Smarter than you think
Dacă aţi avut vreodată câini sau pisici, cu siguranţă v-aţi întrebat cum au ieşit din locul în care i-aţi închis. Pentru că, de ce să nu fim serioşi, câteodată nu-i vrei prin preajmă.
Ţin minte că atunci când eram mai mic, bunicii mei au pus în jurul grădinii gard nou din sârmă împletită, plus poartă nouă. Ştiu că au închis câinele acolo, că trebuia să vină nişte musafiri şi asta ar fi fost măsura de siguranţă. Cum, necum, câinele a reuşit să iasă şi a sărit direct pe domnii musafiri.
Ei, aşa se întreabă, probabil, şi părinţii copilului din imaginea de mai sus atunci când îl văd de cealaltă parte a gardului. Hehe, poate nu aţi ştiut, dar copiii sunt mult mai isteţi decât părinţii lor în multe cazuri. Eu am tras o porţie bună de râs. Voi ?
Capcana sufletului
Tânără, cu un mers elegant, îmbrăcată în culori calde şi foarte bine asortate cu cele ale fiicei ei de 7 ani, păşea pe străduţele aglomerate ale urbei, gândidu-se la surpriza pe care i-a făcut-o soţul ei în urmă cu câteva zile, de ziua sa de naştere. Era foarte senină şi le transmitea încredere şi fericire tuturor celor cu care avea contact vizual. Parcă plutea şi nici nu-i mai auzea zecile de întrebări pe care i le punea fiica sa.
Nici măcar atunci când i-a strigat din tot sufletul ei : ” mami, maşina, mami! nuuuu!, încercând să îşi smulgă mâna din a celei căreia îi încredinţase viaţa. Prea târziu. Filmul s-a rupt, muzica continua să cânte pe un fundal gri, cenuşiu. Soarele intrase în norii tot mai apăsători şi un vuiet îi tăia orice cale de acces către speranţă.
Traversase un bulevard pe trecerea de pietoni şi o maşină a lovit-o din plin. Nici măcar nu a avut şansa ca şoferul să oprească pentru a-i acorda primul ajutor. A fugit la fel de repede cum a venit.
“Mami, mami ! Mă auzi? Mami, trezeşte-te!” Capul îi era lovit, picioarele abia le mai putea mişca. A reuşit să îşi deschidă ochii şi să îşi strângă copilul de mânuţă. “Sunt aici, puiul mamei, sunt aici !” Ştia foarte bine că avea nevoie de ajutor pentru a-şi putea salva copilul. Nu mai avea puterea să zâmbească şi să ceară ajutor. Abia dacă o mai putea privi în ochi pe copila sa, care o striga fără oprire cu lacrimile până în bărbie.
După puţin timp, soarele îşi făcuse apariţia timid iar muzica începea din nou să prindă viaţă. Simţea o căldură extraordinară înăuntrul său şi în momentul acela a ştiut că totul va fi bine.
-Mami, mami, eşti bine? Mă auzi ?
Şi-a luat fiica de mână, a sărutat-o pe creştet şi i-a zâmbit.
-Da, iubita mea, eu te aud. Doar eu … şi vântul.
Evoluţia omului de la maimuţă la … porc
Filed under: Romania, loc de dat cu capul, nutritie, personal, social
Mâncăm ca să trăim sau trăim ca să mâncăm ? Studiile efectuate de-a lungul timpului certifică faptul că, în cursul vieţii, un om consumă între 40 şi 50 de tone de alimente, ceea ce mă face să consider că obiceiurile alimentare pe care ni le formăm de-a lungul timpului sunt decisive pentru sănătatea noastră.
Mâncăm ce e mai ieftin şi care ne oferă energie cât pentru vreo 2-3 ore, până la următoarea masă. Nu contează ce băgăm în gură atât timp cât gustul ne satisface papilele gustative. Şi ştiţi care e cea mai faină chestie ? Faptul că noi ne hrănim la nivel celular, iar celulele noastre nu consumă nici carne, nici ouă, nici cartofi, legume sau fructe, ci ele folosesc molecule de glucide, vitamine, minerale şi proteine pe care le ia din ceea ce mâncăm noi. Iar dacă alimentaţia noastră nu este bogată în proteine, vitamine şi minerale, celulele se deteriorează în timp, după care mor în chinuri, iar organismul va regenera celule care numai sănătoase nu sunt.
Şi acum vine momentul adevărului în care alţii întreabă şi noi răspundem : câtă proteine, minerale, vitamine şi grăsimi sănătoase iau celulele noastre din cartofi prăjiţi, mezeluri de orice fel, carne prăjită, spre exemplu ? Pentru mine, răspunsul este foarte simplu : foarte puţine în raport cu nevoile organismului. Şi aşa ajungem să avem o alimentaţie dezechilibrată şi să ne trezim mai apoi că avem probleme cu fierul sau calciul, cel puţin. Ca să nu mai vorbim de dulciurile de tot felul – ciocolata, tortul, prăjiturile, băuturile dulci – care conţin o cantitate enormă de zaharoză care se desface extrem de rapid în glucoză şi fructoză şi care duce la o creştere foarte mare a glicemiei. E cazul să mai vorbim despre efectele unei glicemii ridicate ?
Nu uitaţi un lucru : băuturile dulci, acidulate sau nu, conţin aproximativ 150 grame de zahăr per litru, adică undeva la 8-10 linguriţe de zahăr la un pahar !!! Faceţi un test şi mâncaţi rapid 8-10 linguriţe de zahăr şi spuneţi care e senzaţia! Dar ştiaţi că un iaurt din fructe cam tot atât zahăr conţine per porţie ? Ca şi cifre, europenii se laudă cu ingerarea a 35 kg zahăr anual, pe cap de locuitor, iar americanii cu 50 kg de zahăr pe an. Sigur, nu trebuie să îi înjurăm pe cei care produc mâncarea pe care o consumăm zilnic. Ei sunt doar într-un business, scopul lor nu este să ofere sănătate, ci mâncare. Cât mai ieftină , mai gustoasă şi mai arătoasă dacă e posibil.
Vorbim despre evolutia in timp a omului, iar imaginea de sus este cât se poate de reprezentativă. Medicii nutriţionişti spun că peste 70% din boli survin în urma unei alimentaţii incorecte. În Europa, boli precum diabetul, cancerul sau arteroscreloza sunt mult mai prezente comparativ cu sute de ani în urmă. Cancerul şi diabetul va fi principala cauză de deces, atât în Europa cât şi în România. În ţara noastră, peste 8 milioane de români sunt supraponderali şi peste 4.5 milioane de români suferă de obezitate grad 1, 2 sau de obezitate morbidă. Asta în timp ce Ministerul Sănătăţii continuă să schimbe directorii spitalelor sau să se zbată în propria neputinţă, fără a avea o strategie completă şi corectă pentru a acţiona în această privinţă.
Ştiţi cât de uşor ne putem îngrăşa în zilele noastre ? Dar ştiţi cât de greu putem slăbi, mai ales dacă ne-a intrat în sânge mâncatul oricăror alimente la orice oră şi, mai ales, siesta de după masă ? Vă dau un exemplu foarte simplu care explică imaginea de mai sus ! Cuvinte cheie : insulina şi glucoza. Atunci când ne bucurăm de siesta de după masă şi stăm relaxaţi în fotoliul nostru comod, organismul lucrează. El lucrează, numai că noi nu îl ajutăm. Astfel, insulina are dificultăţi în a introduce glucoza în celulele musculare întrucât oferta de energie nu este solicitată şi astfel acceptată de către muşchi. Pe măsură ce glucoza continuă să fie absorbită din intestin, glicemia şi insulemia cresc. Excesul de energie şi de insulină determină o micşorare a numărului şi a eficacităţii a receptorilor de glucoză, adică denumirea clasică de rezistenţă la insulină.
Prin simplul fapt că lipseşte activitatea musculară care să consume glucoza, urmează un al doilea efect al insulinei : sinteza de acizi graşi şi depunerea surplusului energetic sub formă de grăsime. Depozitarea glucozei în muşchi şi în ficat se face sub formă de glicocen, dar rezervorul acestui depozit nu poate depăşi 1,5 kg. Astfel, când se umple rezervorul, toată glucoza rămasă se transformă în grăsime. Şi mai trebuie să mai ştiţi un lucru : depozitarea grăsimilor nu are, aparent, nicio limită. Şi uite aşa se face că ne întâlnim pe stradă sau de-aiurea cu foşti colegi de clasă şi abia dacă îi mai recunoaştem!
(va urma…într-o formă sau alta)Regretul meu
Pentru mine, din punct de vedere a tot ceea ce înseamnă prezenţa în online, luna decembrie a fost una extrem de slabă. Nu am participat la multe dintre subiectele care au fost puse în discuţie de colegii mei din blogosfera vrânceană, nu am gustat articole faine, scrise cu sufletul pe masă sau cu zâmbetul pe buze de cei pe care obişnuiam să îi citesc zilnic…mai că n-am făcut nimic.
Am scris două sau trei articole în mare grabă dar şi cu mare atenţie şi am preferat să mă concentrez pe carieră. Aici vine şi regretul meu. Regretul că nu m-am putut bucura zilnic de cei cu care obişnuiam să îmi încep dimineaţa şi să-mi termin ziua.
Îmi lipsesc articolele complete, informative şi pline de iniţiativă ale lui GrimCris, povestirile extraordinare ale lui Nea Costache, intamplarile si povestirile hazlii ale lui Cătălin, caruia i s-a pus pata pe toţi şi a hotărât să ia o pauză prelungită, articolele pline de substanţă ale Iuliei, care nu prea mai semnează condica de ceva vreme.
Cum aş putea să nu amintesc despre trăirile Anderei sau despre recentele întâmplări pe care le-a trăit pe proprie piele Vali, în prag de sărbători ? Vali, ţi-am zis mă că-i popă ? Tu nimic, Baaaatman, Baaatman !
Mi-e dor de articolele scrise cu sufletul de buna mea prietenă, Ramona, alias Lady Allia, cât şi de tânăra noastră speranţă, Valentina. Este o plăcere să te relaxezi citind ceea ce scriu aceste două minunate fete. Iar când mă gândesc la Ramona, imediat îmi amintesc că ea a lansat o carte pe care eu nu o am în bibliotecă. Gata, mi-am făcut semn cu pixul. La fel cum mi-am făcut semn în agendă să intru mai des pe blogul tizului meu, PATRICKdan, care observ că se implică foarte mult pe pagina de Facebook a blogosferei vrâncene.
Şi cum să nu regreţi că nu ţi-ai făcut timp să faci zi de zi ceea ce deja îţi intrase în sânge ? Cum să nu regreţi că nu prea mai stai pe net, când la polul opus se află o persoană care mai toată ziua asta face ? Da, vorbesc de Tudor, “bloggerul mic” care s-a luat la trântă cu monştrii sacri ( sau acri ) ai blogosferei româneşti !
No, bine că vin sărbătorile de iarnă, moment în care mă voi aşeza şi eu bucată cu bucată la locul meu şi voi avea timp să îmi mai plimb ochii pe site-urile de care am amintit mai sus. Nu de alta, dar ştiţi şi voi bine că ochii care nu se văd se uită, ori eu nu vreau să pierd contactul cu oameni pe care îi îndrăgesc şi cu care m-am întâlnit în mai multe rânduri de-a lungul anului. Încă mai am un cuvânt de spus în blogosfera aceasta frumoasă, am planuri şi proiecte pe care le voi demara din primăvară şi tare mi-ar prinde bine să nu pierd contactul cu cei pe care îi am în blogroll.
Dragilor, eu vă urez sărbători fericite, multe bucurii şi împliniri pe toate planurile şi, ce e mai important, multă sănătate, energie şi putere de concentrare ! Şi nu uitaţi, sunt cu ochii pe voi!
Ce mai caută lumea pe google
Filed under: Fucktard, Leapsa, diverse, fun, internet, loc de dat cu capul, mizerii, personal
Am vrut de foarte multe ori să fac o rubrică săptămânală cu expresiile pe care le caută lumea pe google şi care ajung, de bine, de rău, pe blogul meu. Nu prea am vrut să o dau atât de tare în can-can, pentru a nu fi caracterizat un spammer sau, mai rău, un hater. Dar ştiţi ce ? Parcă nu-mi mai pasă atât de mult de ceea ce spune sau crede lumea.
Lăsând discuţiile la o parte, hai să vedem ce mai caută lumea pe google şi cum aterizează ei pe blogul meu !
I. Articole care generează trafic
- traficul cel mai mare mi-l aduce articolul referitor la abuzurile de la Kaufland. Am văzut linkul pe foarte multe forumuri, unele dintre ele foarte populate. Chiar mă distrez văzând că acel articol a devenit subiect de dezbătut pe forumuri. Expresia pe care o caută lumea : ” abuzuri kaufland “
- al doilea articol ca şi număr de vizualizări, cât şi ca număr de căutări pe google este cel în care dau nişte sfaturi pentru vacanţă reuşită la Băile Felix.
Mai sunt destul de multe articole care mi-au generat trafic temporar, însă, de-a lungul timpului acestea au avut impactul cel mai mare. Ah, mint, mai sunt încă două. Unul cu tool-ul acela pentru a-i vedea pe cei care stau ascunşi pe messenger şi cel cu Toshiba Camileo S20 ( concursul acela la care am câştigat camera video ).
II. Expresii hazlii, uneori uimitoare
Sunt convins că nu există blog cu cel puţin 50 de unici/zi care să nu aibă la rubrica “keyword analysis” sau echivalentul acesteia expresii cel puţin hazlii, dacă nu chiar dubioase. Ia să vedem ce s-a întâmplat la mine în ultima săptămână !
- complimente dure – probabil tipul nu vrea să-şi arate sentimentele, ci doar muşchii. Totuşi, trebuie să gâdile femeia la corazon ca să aibe păpică proaspătă-n pat.
- sex cu cai si magari – dubios ? Cel puţin cretin ! Nici nu vreau să-mi imaginez dacă cel ce a căutat asta este bărbat sau femeie. Hai, poate că la femeie s-ar mai înţelege … !
- imi iubesc pasarica – unii avem pitici, alţii păsărici. Adevărul este că şi mie mi-e dor de păsărică. Cea care îşi făcuse cuib la mine pe balcon, buey, perverşilor !
- cum fac sa nu ia bebelusul raceala de la mine – simplu : nu sta în preajma lui ! Dacă nu dai pe acasă, nici măcar partenerul de viaţă nu va şti că ai fost răcit.
- curvele din marasesti – chiar, poate face cineva o listă ?
- drum strategic romania – întotdeauna va fi cel care va duce către ieşirea din ţară
- yaho femi ciudate curve – au pus ăştia net şi-n cătune ?
- am macarimi la pasarica,ce sa fac? – avea un amic o vorbă : vin la tata când te chem, să te fac în p¤¤ă ghem !
- ziua orasului marasesti cine vine anul acesta pe scena? – fă un bine şi caută în arhiva oraşului ! Sunt aceleaşi persoane care urcă pe scenă de zece ani încoace.
- barbat casatorit caut gay din bacau – ţi-ai dat seama prea târziu, aşa-i ?
- sula calului – o fi intrat din nou ăla care căuta sex cu măgari şi cai ?
- ce planta putem lua la boala coada de cal sa poata merga – înainte de plantă cred că e nevoie de o consultatie la psiholog.
- gust salciu in gura - ţi-ai muşcat fierea !
Eu m-am distrat copios în seara asta. Chiar nu mai intrasem de mult timp pe statistici, dar expresiile astea mi-au dat de gândit : ori scriu eu numai bălării, ori google mă indexează prost !?
La voi cum ajunge lumea pe blog ? Aveţi expresii “priceless” ? Dacă vreţi, luaţi-o ca pe o leapşă !
Azi am pitici pe creier
Întrebare : de ce se ţine un pedofil atunci când face sex ? Răspuns : de ghiozdan .După acelaşi principiu, v-aş întreba dacă o ştiţi pe actriţa principală din filmul ăla pentru adolescenţi, Hannah Montana, care se difuzează pe MiniMax ? Este vorba despre Miley Cyrus, o tânără care îşi va serba majorarul în noiembrie şi care, din câte observ, se bucură de un succes nebun în rândul adolescenţilor. Fetiţele încearcă să o imite, iar băieţii deja o au în baie sub formă de reviste.
Mai nou, fătuca asta a ieşit pe sticlă şi cu un videoclip în care apare îmbrăcată cel puţin sumar, dacă nu provocator, şi ne cântă despre dragoste, sentimente şi efectul acela nebun pe care muzica îl generează. Apoi eu mă întreb, că şi aşa n-am ce face la ora asta, fătuca asta ştie ceva despre dragoste, vrea să intre tare şi pe muzici, nu numai pe filme, sau vrea să nu mai fie etichetată drept fetiţa aia frumuşică ( şi dinţoasă, între noi fie vorba) ce joacă în filme pentru copii ?
Păstrând proporţiile, văd în Miley Cyrus povestea fetelor cuminţi de la Andre sau a virginei Americii, Britney Spears. Chiar sunt curios să văd parcursul acestei copile de-a lungul timpului. Voce n-are, actriţă nu e. Părerea mea.
Ce-am găsit al meu să fie !
Sunt convins că fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat măcar o data să găsească nişte bănuţi uitaţi prin buzunarele unor haine. Cred că este unul dintre cele mai plăcute sentimente, mai ales atunci când duci lipsă cruntă de ei.
Acest lucru îmi aminteşte de-o zi oarecare, în urmă cu aproximativ trei ani, când am terminat şi ultimul leuţ din casă şi mai aveam de aşteptat o săptămână până să-mi intre salariul pe card. Dădusem banii pe ratele bancare, pe utilităţi şi pe mâncare. Nu mi-au mai rămas de distracţie. Ar fi fost suspect să-mi rămână.
Resemnat, mă întinsesem în pat lângă nevastă-mea şi am dat drumul la televizor. Nici un minut n-a trecut că a apărut o reclama la ciocolata Heidi, aia cu alune de-mi place mie de mor. Asta apropo de reclame. Mi s-au făcut ochii cât cepele şi ouăle cât baloanele umplute cu heliu. Eram lipit de televizor şi făceam 13-14 prin casă că n-aveam bani de-o ciocolată. Disperat, am început să caut în fiecare colţ al casei. Ciocolata costa la vremea aia cam 30 de mii, adicătelea 3 lei din ăştia noi. Am găsit doar vreo 17 mii prin casă, mărunţiş. M-am simţit precum ultimul om. Vă daţi seama, n-aveam nici măcar de-o ciocolată!?
Deodată, nu ştiu cum, m-am dus ţintă către şifonier. Am luat la puricat hainele, atât de disperat eram. Şi voi ştiţi că românul e periculos când vine vorba de crăpelniţă. Parcă Dumnezeu mi-a îndreptat paşii către şifonier. Am găsit acolo o bancnotă de 50 de mii, uitată cine ştie de când. 50 + 17 = 67. Adică două Heidi şi mi-a mai rămas şi rest.
De când mi s-a întâmplat chestia asta, încercam să îmi impun să mai las din când în când bani prin casă. Mărunţiş, cât să se strângă de-un cico. Mai târziu mi-am dat seama că şi ăla prindea picioare. Cum găsea ceva parale, nevastă-mea era lângă ei. Credea că îi las ciubuc. Pentru ce, nu ştiu.
De atunci nu mai ştiu să mă fi bucurat aşa de tare, tocmai pentru că nu mi s-a mai întâmplat să găsesc bani prin buzunare. Asta până azi, când nu-mi mai găseam geanta de la Herbalife. Era în portbagaj. O uitasem de săptămâna trecută. Am luat-o dis de dimineaţă după mine, la birou si am deschis-o ca să verific dacă e agenda mea cu planificările în ea. Era, iar în agendă, pe lângă planificări am mai găsit un pliculeţ mic şi alb. Mare mi-a fost surpriza şi bucuria atunci când în plicul respectiv am zărit bani. Şi nu mărunţiş, ci 350 de lei, o parte din profitul meu de pe luna septembrie, profit de care uitasem imediat ce l-am făcut.
Nu ştiu cum sunteţi voi, dar pe mine aceste lucruri mă întântă foarte tare. Noroc că nu i-am uitat prin casă. Oare îi mai găseam ? 
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici