Efectele secundare ale televizorului
Filed under: Fucktard, Romania, diverse, fun, loc de dat cu capul, mizerii
O să fiu mai critic ca niciodată ! Mă, cum pana corbului trebuie să fii atunci când te uiţi ca şocatul la televizor, cât e ziua de lungă, la toate mondenintăţile şi porcăriile care apar pe sticlă pe post de breaking news ? Cel puţin infantil, nu?
Îmi aduc aminte că, anul trecut, parcă, vorbeam pe mess cu cineva care se tot bagă-n seamă o dată pe lună. E mai rău decât menstruaţia, pe bune. Mă întreabă : ” ce faci man? ” Eu, plin de mine, îi răspund ” bine bă, tu?” . Eu mă uit la ştiri pe net. Cică a născut Nikita, are o fetiţă tare drăgălaşă, ai văzut !? Bă, eşti tâmpit ?
Îmi şi imaginam ştirile la televizor !
Breaking news : a născut Nikita ! Are o fetiţă care cântăreşte 3 kile jumate. Doctorul a întrebat : lăsăm aşa ? Nikita a adormit pe loc. Era extenuată. Revenim cu detalii, rămâneţi pe post!
Ce dracu’ ? Mă ciupesc, mă spăl pe ochi, fac gargară cu şampon. Da, scoate clăbuci! Înseamnă că-s treaz. Îl întreb pe ăla : bă, tu nu eşti normal ? De ce crezi că m-ar interesa pe mine că a fătat scroafa aia de Nikita ? Cine e Nikita? Cum poţi spune, bă, că are un copil tare drăgălaş când prima întrebare care-mi vine în minte când mă gândesc la Nikita este ” a futut-o cineva?”
Ajungem să vrem din tot sufletul să punem mâna pe telecomanda aia nenorocită şi să ne minţim crezând că atunci când vom apăsa butonul roşu vom vedea ceva interesant la tv. Apăsăm. Inima e cât un purece. Se aprinde. Tadaaaaaaaa! E Nikita. Fuck! Schimbăm repede postul. Din toată imaginea se vede clar, scris cu roşu, uneori cu galben: senzaţional!!! Schimbi. Eşti disperat. Hopa, e publicitate, taci că începe ceva fain. Ptiu, acces direct.Uite-l pe Fernando de la Caransebeş!
Mă nene, nici ştirile nu mai sunt aşa cum erau odată. Vezi reportaje cretine, o grămadă de ştiri cu crime şi violuri, scandaluri şi mizerii. Mie îmi plac reportajele alea despre vreme. E primăvară, toată lumea aşteaptă căldura.Meteorologii şi mai şi. Vine vara. Nea Busu ne prezintă vremea. Zice că de mâine vin căldurile. Da, da, peste 30 de grade la umbră. Păi cin’ te pune să stai la umbră ?
După două zile de căldură din aia faină, apar fătucile cu ditamai microfonul în mijlocul străzii. Cameramanul filmează tocurile. Ete, vezi, intră în asfalt, dracu a mai văzut aşa căldură? Şi apar titluri ” călduri ucigaşe”, ” a venit iadul!”, ” Sahara de Romania”. În timpul ăsta ne tot zicem “bă, ce cald e!” Suntem în plină vară, e foarte cald, ceva e în neregulă. A fost şi anul trecut cald tare, dar nu mă aşteptam să fie şi anul ăsta asa. No, ceva e în neregulă.
Merg ăştia de la ştiri pe străzi, în mijlocul traficului, şi pun întrebări tâmpite şoferilor. Cum vă simţiţi ? Cum să mă simt ? Bine, merg cu maşina! Păi e foarte cald! E nenorocire ! Mai puteţi ? Am Passat, aer condiţionat, e chiar bine! După care băieţii taie la montaj şi rămâne doar senzaţionalul. Cum vă simţiţi? Foarte cald, domnişoară ! Mai puteţi ? Nu, e foarte greu, aşa ceva n-am mai întâlnit până acum!
Cam asta vedem la televizor. Chestia este că oricât de mult ai încerca să eviţi televizorul, tot nu scapi. Efectele secundare ale privitului la televizor fără a avea capacitatea de a discerne ceea ce trebuie se manifestă pe stradă, la cumpărături şi mai ales pe internet. I-auzi, cică Ţânţăreanu e curios să vadă cum e să o faci cu un bărbat ! Senzaţional ! De maxim interes !
Masuri anticriza
Filed under: Fucktard, Romania, bani, diverse, internet, loc de dat cu capul, mizerii
Oficial, proiectul e-Romania vizeaza simplificarea interactiunii cetatenilor si a mediului de afaceri cu institutiile statului prin infiintarea a 600 de servicii publice online pana in anul 2013. Suna pompos, pare interesant, are potential, dar e administrat de statul roman, ceea ce ne face sa credem ca nu este altceva decat o mega-afacere. Cine stie cine se ascunde in spatele acesteia? Nu, nu cred ca sunt paranoic. Stiu cel putin doua companii care fac proiecte si obtin contracte de milioane de euro, desi investitia nu inseamna decat cateva sute de mii. Restul se pierd organizat pe drum. De ce nu ar fi asa si cu acest portal? Unde mai pui ca CMS-ul folosit este unul gratuit, dar pe care s-au cheltuit foarte multi bani?
Super-extra-mega portalul e-Romania, cel ale carui costuri s-au ridicat la fabuloasa suma de 500 de milioane de euro, probabil unul dintre cele mai mari tunuri date vreodata in tara lui Papura Voda, nu are nici macar date corecte despre judete sau localitati.
Am vazut acolo steme ale judetelor care nici macar nu exista , date FURATE de pe paginile oficiale ale autoritatilor publice locale si multe alte chestii care ne dau clar de inteles cat de important este acest portal pentru tara noastra. Sa fim seriosi, au fost atatea discutii, certuri si greve in tara asta datorate micsorarii pensiilor sau a salariilor in urma carora Guvernul a facut o economie imensa de 100 de milioane pentru ca, vezi Doamne, nu mai sunt bani in visteria statului, dar se cheltuiesc dintr-un foc 500 de milioane de euro pe un portal care este, cel putin pana in prezent, un simplu motor de cautare al site-urilor oficiale ale autoritatilor locale si judetene. Oricum, faina masura anticriza !
Nu contează cât de lung ai părul
Filed under: Romania, amintiri, loc de dat cu capul, personal, social
Văd în jurul meu foarte multe persoane care reuşesc să se facă auziţi, înţeleşi sau, pur şi simplu, reuşesc în viaţă datorită tupeului şi curajului fără nimic în spatele lui. Adică fără a se pricepe la ceva anume. Îmi aduc aminte de profesorul de drept, un animal preistoric care nu făcea altceva decât să îşi bată joc de studenţi prin acordarea unor note sub 4, doar de dragul de a veni cu “ceva bun” pentru a lua examenul.
Niciodată nu mi-am permis să îl trag de sacou şi să îl iau la mişto, aşa cum făceau unii colegi care veneau la cursuri fără să ştie la ce au examen. Şi ăia luau examenul, eu nu. Pentru că eram fraier şi tăceam, pentru că nu eram tare-n clanţă şi nu puteam să trec peste orice fără să-mi pese. Asta până mi-am luat inima-n dinţi şi l-am făcut de râs, elegant, în faţa propriilor studenţi, iar la examen i-am spus că poate să facă pe dracu-n paişpe, că tot nu are cum să mă pice deoarece îl voi contesta aşa cum n-am făcut-o niciodată, de prost ce-am fost. Şi am luat examenul cu 9. Un examen pe care alţi “proşti” l-au picat.
Văd cum oameni cu o clasă sau două mai multe decât trenul reuşesc să ajungă pe funcţii, să aibă succes în afaceri, să se întoarcă “victorioşi” din străinătate, să se căsătorească cu persoane mult mai pregătite şi de succes, dar mai ales să le râdă în nas celor care îşi tocesc viaţa făcând facultăţi şi masterate şi care vor să reuşească pe merit, cum se zice. Şi mă oftic, normal, încep să cred că-s dobitoc şi că totul se face doar pe pile şi pe bani. Degeaba te duci tu la un interviu, degeaba dai examen pentru un post anume, dacă el e deja promis unuia cu ochi albaştri şi cu buzunarele pline de bani făcuţi pe de-a-ndoaselea.
La un moment dat, văzând toate acestea, mi-am propus să fiu şi eu mai îndrăzneţ tupeist, chiar nesimţit, să merg cu nişte idei fixe şi idioate până la sfârşit, doar ca să am câştig de cauză, să arunc unora pastile ca să văd cum reacţionează, să vorbesc la mişto, să nu pun suflet în ceea ce zic. Dar în interiorul meu se ducea un război cumplit. Nu puteam fi aşa. Nu m-am născut aşa. Astfel că am revenit la cel ce am fost dintodeauna, pentru că ăsta-s eu şi cred că mă simt bine în pielea mea chiar dacă văd foarte multă lume care reuşeşte să se impună fiind altfel decât mine.
La fel ca mine e şi nevastă-mea. Poate şi mai şi. Uneori îmi spuneam că aş vrea ca fiică-mea să nu-i semene nici nevesti-mii, nici mie, ci să fie tupeistă, mult mai ambiţioasă şi puternică. Să fie curvă deşteaptă, vorba unei amice. Cu siguranţă că greşeam când gândeam aşa ceva. Sunt mândru că am primit o educaţie aleasă din partea părinţilor mei şi aşa voi proceda şi eu cu Dana, fetiţa mea. Cine ştie, poate copiii noştri vor avea un viitor mai curat în gândire şi în comportament. Aşa că îmi voi da silinţa să rămân acelaşi om modest şi idealist. Voi reuşi să fac asta oare ?
Roumanie, je t`adore !
Filed under: Fucktard, Romania, diverse, fun, loc de dat cu capul, mizerii, social, video
Am văzut la televizor mizeria pe care francezii au promovat-o la televizor, cea cu salutul românesc, unde românii erau etichetaţi drept cerşetori din cauza multor oameni de “coloare” care au aterizat pe tarlaua lui Sarkozy vingt-neuf cetimeters. Cât urăsc eu de mult România, m-am simţit jignit şi umilit de nesimţirea crasă a francezilor care de zeci de ani ne tot fac ţigani, deşi, să fim serioşi, mai mulţi negrotei au ei într-un stat, decât avem noi în toată ţara. Singura diferenţă este dată de civilizaţie, pe bună dreptate.
Aşteptam cu nerăbdare replica românilor, pentru că eram convins că aşa se va întâmpla. Ştim bine că românul are orgoliu, demnitate şi că este inventiv. Aşa că s-a găsit cineva să inventeze salutul franţuzesc, bazat pe mila cerşită de francezi îm mai toate războaiele în care au fost implicaţi.
Constatări
Am încheiat un week-end frumos, bineînţeles, la munte. Am ajuns acasă duminică seara şi am pus mâna pe calculator cu gândul de a scrie pe blog câte ceva despre bărbaţii care găsesc atât de multă plăcere în a se masturba în natură. Erau doi inşi, un el şi o ea. Ea îi satisfăcea plăcerea nebună de a-i antrena cocoşelul pe un background de ciripituri de păsărici sau, de ce nu, păsărele. Erau nişte oameni de-ai satului care văzuseră, probabil, nişte sule de cal bălăngănindu-se sus în deal si le-a venit pofta. Imediat cum m-am aşezat la calculator mi-a pierit tot cheful de scris. Ba mai mult, vedeam în calculator un duşman al timpului. Aşa că am ales să mă relaxez alături de fiică-mea.
Ieri, luni, am avut o zi de care nu vreau să îmi amintesc prea curând. Am înţeles din nou că unele persoane au o mentalitate învechită, cam din aia de îmi povestea bunica. Şi nu atât învechită, cât nesimţită.Încleştată în ghearele trecutului nu prea glorios al ţării noastre. Şi iar nu am avut chef să scriu. Azi e marţi. Nu că mă aştept ca azi să fie vreo zi din aia de care îţi vei aminti în momentele mai puţin plăcute, dar cert este că am început-o cam aiurea. Am vrut să mă îmbrac cu o pereche de blugi pe care nu i-am mai purtat de prin noiembrie 2009. I-am tras pe mine. De fapt, am încercat să-i trag pe mine. Am avut parte de o remarcă blondă şi de nişte gânduri negre…şi cu păr. Aveam eu vaga senzaţie că m-am îngrăşat, dar, frate, în halul ăsta?
Iau altă perece de blugi. Pe ăştia îi purtasem la început de an 2010, aşa că era puţin probabil ca să păţesc aceeaşi chestie …pe care am păţit-o. Da, şi ăştia îmi erau mici. Nu reuşeam să închei nasturele din cauza burţii. Mno, nu vă imaginaţi acum vreun butoi de 100 de kg. Am 80 kg la o înălţime de 1.83m. Ceea ce e bine, zic eu, mai ales că în urmă cu câţiva ani trebuia să mă ţin cu mâna de masă când mă dădeam cu spray. Aveam 65kg. Radiografie ambulantă. Chestia care mă omoară este burtica. Din profil semăn cu nevastă-mea atunci când era însărcinată în cinci luni. Aş fi spus şase, dar sunt blând cu mine. E şi normal să am burtică. Mă trezesc, pun curul în maşină şi ajung la serviciu, unde pun curul pe scaun. Când plec de la serviciu, pun curul în maşină şi ajung acasă, unde pun curul pe canapea. Sport ? Da, eventual pe GSP TV. Uneori şi pe Digisport.
====================================================================================================
Pauza de publicitate !
Va place sa mancati ? Atunci cand mancati o faceti in graba ? Nu aveti timp, asa ca bagati cat mai mult in gura si nu prea mestecati mancarea, astfel incat sa terminati cat mai repede si sa va intoarceti la lucuru? Aveti un sef neintelegator care va impune prezenta minut de minut la serviciu, fara sa aveti voie sa plecati la masa? Va place mancarea fast-food? Atunci priviti ce se poate intampla !
====================================================================================================
Este adevărat, am vrut să mă mai îngraş niţel că prea eram anemic. Mâncam bine, regulat, dar degeaba. Seara mâncam dulciuri şi fructe cât cuprinde. Nimic. Dar, pentru că întotdeauna există un “dar”, de când am început să mănânc după ora 6 seara, adică pe la 8-9, când îmi terminam şi eu treaba, lucrurile au început să se schimbe. Şi a mai fost şi sezonul rece, când stai închis la căldurică, fără pic de sport, şi bagi în tine metri liniari de cârnaţi şi caltaboşi cu nişte cartofi prăjiţi aruncaţi aşa, la mişto, pe farfurie. Mâncam cu poftă. Seara, după 6. Rar se întâmpla să mănânc dimineaţa, la prânz mâncam pe fugă, cam ce apucam. Şi uite aşa, de la 65 de kg am ajuns la 72, apoi la 80. Şi aici trebuie să mă opresc.
De-ar fi aşa uşor! Am început să devin gurmand. Când văd mâncare gătită, dar mai ales carne la grătar, îmi fac ochii precum titirezul. Mi-am spus că după Paşte voi mânca mai puţin şi mai sănătos, dar mai ales că voi renunţa la maşină şi voi practica mult mersul pe bicicletă. Trebuie să îmi iau bicicletă, iar dacă vreau să îmi iau ceva, întotdeauna apar alte cheltuieli. Neprevăzute, cum s-ar zice. Aşa că am început să merg pe jos.Timid la început, dar sper să devină obişnuinţă. De câte ori ajung la Soveja o iau la pas prin pădure. Mersul pe jos face piciorul frumos. Pe naiba, că m-a luat o febră musculară de urcam scările-n mâini. Apoi, a doua zi, mă dureau mâinile. Colac peste pupăză, fiică-mea vroia să o iau în braţe, pe scări. Aia a fost într-adevăr o provocare ! Căram unsprezece kilograme, aveam în faţă 16 scări, febră musculară şi discopatie lombară. Dar, na, o fată are tata, aşa că zâmbeam muşcându-mi limba.
E clar, trebuie să dau burta jos acum, cât nu e prea mare. Trebuie să fac mişcare. Ah, ce-aş mai juca un meci de fotbal, aşa cum obişnuiam să fac în fiecare săptămână înainte de a avea probleme cu spatele! Trebuie să mănânc regulat şi sănătos. Să strâmb din nas când văd grăsimi. Să îmi dezlipesc fundul de pe scaun. Să nu îmi mai iau cheia de la maşină atunci când ies din casă. Să dau două ture cu bicicleta când se înserează sau să alerg puţin. Să fiu mai activ. Să am voinţă !
Mesaj important
Filed under: Romania, Vrancea, foto, fun, loc de dat cu capul, mizerii, turism
De ce vreau să îmi schimb telefonul
Pentru că, în curând, voi fi luat drept “cocalarul care şi-a tras şi el iPhone” deşi se plimbă pe bicicletă că n-are bani de benzină
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici