L-am ascultat cu plăcere de fiecare dată când a recitat așa cum numai el știe. Ultima dată când l-am auzit recitând o poezie am plâns. Da, am plâns cu lacrimi sincere, pline de durere. Eram la înmormântarea prematură a iubitului nostru prieten comun, ”Tică” Constantin Ghiniță. Recită cu atâta pasiune, pune atât suflet, iubește într-atât de mult poezia și oamenii adevărați, încât te miri că mai face cinste doar Vrancei.

Am primit în dar, cu multă umilință, noua carte a lui Paul Spirescu, Eu, adică umbra mea, închinată umbrei din Cer a poetului Constantin Ghiniță. O carte care merită fiecare leuț, mai ales cu autograful autorului lăsat în semn de prețuire. Paul Spirescu va face parte integrantă dintr-un proiect cultural artistic pe care vreau să îl inițiez, așa cum am promis în urmă cu două săptămâni, dacă și numai dacă voi putea strânge niște bănuți pentru inițierea lui.

Am ales două poezii din această minunată carte de poezii dumnezeiești pe care vă invit să le citiți alături de mine.

Apelul de noapte

-Soldatul Pricop Dumitru, fiu al Muntelui și al Patimii,

locuitor în Oedip, în stelele din adâncuri

și în lacrima Arlechinului,

zis Dumitru al Peșterii !

-Prezent, Doamne !

- Soldatul Ghiniță Constantin, logodnicul orei patru dimineața,

locatar pe Scara de serviciu, mereu uitat

și pradă morilor de vânt !

-Prezent, Doamne !

-Soldatul Spirescu Paul, de profesie bețiv răzvrătit,

hoț de cai și iubitor de oameni adevărați !

Lipsește, Doamne !

- Să mi-l aduceți degrabă !

Ultimul vis al lui Socrate

Nu mi-e teamă că mor :

mă sperie doar

presimțirea unei dureri crâncene

a despărțirii sufletului

de trup.

Atât !

ca un tablou străin

cu trupuri despuiate

așa îmi pare Timpul

ce vinuri vechi îmi toarnă

şi nici nu ştiu ce Clipă

m-a tot ferit de moarte

de cate toamne-a fost nevoie

pentru o Toamna

căci în alaiul Nunţii

ce a pornit în noapte

şi-n dansul Răstignirii

ce s-a pierdut în ceaţă

Viaţa mă invită într-o altă Moarte

Moartea mă invită într-o altă Viaţă

Moartea mă invită într-o altă Viaţă – Constantin Ghiniţă – În numele tău, poezie (2005)

Ne aflăm la ceas de mare sărbătoare creștinească, pentru că astăzi, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Împărați Constantin și Elena(mama sa). Pentru mine și familia mea, este prima sărbătoare fără CONSTANTIN GHINIȚĂ. Îmi plânge sufletul secat de poezie și bogăție spirituală fără cel care a însemnat, pentru mine, Împăratul Poeziei și Culturii mărășeștene.

Ar fi fost ziua Ta, Tică, o zi pe care ai fi meritat-o și anul acesta, cât și alți zeci de ani după acesta! La mulți ani, maestre ! Mulți ani fericiți în Împărăția Cerurilor, acolo unde durerea și păcatul au fost înlocuite de Dumnezeu și Poezie. Nu știu cum aș(am) putea să uit(ăm) că ai fost printre noi, că ne-ai învățat cum să ne dedicăm întru totul culturii și că ne-ai arătat că viața merită trăită până la ultima picătură.

Cum ți-am mai spus, ai fi meritat titlul de Cetățean de Onoare și îți promit că, odată și odată, eu voi fi cel care îți va acorda acest premiu, chiar și în lipsa ta.

PS : Doresc să urez tuturor celor care își serbează ziua onomastică un sincer La mulți ani! , iar mamei mele, Mona Elena, îi urez tot binele din lume, mulțumindu-i în același timp pentru educația pe care mi-a oferit-o mie și fratelui meu. La mulți ani, mama !

Mulţumesc, Constantin Ghiniţă ! Tică, mulţumesc bătrâne ! Am trăit prin tine atât eu, cât şi restul oamenilor care îţi apreciau munca titanică şi voluntară. DUMNEZEU SĂ TE IERTE !

 

        DRUMUL

 

 

               Pace ţie, constantin ghiniţă,

Apa stelei pururea rodeşte

Drumul între Crâşmă şi Troiţă

Obosit de moarte se târăşte

 

Dragostea-i un lanţ de sărbătoare

Clinchetind pe fragedul tău trup

Şi nu ştie nimeni cât te doare

Hibernatul în acelaşi stup

 

Ceaţa se ridică la Răscruce,

Umblă-n suflet paznicii de casă

Şi înjură sfânt şi strâmb fac cruce

Şi nu văd cum tu te sui pe masă …