca să nu zic prostie ), îi faultează şi pe cei care încearcă să aducă plus valoare bugetului consolidat, în speţă sistemul privat, dar şi pe proprii ei cetăţeni, care nu mai ştiu pe unde să mai scoată cămaşa în urma micşorărilor salariale sau a concedierilor masive. Cum ? Extrem de simplu. Nu anunţă scumpiri notabile ale medicamentelor ( gen 10%,20% and so on ), însă preţurilor lor vin săptămână de săptămână mai mari de la furnizor. Nu există factură cu medicamente care să aibă acelaşi preţ (fără tva şi adaos, implicit) cu cel venit în urmă cu doar câteva zile, maxim o săptămână.
Unde mai pui faptul că sunt o mulţime de medicamente cu preţ impus. Adică nu ai voie să pui un preţ mai mare decât preţul impus de casă, implicit de minister. Ce mai contează că te încarci aiurea în gestiune cu medicamente pe care tu nu câştigi, uneori, nici măcar 10% în plus. Ca să nu mai zic de medicamente precum Nexium care vin cu preţ mai mare din depozit decât preţul impus de casă. Adică mai pui bani din buzunar ca să ieşi pe zero.
Având în vedere aceste aspecte destul de simple, pentru că existe multe altele destul de complicate şi complexe pe care nu vi le-am spus acum, dar care sunt convins că se întâmplă în (aproape) orice domeniu din sistemul privat, mă întreb şi vă întreb destul de serios şi îngrijorat : ce mai merge-n ţara asta, oameni buni ? Ce să facem, să ne luăm catrafusele şi să ne mutăm afacerea în ţări precum Bulgaria ?
Lenea, mai rea decât criza
Filed under: Fucktard, Marasesti, Romania, bani, loc de dat cu capul, mizerii, personal
Prima întâmplare
M-am obişnuit ca în week-end să merg la Soveja pentru a respira aer curat şi pentru a-mi încărca bateriile. Tot ceea ce înseamnă cumpărături le fac dinainte cu o zi de a merge acolo, pentru că în Soveja sunt foarte puţini agenţi economici şi oferta nu este atât de variată. Aşa că prefer să iau carnea, băutura şi alte mărunţişuri din Carrefour sau din piaţă.
Bineînţeles, atunci când ajungi acolo se întâmplă să mai uiţi câte ceva, aşa că te gândeşti să mergi cu încredere la magazinele din apropierea casei tale. În cazul meu, aveam nevoie de zahăr şi oţet. M-am uitat la ceas. Era ora 10:50 dimineaţa. Ştiam că magazinul este închis între ora 12 şi 15, aşa că mi-am luat portofelul şi am pornit la drum. N-am făcut mai mult de 5, hai 10 minute până acolo. Când să intru, surprizăăăă, magazinul era închis. O babă mi-a zis că vânzătoarea a plecat să îşi hrănească băiatul şi să dea de mâncare la animale şi că nu trebuie să mai aştept. Să vin după ora 15, că atunci deschide.
A trebuit să mă întorc şi să iau maşina pentru a merge la magazinul din capătul satului, unde eram convins că e deschis. Nu era, m-am înşelat eu. Noroc că cel ce vindea era prin curte. M-a recunoscut şi a deschis pentru mine.
A II-a întâmplare
Am două magazine în apropierea blocului în care locuiesc. Magazine de cartier, cu de toate, care supravieţuiesc şi pentru că dau marfă pe caiet. Preţurile sunt foarte apropiate, dacă nu chiar aceleaşi preţuri la alimentele de bază. Distanţa până la primul magazin este cam de 300 de metri, iar cea dintre cele două magazine este cam de 100-150 de metri, deci nu e chiar aşa mult de mers. Bineînţeles, de cele mai multe ori mă opresc la primul magazin, însă cumpăr şi de dincolo de multe ori, pentru că, zic eu, are marfă mai diversificată.
Diferenţa dintre cele două magazine nu se face nici la preţuri şi nici la distanţa dintre ele.
Exemplu : deşi cumpăr des de la ambele magazine, primul magazin ( cel mai apropiat ) nu dă rest decât în gume şi bomboane, iar dacă se întâmplă să nu ai 10 sau 20 de bani pe lângă suma de plată, trebuie să mai scoţi un leu din buzunar. Restul îl vei primi în gume sau bomboane. La al doilea magazin se schimbă puţin datele problemei. Restul se dă şi în gume sau bomboane, însă dacă nu ai 10 sau 20 de bani pe lângă suma de plată nu este nicio problemă. “Îi aduci tu când mai treci pe aici!” . E pe bază de ” la câtă vânzare faci şi la cât rest mi-ai lăsat, ar fi culmea să îţi mai cer 10 bani”.
Concluzie
Înţeleg acum de ce lumea foloseşte pretextul crizei economice. Pentru că lenea e mare şi pentru că bişniţarul român face tot posibilul să te jecmănească în stil barbar, doar, doar o mai câştiga 10 bani în plus de pe urma unora ca tine. Pun adaos foarte mare, nu dau bonuri fiscale şi se încăpăţânează să practice aceleaşi obiceiuri ca în anii comunismului. Deschid şi închid prăvălia când vor ei (deh, acum sunt patroni!), practică preţuri de lux, dar se plâng că nu le merge afacerea şi că nu se mai vinde marfa ca înainte. Domnilor, mă întreb unde vom ajunge cu astfel de mentalitate şi cu astfel de servicii ? Clientul vostru nu mai este stăpânul vostru ?
Cât de solidar eşti ?
Filed under: Fucktard, Romania, bani, loc de dat cu capul, mizerii, politica, social
După un week-end prelungit, timp în care nu am făcut altceva decât să mă simt bine alături de familia mea şi de colegii din blogosfera vrânceană, am făcut o mare greşeală şi am dat drumul la televizor. Vă daţi seama că iar m-am conectat la haosul din ţară şi că m-am umplut de nervi şi de dileme.
Şi mă întreb iar : cum naiba nu se găsesc soluţii pentru a renunţa la ideea scăderii pensiilor şi a indemnizaţiilor pentru mame ? Ce vină au pensionarii şi copiii ? După ce că vârsta de pensionare este dusă la extrem, astfel încât ai toate şansele să crăpi în câmpul muncii şi să nu mai apuci să te bucuri de prima ta pensie minimă, se mai propune şi scăderea acestora cu 15 %. Adică din nimic mai tai puţin.
Cât despre copii, ce să mai zic ? Ştiu nesimţiţii că un copil are nevoie, în afară de lapte şi pamperşi, şi de alte lucruri pentru o creştere şi o dezvoltare normală ? Nu prea cred că au cum să îşi dea seama de aceste lucruri din scaunul lor comod. Să fie solidari pensionarii cu aceste măsuri ? Asta înseamnă moarte ! Vor trebui să aleagă între a-şi achita o parte din datorii sau a-şi cumpăra o parte din medicamentele prescrise de medic.
Aş vrea să mă opresc la sistemul educaţional. Cum să le scazi lefurile profesorilor ? Păi sunt foarte mulţi absolvenţi de facultate care intră în acest sistem. Mare parte din ei au tocit de-au rupt în facultate şi vin cu drag la şcoală pentru a preda. Ştiţi că un profesor debutant nu ia mai mult de 800-900 de lei pe lună ? Dacă se reduc salariile cu 25% va ajunge să câştige doar 600 de lei, exact cât un muncitor necalificat. Îşi vor mai da ei silinţa ? Va mai merge vreun profesor să predea la ţară ? Eu zic că se va prăbuşi tot ceea ce s-a construit în toţi aceşti ani. De fapt, pe cine păcălim ? Nu s-a construit nimic! Fiecare a venit cu sistemul său şi toţi la un loc au vorbit de reformă în educaţie. Probabil se gândeau la salarii.
Ce vină au elevii şi studenţii ? Ei vor să înveţe şi să se pregătească pentru viaţă. Mulţi se vor întreba pentru ce mai au nevoie de şcoală. Ce face un absolvent al unei facultăţi după ce îşi dă licenţa ? Teoretic, el trebuie să intre în câmpul muncii. Practic, este aruncat pe un teren viran precum orfanii care sunt aruncaţi în stradă odată ce împlinesc 18 ani, pentru că centrele de plasament sau modulele familiale nu îi mai pot găzdui. Să fie solidari , să accepte toate aceste măsuri care vor scoate ţara din criză ? Doar naivii mai cred că ceva bun se va alege după toate aceste aşa-zise măsuri.
Într-adevăr, este mai greu ca guvernul să ia măsuri serioase pentru reducerea procentului evaziunii fiscale, mărirea unor taxe pentru cei bogaţi, renunţarea imediată la contractele şi procedurile de achiziţii publice clientelare sau fără rost în aceste vremuri, renunţarea la unele beneficii de care se tot bucură parlamentarii, cum ar fi asigurarea cazării la hoteluri de 4 şi 5 stele care înseamnă peste 3 milioane de euro anual etc. E mult mai greu. Mai uşor este să ia măsuri controlabile, adică să taie salariile, indemnizaţiile şi pensiile românilor. Nici măcar diferenţiat. Nu! Solidaritate! Suntem generaţia de sacrificiu! Heeeei, dar parcă aşa ne-am şi născut, nu ?
Pe când timbre cu Băsescu?
În plină epocă comunistă iese un timbru cu Ceauşescu.
Se duce Ceauşescu, deghizat, la un oficiu poştal, să vadă cum se vinde timbrul.
- Nu se vinde, spune funcţionarul.
- De ce?
- Nu se lipeşte.
Cere Ceauşescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi-i arata funcţionarului:
- De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte!
- Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea ailaltă.
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor
Filed under: Marasesti, Romania, bani, loc de dat cu capul, mizerii, politica, social
Astăzi, odată cu sfânta sărbătoare a Înălţării Domnului, se sărbătoreşte şi Ziua Eroilor Neamului. Astfel, în toată ţara, fiecare instituţie, prin conducătorul ei, participă la ceremonia depunerii de coroane în cinstea celor căzuţi la datorie pe câmpul de luptă. Asta s-a întâmplat şi la mine-n oraş, unde veteranii care au spravieţuit celui de-al II-lea Război Mondial, tot mai puţini de la an la an, au participat la această sărbătoare.
Unul dintre veteranii prezenţi la ceremonie a luat cuvântul. Ştiţi ce m-a impresionat cel mai mult ? M-a impresionat discursul plin de emoţie şi de dragoste pentru ţara căreia i-a oferit totul. Asta se întâmplă peste tot în ţară, acolo unde mai există veterani de război. Elogiază ţara pentru care au dat totul pe timp de război, pentru care s-au luptat în picioarele goale, cu sufletul mai mult decât cu armele, pentru copiii, nepoţii şi rudele lor care sperau la o viaţă mai bună.
Ce le oferă ţara în schimbul faptelor lor ? Zâmbete false, aprecieri de dragul vorbelor, respect de dragul faptelor. Dar cel mai important pensii micşorate !
Ştiind toate aceste lucruri, veteranii continuă să elogieze ţara care nu le oferă nimic în schimbul faptelor de eroism de care au dat dovadă. Sunt buni doar pentru hainele pe care le poartă, pentru medaliile din piept. Nu pentru faptele de eroism, nu pentru că au făcut istorie, nu pentru că au îndurat atât pentru ca noi, cei de astăzi, să ne bucurăm de libertate.Nimănui nu îi pasă de oamenii care se ascund sub haine.
Românii sunt lasi
Filed under: Fucktard, Romania, bani, loc de dat cu capul, mizerii, politica, social
Sunt scarbit de ceea ce se intampla in România, referitor la masurile pe care statul trebuie sa le ia in vederea stoparii crizei economice si chiar sociale. De fapt, aceste masuri nu exista.
Romanii sunt lasi. Basescu a aruncat pastila si a zis ca masurile care trebuiesc luate vor fi drastice: scaderea lefurilor cu 25%, a pensiilor si al ajutorului de somaj cu 15%, dar si a alocatiilor. Probabil se astepta la reactii.Ele au intarziat sa apara. Singurii care au vociferat au fost liderii de sindicate si analistii politici.Ah, si opozitia.Atat!
In Grecia, oamenii au avut nevoie doar de cateva ore pentru a se arata cu adevarat indignati de masurile care urmau sa fie luate de catre stat si au iesit in strada in numar foarte mare.In Romania, dupa cum am mai spus, nu exista societate civila si nici opinie publica.Pe noi trebuie sa ne comande cineva, sa vorbeasca cineva in numele nostru.
Pe mine ma ingrijoreaza faptul ca acestea nu sunt masuri care sa duca la stoparea efectelor crizei.Sunt doar niste masuri luate ca urmare a faptului ca s-a golit sacul cu bani.Nu exista o strategie, masuri clare nu se iau, mediul privat nu beneficiaza de mari facilitati fiscale.Ascultati ce va spun: tva-ul va fi majorat pana anul viitor pe anul asta.Poate si cota unica.Dar romanul va inghiti si asta, precum si multe alte chestii care vor urma.
Ne place sa stam capra
Filed under: Romania, bani, loc de dat cu capul, management, mizerii, social
Suntem, pardon, ar trebui sa fim constienti ca firma birocratica a murit.Cam asta se intampla in occident de ani buni, iar Romania cum e in urma cu multi ani, ar trebui sa aiba aceleasi reguli.
Multe firme ar trebui sa se reinventeze, iar asta nu inseamna a schimba ceea ce este, ci a crea ceea ce nu este.Cea mai mare greseala a unei firme se produce atunci cand conducerea nu constientizeaza ca traieste in trecut, ca impune o mentalitate invechita.
In trecut, succesul unei firme se masura prin capacitatea de a supravietui. Din pacate, trecutul altor tari este prezentul in care se zbate tara noastra.
Mediul privat se afla in moarte clinica in aceasta criza impusa, zic eu, de statul român care este incapabil sa propuna solutii si sa stabileasca masuri clare pentru iesirea din criza.Iar daca mediul privat nu produce, suntem morti.
Ce face statul?Ce masuri ia?Mai nimic, dar pregateste marirea TVA si a cotei unice de impozitare.Adica le taie gatul de la genunchi si alora de vor sa produca, si alora de vor/trebuie/nu pot altceva decat sa consume.Ce fac romanii?Nimic! Parca-s hipnotizati.
Poate ca ar trebui sa ne uitam incruntati catre factorii de decizie.Mai bine arzi decat sa te stingi. Poate ca a venit timpul ca sa schimbam pozitia. Poate ca a venit timpul ca noi sa traim si sa-i lasam si pe altii sa moara.Noi, oamenii.Ei, politicienii.
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici