Am scris două sau trei articole în mare grabă dar şi cu mare atenţie şi am preferat să mă concentrez pe carieră. Aici vine şi regretul meu. Regretul că nu m-am putut bucura zilnic de cei cu care obişnuiam să îmi încep dimineaţa şi să-mi termin ziua.

Îmi lipsesc articolele complete, informative şi pline de iniţiativă ale lui GrimCris, povestirile extraordinare ale lui Nea Costache, intamplarile si povestirile hazlii ale lui Cătălin, caruia i s-a pus pata pe toţi şi a hotărât să ia o pauză prelungită, articolele pline de substanţă ale Iuliei, care nu prea mai semnează condica de ceva vreme.

Cum aş putea să nu amintesc despre trăirile Anderei sau despre recentele întâmplări pe care le-a trăit pe proprie piele Vali, în prag de sărbători ? Vali, ţi-am zis mă că-i popă ? Tu nimic, Baaaatman, Baaatman !

Mi-e dor de articolele scrise cu sufletul de buna mea prietenă, Ramona, alias Lady Allia, cât şi de tânăra noastră speranţă, Valentina. Este o plăcere să te relaxezi citind ceea ce scriu aceste două minunate fete. Iar când mă gândesc la Ramona, imediat îmi amintesc că ea a lansat o carte pe care eu nu o am în bibliotecă. Gata, mi-am făcut semn cu pixul. La fel cum mi-am făcut semn în agendă să intru mai des pe blogul tizului meu, PATRICKdan, care observ că se implică foarte mult pe pagina de Facebook a blogosferei vrâncene.

Şi cum să nu regreţi că nu ţi-ai făcut timp să faci zi de zi ceea ce deja îţi intrase în sânge ? Cum să nu regreţi că nu prea mai stai pe net, când la polul opus se află o persoană care mai toată ziua asta face ? Da, vorbesc de Tudor, “bloggerul mic” care s-a luat la trântă cu monştrii sacri ( sau acri ) ai blogosferei româneşti !

No, bine că vin sărbătorile de iarnă, moment în care mă voi aşeza şi eu bucată cu bucată la locul meu şi voi avea timp să îmi mai plimb ochii pe site-urile de care am amintit mai sus. Nu de alta, dar ştiţi şi voi bine că ochii care nu se văd se uită, ori eu nu vreau să pierd contactul cu oameni pe care îi îndrăgesc şi cu care m-am întâlnit în mai multe rânduri de-a lungul anului. Încă mai am un cuvânt de spus în blogosfera aceasta frumoasă, am planuri şi proiecte pe care le voi demara din primăvară şi tare mi-ar prinde bine să nu pierd contactul cu cei pe care îi am în blogroll.

Dragilor, eu vă urez sărbători fericite, multe bucurii şi împliniri pe toate planurile şi, ce e mai important, multă sănătate, energie şi putere de concentrare ! Şi nu uitaţi, sunt cu ochii pe voi!

1. Sunt un om pe care te poţi baza oricând. Sunt foarte sincer, loial şi deschis  în ceea ce priveşte relaţia strict profesională sau de prietenie pe care o dezvolt cu o anumită persoană şi, cred eu, acest lucru nu este de neglijat atunci când vorbim de prietenie, proiecte sau parteneriate.
2. Sunt punctual din cale afară. Chestia asta o iau ca pe o calitate, pentru că m-a ajutat de cele mai multe ori.
3. Energic, bine dispus, plin de umor . Nici nu ştiţi cât de mult contează să întâmpini oamenii cu zâmbetul pe buze! Iar dacă mai ai şi un simţ al umorului destul de bine dezvoltat, ai toate şansele să te faci plăcut.
4. Îmi place să cred că sunt inteligent. Bineînţeles, de acest lucru mă conving prin feedback. Până acum am avut parte de un feedback convingător, dar niciodată nu strică mai mult.
5. Îmi orientez acţiunile spre autodezvoltare şi progres. Întotdeauna, la sfârşit de an, îmi fac o analiză pentru a vedea ce am câştigat din punct de vedere profesional şi chiar personal, cu accent  pe relaţiile de socializare. Mă ajută atunci când îmi fixez obiective pe care nici eu nu cred că le pot atinge, dar atunci când trebuie să trag linie să văd că m-am apropiat destul de bine de ţintele propuse.
6. Sunt tolerant şi dau dovadă de mult bun simţ. Uneori credeam despre cei cu bun simţ că au numai de pierdut. Vedeţi şi voi că, în ziua de azi, răzbesc mai mult cei cu un tupeu fantastic, dus la extrem. Cred că m-am înşelat. Poate că nu ai de câştigat atât de mult pe terment scurt atunci când dai dovadă de toleranţă şi bun simţ, dar cu siguranţă vei câştiga pe termen lung respectul oamenilor şi vei sta foarte bine la capitolul imagine persoanlă.

Iată că s-au terminat punctele ( cele şase ) în care aveam voie să mă laud. Păcat, pentru că aş mai fi vrut să trec la capitolul calităţi şi spiritul de observaţie, perspicacitatea, diplomaţia şi creativitatea.

Cum mie mi-a plăcut mult leapşa dezvoltată de Ştefan Murgeanu şi GrimCris, aş vrea să le ofer ocazia şi altor colegi din blogosferă ( a se citi “de suferinţă” ) să se laude cu deosebitele calităţi personale.

Aşadar, dragii mei colegi Cătălin(@capca1), Valerică(@omulvaly), Dan Ştefan(@danyrolux), Ionuţ(@ingerasu) şi Ramona (@ladyallia), ia să vedem cu ce calităţi vă lăudaţi voi !

Îmi aduc aminte că, anul trecut, parcă, vorbeam pe mess cu cineva care se tot bagă-n seamă o dată pe lună. E mai rău decât menstruaţia, pe bune. Mă întreabă : ” ce faci man? ” Eu, plin de mine, îi răspund ” bine bă, tu?” . Eu mă uit la ştiri pe net. Cică a născut Nikita, are o fetiţă tare drăgălaşă, ai văzut !? Bă, eşti tâmpit ?

Îmi şi imaginam ştirile la televizor !

Breaking news : a născut Nikita ! Are o fetiţă care cântăreşte 3 kile jumate. Doctorul a întrebat : lăsăm aşa ? Nikita a adormit pe loc. Era extenuată. Revenim cu detalii, rămâneţi pe post!

Ce dracu’ ? Mă ciupesc, mă spăl pe ochi, fac gargară cu şampon. Da, scoate clăbuci! Înseamnă că-s treaz. Îl întreb pe ăla : bă, tu nu eşti normal ? De ce crezi că m-ar interesa pe mine că a fătat scroafa aia de Nikita ? Cine e Nikita? Cum poţi spune, bă, că are un copil tare drăgălaş când prima întrebare care-mi vine în minte când mă gândesc la Nikita este ” a futut-o cineva?”

Ajungem să vrem din tot sufletul să punem mâna pe telecomanda aia nenorocită şi să ne minţim crezând că atunci când vom apăsa butonul roşu vom vedea ceva interesant la tv. Apăsăm. Inima e cât un purece. Se aprinde. Tadaaaaaaaa! E Nikita. Fuck! Schimbăm repede postul. Din toată imaginea se vede clar, scris cu roşu, uneori cu galben: senzaţional!!! Schimbi. Eşti disperat. Hopa, e publicitate, taci că începe ceva fain. Ptiu, acces direct.Uite-l pe Fernando de la Caransebeş!

Mă nene, nici ştirile nu mai sunt aşa cum erau odată. Vezi reportaje cretine, o grămadă de ştiri cu crime şi violuri, scandaluri şi mizerii. Mie îmi plac reportajele alea despre vreme. E primăvară, toată lumea aşteaptă căldura.Meteorologii şi mai şi. Vine vara. Nea Busu ne prezintă vremea. Zice că de mâine vin căldurile. Da, da, peste 30 de grade la umbră. Păi cin’ te pune să stai la umbră ?

După două zile de căldură din aia faină, apar fătucile cu ditamai microfonul în mijlocul străzii. Cameramanul filmează tocurile. Ete, vezi, intră în asfalt, dracu a mai văzut aşa căldură? Şi apar titluri ” călduri ucigaşe”, ” a venit iadul!”, ” Sahara de Romania”. În timpul ăsta ne tot zicem “bă, ce cald e!” Suntem în plină vară, e foarte cald, ceva e în neregulă. A fost şi anul trecut cald tare, dar nu mă aşteptam să fie şi anul ăsta asa. No, ceva e în neregulă.

Merg ăştia de la ştiri pe străzi, în mijlocul traficului, şi pun întrebări tâmpite şoferilor. Cum vă simţiţi ? Cum să mă simt ? Bine, merg cu maşina! Păi e foarte cald! E nenorocire ! Mai puteţi ? Am Passat, aer condiţionat, e chiar bine! După care băieţii taie la montaj şi rămâne doar senzaţionalul. Cum vă simţiţi? Foarte cald, domnişoară ! Mai puteţi ? Nu, e foarte greu, aşa ceva n-am mai întâlnit până acum!

Cam asta vedem la televizor. Chestia este că oricât de mult ai încerca să eviţi televizorul, tot nu scapi. Efectele secundare ale privitului la televizor fără a avea capacitatea de a discerne ceea ce trebuie se manifestă pe stradă, la cumpărături şi mai ales pe internet. I-auzi, cică Ţânţăreanu e curios să vadă cum e să o faci cu un bărbat ! Senzaţional ! De maxim interes !

Se spune ca odata, la o inmormantare a unui vecin roman,nu tigan, tiganul a tinut o cuvantare despre viata, moarte si omenire,la modul general.

“Stimat popa,onorat sat,viata este un cacat!De exemplu dumnealui,m-as caca in nasul lui!Azi era pe prispa casii,azi s-a dus in pizda ma-sii!”

Asta apropo de moartea fulgeratoare a presedintelui Poloniei si a delegatiei care il insotea in acel avion care s-a prabusit la aterizare. Si ma intreb: oare tiganul are si el putina dreptate? Muncim o viata ca sa ne facem casa, sa ne luam masina, tehnica de calcul si alte cacaturi marunte si ne “trezim” ca totul se duce de rapa in cateva secunde.

Ideea îi aparţine lui Grim Cris, iar la întâlnirea noastră va participa, cu mare drag, Chinezu ( Cristian China Birta ). Eu unul sunt încântat de idee şi sper din tot sufletul să fiu acolo. Locul desfăşurării va fi la clubul Wasserman Focşani, lângă Liceul Al. Ioan Cuza, sambata, ora 12 fix.

ps: există conexiune wireless la Wasserman ?

- Cât de bine arăţi astăzi ! Eşti frumoasă !

- Pleacă mă de aici cu vrăjelile tale !

La auzul unui compliment, tocmai pentru că, probabil, nu sunt obişnuite cu acestea, unele femei fac absolut orice să dovedească celui ce o complimentează că nu este asa cum spune el : ” Cum să arăt bine ? Tu nu vezi că nici nu m-am machiat cum trebuie, că părul îmi stă ca naiba, s-a dus dracului firul de la ciorap şi oja începe să se exfolieze de pe unghii?”  Alteori, femeile, deşi nu acceptă complimentul unui bărbat, zâmbesc de complezenţă, spun un “mulţumesc” pe care doar ele îl aud şi schimbă subiectul sau pleacă mai departe.

Tot în categoria femeilor care nu acceptă complimentele nevinovate ale bărbaţilor intră şi femeile cu şchepsis, alea emancipate, care iau la puricat fiecare cuvânt ieşit din gura bărbaţilor, pe care îi suspectează de anumite intenţii : ” da, da, mă crezi frumoasă, ăăăă ? Lasă că ştiu eu de ce mă crezi tu frumoasă! Crezi că e prima dată când mi se spune asta ? Vouă, bărbaţilor, numai la sex vă stă mintea! ”

Nu generalizez. Există, încă, foarte multe femei care ştiu să accepte, ba mai mult, să întoarcă un compliment. Dar nu este politicos şi nici măcar elegant, din partea unei femei, să nu accepte un compliment venit din partea unei persoane. Nu trebuiesc căutate intenţiile meschine în spatele unor complimente. Un compliment cere un zâmbet şi un comportament elegant, degajat, un exerciţiu social.

Pe de altă parte, vina multor bărbaţi este că oferă complimente gratuite, lipsite de conţinut şi neadaptate situaţiei de faţă. Nu se fac complimente doar de dragul de a le face. Când eram la prima tinereţe făceam greşeala de a considera zâmbetele şi complimentele fetelor ca semne pozitive pentru a fi convins că se va lăsa, că o voi vrăji. Odată cu trecerea timpului, am învăţat că greşesc. Din păcate, întâlnesc bărbaţi ajunşi la maturitate care se comportă ca nişte copii. Bărbaţi care confundă bunul simţ cu prostia. Bărbaţi care cred că femeile sunt, de fapt, nişte curve care pică-n cur la de câte ori ei, bărbaţii fatali, le fac cu ochiul.

Complimentele trebuiesc luate ca atare, fără niciun fel de subînţeles. Trebuiesc făcute cu sinceritate şi bunăvoinţă. Voi faceţi deseori complimente ? Le acceptaţi cu uşurinţă ?

Sigur, sunt la curent cu noutatile in materie de filme.Niciodata nu ratez un film bun spre foarte bun.Nu am vazut acest extra-mega-super-giga film pentru ca am preferat sa il urmaresc in format 3D si nu pe televizor,dar se pare ca a creeat o asa isterie,ca esti considerat ultimul loser daca nu l-ai urmarit.

Pe de alta parte, am vrut sa ii recomand unui alt amic un film bun(Law abiding citizen),iar el mi-a spus ca nu vrea sa mai auda inca o data de Avatar.

Stiind ce reactii a provocat acest film in intreaga lume,de la imaginatii bogate la depresii in ultimul grad, ma intreb daca e mai trendy sa spui ca nu l-ai vazut,decat viceversa?

Poate nu ştiţi, dar de mic am rămas cu o reticenţă la injecţii. Prefer să mestec cele mai amare pastile posibile decât să fiu înţepat. Nu ştiu dacă am făcut mai mult de 20 de injecţii de la vârsta de 10 ani încoace. De branulă nici nu poate fi vorba, nu am avut niciodată. Dar fie, ieri am făcut o groază de analize la sânge, mi s-a luat materie primă din vene, mi s-a pus o branulă la încheietura mâinii şi pe acolo mi se vor băga zilnic, timp de o săptămână, îngrăşăminte naturale, recte injecţii.

Nu prea m-am împotrivit cum o făceam de obicei, implorând pentru pastile, pentru că mă aflam într-o stare deplorabilă. Făceam febră mare, mă durea capul şi ameţeam, în gât parcă aş fi avut două lame, iar când înghiţeam simţeam că mi se duce tot cursul vieţii pe gâtlej (aviz emo!), nu eram bun de nimic, ce mai, arătam ca un zombie amator. Am acceptat injecţiile, sperând că până la sfârşitul săptămânii voi fi în stare să îmi ţin copilul în braţe şi să îl pup de zor.

Şi uite aşa m-am trezit că una din injecţii conţine fosfat de dexametazonă, adică sare disodică, ceea ce înseamnă că trebuie să nu mai pun gura pe sare, altfel mă umflu precum euro în raport cu leul. Nu mai zic cât e de nasol să mănânci nesărat ! Chestia e că nu prea ştiu ce să mănânc în afară de brânză de vaci cu mămăligă, supă de pui, cartofi fierţi cu peşte, ciorbă de legume sau piept de pui/copănele la grătar. Şi când spun că nu ştiu ce altceva să mănânc, mă refer la ceva mai bunicel, care să nu îmi provoace silă, greaţă. Cum aş putea, de exemplu, să mănânc ou fiert nesărat ? Bleah!

Ştiţi ceva reţete de mâncăruri fără sare ? Sau idei de ceva mai bunicel care să meargă şi fără sare ? În rest mai beau lapte dulce, iaurturi de la Danone, compoturi, mănânc ciocolată dulce ciocolată şi schimb canalul de fiecare dată când văd reclame la mâncăruri delicioase .

ps: după doar o zi de tratament cu injectabil mă simt mult mai bine, nu mai fac febra si mă doare mai puţin în gât. Păi aţi văzut voi drac mort ?