Prima serbare a fulgului de nea
Cu foarte mari emoţii am trecut astăzi de magia primei serbări a Danei de la grădi. Îmi treceau prin minte tot felul de nebunii, de la “vai, ce mă fac, se va intimida oare atât de tare încât nu va vrea să spună poeziile” la “cu siguranţă, va fi printre cele mai bune din clasă!” .
În mintea mea erau tot felul de gânduri, dar cel mai puternic sentiment era acela de împlinire. Ah, mai era ceva : o senzaţie puternică de gol în stomac.
Per total a fost un eveniment reuşit. Copiii au fost la înălţime, au fost şi foarte multe emoţii, dar era şi firesc. Cel puţin, planurile mele au cam fost date peste cap pentru că fiică-mea nu m-a lăsat să îi ies din raza de acţiune. Măcar şi-a dus rolul de “fulg de nea” până la capăt, a spus poeziile ca la carte, a cântat, a dansat şi a vorbit cu moşul.Apropo, tema primei serbări a fost “fulgul de nea”(fetele) vs “omul de zăpadă”(băieţii).
Pe scurt, cam asta s-a întâmplat astăzi la prima serbare a boboceilor de grădiniţă (sau măcar atât am reuşit eu să prind ) :
3 ani
Anii trec repede. Mult prea repede, cand mă gândesc la cat de cuminte a fost fetiţa mea, Dana Ioana, de-a lungul timpului. Iată că acum are trei anişori şi în toamnă va merge la grădiniţă.
La mulţi ani şi multă sănătate îi doresc!
PS : Dupa ce a participat la o demonstratie facuta de animatorii de la Babyland din Jupiter, a urmat practica la noi acasa ![]()
O scurtă repetiţie înainte de grădi
Dănuţa mea e nerăbdătoare să meargă la grădiniţă. Din discuţiile pe care le avem, mă întreabă aproape în fiecare zi câte o chestie referitoare la primul ei pas spre o educaţie colectivă. Pur şi simplu adoră ideea de a spune poezii în faţa clasei, de a se juca mult şi frumos cu noii ei colegi şi de a învăţa lucruri noi.
Aşa se face că, de câte ori are ocazia să socializeze cu un copil mai mare ca ea, îl întreabă diferite lucruri pe care le-a făcut la grădiniţă. Doamne…şi nici nu ştiţi cât vorbeşte şi ce replici are! Şi nici nu refuză să ia lecţii de la alţi copii, chiar dacă, atât cât ştie ea, se pricepe să facă lucrurile respective. Să luăm un mic exemplu, zic! ![]()
Pregătiri pentru grădi
Crãciun fericit!
La noi a venit moșul incărcat de cadouri și multă bucurie. Cea mai fericită a fost Dana Ioana care, deși a fost foarte timidă la început, i-a recitat moșului o poezie foarte frumoasă și i-a cântat un colind care i-a mers moșului direct la suflet.
Așa că i-a dăruit multe cadouri frumoase, exact așa cum i-a scris în scrisorică.
Entuziasmat, l-am rugat pe Moș Crăciun să treacă pe la toți prietenii mei care îmi vor lăsa o vorbă bună în comentarii![]()
Crăciun fericit ! Ho, ho, ho!
Ce-i în mână, nu-i minciună




Are tata o fetiţă…
Astăzi m-am minunat când am auzit-o pe Dana Ioana, fiică-mea, cântând primul ei refren în engleză : “twinkle, twinkle little star, how i wonder who you are”.
Are o păpuşă căreia îi spune Cleopatra şi, când apasă pe stomăcelul ei, se aude melodia respectivă. De o săptămână tot încerca să cânte şi ea la fel ca şi Cleo, dar îi ieşea ceva de genul ” tuinc tuinc…star, uaşi aşi başi aaaaaa”. După care îmi spunea ” să cânte şi tata!”. Apoi şi mama. Şi uite aşa, după doar o săptămână ştie refrenul cap-coadă în engleză. La doar doi ani.
Dacă cineva mi-ar fi spus în urmă cu 2 ani că fetiţa mea, la vârsta asta, va vorbi cursiv, va cânta şi va recita poezii, nu l-aş fi crezut. Ba mai mult, desparte cuvintele corect în silabe, fără să o fi învăţat cineva. Sunt topit după ea. Îmi pare rău că nu am reuşit să imortalizez anumite momente extraordinare, dar sunt convins că voi mai avea ocazia asta.
Mi-am adus aminte că am înregistrat-o atunci când stătea pe oliţă şi cânta, pentru a treia oară consecutiv, melodia ” a venit o vulpe”, în variantă adaptată de Rodica, prietena noastră de familie. De aceea apare un personaj, Gheorghiţă, atunci când vine vorba de vecini. E scumpică foc.
Cam asta cânta ea când se apropia cu paşi repezi de frumoasa vârstă de 2 anişori .






