Câştigătorii concursului “Fii wellness de sărbători!”
Filed under: Herbalife, advertising, concurs, personal, video
Câştigătorii vor fi contactaţi pe adresa de e-mail lăsată în comentariu si vor trebui să confirme faptul că îşi doresc premiul în continuare. Persoanele care nu pot fi contactate sau care refuză premiul, vor fi înlocuite de persoanele aflate în lista de rezervă.
Vă mulţumesc pentru participare şi vă provoc să rămâneţi în continuare fideli blogului şi paginii de sănătate de pe Facebook a Herbalife Vrancea.
Un An Nou liniştit şi prosper ! La mulţi ani !
CONCURS : Fii wellness de sarbatori !
Dragii mei, a trecut cam multa vreme de cand n-am mai socializat pe aceasta platforma ( recunosc, pe Facebook am fost mult mai activ ) si a cam venit timpul sa sterg praful si sa fac acest blog din nou sa straluceasca. Mi-a fost dor de voi, dar timid cum sunt, mi-a cam luat ceva timp sa o recunosc.
Asa ca, pentru a va mai descreti putin fruntile si pentru a ne saluta din nou cum o faceam odata, am o veste pentru voi : lansez un mic concurs de sarbatori!
Despre ce este vorba
Pentru acest concurs, mesajul ales de mine este ” Fii wellness de sarbatori!” . Asta pentru ca, in aceasta luna, mai ales in cazul romanilor, mancarea face deliciul sarbatorilor. Portiile nu se mai cantaresc, dulciurile sunt de jur imprejur, fara nicio masura, iar bautura este la loc de cinste. Read more
Sunt speaker
M-am bătut cu pumnii în piept că voi fi mai activ în ceea ce priveşte implicarea mea pe blog şi uite că iar dau cu “subsemnatul”. Dar am motive serioase. Cel puţin aşa le consider eu.
Am fost promovat la statutul de speaker, aşa că voi susţine o primă temă la basic trainingurile Herbalife. Şi pentru că am avut emoţii imediat cum am primit vestea, m-am pus serios pe muncă şi am pus pe hârtie informaţii clare şi la obiect, pentru ca cei ce mă vor asculta să mai şi înţeleagă ceva. Singurul meu regret este că, deocamdată, nu mi-am format o echipă care să se bucure alături de mine de această promovare, aşa că am ales să răspândesc vestea cu prietenii mei, cei care îmi citesc blogul.
Ţineţi-mi pumnii pentru că luni seara toţi ochii vor fi ţintiţi asupra mea ! 
Plec la Barcelona
Dragii mei, nici în visele mele cele mai frumoase nu credeam că voi fi atât de eficient încât, în numai patru luni de zile, să am un succes nebun în compania Herbalife şi să câştig mult visatul training internaţional de la Barcelona, care va avea loc în luna septembrie a anului viitor.
Sunt absolut încântat de acest lucru, dar şi de faptul că acolo voi avea privilegiul de a învăţa de la cei mai buni, fie ca vorbim de experţi în nutriţie, oameni de ştiinţă sau doctori. Iar unul dintre ei este laureat al premiului Nobel pentru medicină. Este vorba despre dr. Louis Ignarro, cel care în anul 1992 a primit Premiul Nobel pentru Medicină în urma descoperirii oxidului nitric.
Şi pentru că am reuşit asta prin forţele proprii şi mai ales pentru că m-am convins că produsele au în spate ştiinţă şi rezultate, nu o să mai fiu acel gică-contra care îi teroriza pe toţi cu întrebările, îndoielile şi scepticismul de care care dădea dovadă în fiecare zi.
Cine mai merge cu mine ?
A dat norocul peste mine
În sfârşit, simt că am luat o decizie bună în ceea ce mă priveşte pe mine şi pe familia mea. Am dat cu piciorul la câteva oferte de job pentru că am zis eu că nu e cazul. În trei din patru cazuri am luat o decizie bună. Una a fost ceva mai neinspirată şi mi-e ciudă puţin, dar asta-i treaba.
În urmă cu mai bine de cinci ani cineva a încercat să-mi tragă o ţeapă. Cineva destul de apropiat. Nu am acceptat să intru în joc, dar câţiva amici au făcut-o, spre dezamăgirea mea. Le-am zis că nu e bine, că miroase de la o poştă a joc piramidal clasic şi ordinar şi că sună prea bine pentru a putea reuşi într-un timp atât de scurt şi de simplu. Puţini ştiau la vremea aia de mega-ţeapa Delphin. Eu auzeam pentru prima dată şi mă bucur nespus că am luat decizia potrivită.
După încă un an, naşa mea mi-a spus câte ceva despre o nouă oportunitate. Deşi eram convins că ultimii oameni care mi-ar da ţeapă ar fi chiar rudele sau familia mea, încă aveam proaspăt în mintea mea acel episod cu Delphinul. Aşa că nici nu am vrut să aud mai multe chestii legate de Herbalife. Nu m-a interesat nici dacă sunt ok, nici dacă nu-s.
După fix patru ani de zile, ceva m-a făcut să particip la un eveniment Herbalife. Probabil nevoia cruntă de bani. Salariul a scăzut cu 25%, ratele au crescut, nevoile la fel. Prima lună a fost foarte grea pentru mine. Informaţii peste informaţii, recomandări, traininguri etc. Dar şi plăcut. Mai ales la sfârşitul primei luni, când am observat că profitul meu era aproape cât salariul pe care îl câştigam lună de lună.
După trei luni de zile lucrurile par mult mai simple, frica aia că nu voi avea cum să conving lumea a dispărut, sunt cu adevărat disperat că nu-mi mai ajunge timpul, iar chestia asta se vede şi pe blog, profitul depăşeşte lejer salariul, iar trainingurile încep să devină din ce în ce mai interesante.
Dacă o ţin tot aşa, luna viitoare mă voi califica pentru trainingul internaţional de la Barcelona, care va avea loc anul viitor, în septembrie, acolo unde voi avea privilegiul să primesc lecţii direct de la doctori şi oameni de ştiinţă precum David Heber, laureat al Premiului Nobel pentru medicină.
Şi cum am înţeles că Herbalife înseamnă mai mult decât o afacere ( Herbalife înseamnă sănătate şi energie, în primul rând), aşa cum credeam la început, am început să îmi formez o echipă activă care să îşi fixeze cel puţin aceleaşi scopuri ca şi mine. Şi vă mai spun că cel ce va intra acum în echipa mea, va avea foarte mult de câştigat până în vara anului viitor, întrucât România este printre ţările în care Herbalife are o cotă de încredere şi creştere fantastică.
Iar eu aş fi printre ultimii oameni care ar încearca să dea cuiva ţeapă.
Ce-am găsit al meu să fie !
Sunt convins că fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat măcar o data să găsească nişte bănuţi uitaţi prin buzunarele unor haine. Cred că este unul dintre cele mai plăcute sentimente, mai ales atunci când duci lipsă cruntă de ei.
Acest lucru îmi aminteşte de-o zi oarecare, în urmă cu aproximativ trei ani, când am terminat şi ultimul leuţ din casă şi mai aveam de aşteptat o săptămână până să-mi intre salariul pe card. Dădusem banii pe ratele bancare, pe utilităţi şi pe mâncare. Nu mi-au mai rămas de distracţie. Ar fi fost suspect să-mi rămână.
Resemnat, mă întinsesem în pat lângă nevastă-mea şi am dat drumul la televizor. Nici un minut n-a trecut că a apărut o reclama la ciocolata Heidi, aia cu alune de-mi place mie de mor. Asta apropo de reclame. Mi s-au făcut ochii cât cepele şi ouăle cât baloanele umplute cu heliu. Eram lipit de televizor şi făceam 13-14 prin casă că n-aveam bani de-o ciocolată. Disperat, am început să caut în fiecare colţ al casei. Ciocolata costa la vremea aia cam 30 de mii, adicătelea 3 lei din ăştia noi. Am găsit doar vreo 17 mii prin casă, mărunţiş. M-am simţit precum ultimul om. Vă daţi seama, n-aveam nici măcar de-o ciocolată!?
Deodată, nu ştiu cum, m-am dus ţintă către şifonier. Am luat la puricat hainele, atât de disperat eram. Şi voi ştiţi că românul e periculos când vine vorba de crăpelniţă. Parcă Dumnezeu mi-a îndreptat paşii către şifonier. Am găsit acolo o bancnotă de 50 de mii, uitată cine ştie de când. 50 + 17 = 67. Adică două Heidi şi mi-a mai rămas şi rest.
De când mi s-a întâmplat chestia asta, încercam să îmi impun să mai las din când în când bani prin casă. Mărunţiş, cât să se strângă de-un cico. Mai târziu mi-am dat seama că şi ăla prindea picioare. Cum găsea ceva parale, nevastă-mea era lângă ei. Credea că îi las ciubuc. Pentru ce, nu ştiu.
De atunci nu mai ştiu să mă fi bucurat aşa de tare, tocmai pentru că nu mi s-a mai întâmplat să găsesc bani prin buzunare. Asta până azi, când nu-mi mai găseam geanta de la Herbalife. Era în portbagaj. O uitasem de săptămâna trecută. Am luat-o dis de dimineaţă după mine, la birou si am deschis-o ca să verific dacă e agenda mea cu planificările în ea. Era, iar în agendă, pe lângă planificări am mai găsit un pliculeţ mic şi alb. Mare mi-a fost surpriza şi bucuria atunci când în plicul respectiv am zărit bani. Şi nu mărunţiş, ci 350 de lei, o parte din profitul meu de pe luna septembrie, profit de care uitasem imediat ce l-am făcut.
Nu ştiu cum sunteţi voi, dar pe mine aceste lucruri mă întântă foarte tare. Noroc că nu i-am uitat prin casă. Oare îi mai găseam ? 
Care este visul tău ?
Toţi ne dorim ca măcar o dată în viaţă să reuşim să facem un anumit lucru sau să ajungem într-un anumit loc. Pentru ca acest lucru să se întâmple, suntem tentaţi să ne setăm nişte obiective. Acest lucru poate face diferenţa dintre oameni. Unii îşi setează obiective îndrăzneţe şi se zbat cu toată puterea pentru a ajunge la îndeplinirea lui, alţii îşi setează obiective mici, la care oricum pot ajunge fără să se streseze prea mult.
Anul viitor vreau să merg la mare. Peste 5 ani vreau să îmi cumpăr maşina pe care am tot visat-o. Peste 10 ani vreau să mă mut într-un oraş mai mare. Toate acestea pot fi nişte dorinţe pe care ţi le pui în momente cheie pentru tine. Dacă crezi în ele, vei vrea să le duci la bun sfârşit, dar ce faci tu pentru ca aceste lucruri să se întâmple ?
Se spune că cea mai bună metodă de a-ţi prezice viitorul este să-l inventezi. Totul depinde numai de tine. Totul ţine de încrederea pe care ţi-o acorzi şi de puterea de a crede în visul tău. Iar atunci când îţi vei indeplini visul, oricât de mic ar fi el, nu te opri! Mergi mai departe, stabileşte-ţi alte obiective!
Da, ne putem gândi la legea atracţiei în sensul că, în momentul în care gândim pozitiv, atragem lucruri pozitive. Ei bine, este o concepţie greşită în ceea ce priveşte legea atracţiei. Mulţi spun că aceasta funcţionează doar dacă gândeşti pozitiv. Ei bine, nu este aşa. Deşi gândirea pozitivă este mai benefică decât cea negativă, te poţi înşela crezând că, doar dacă te gândeşti la lucruri care te fac fericit, atragi lucruri pozitive. Greşit. Dacă nu eşti implicat emoţional, atunci nu poţi să creezi forţă de atracţie.
Am înţeles acest lucru foarte greu. Am crezut că o persoană optimistă, aşa cum eram de mult timp, poate ajunge departe fie şi numai prin optimism. Degeaba te gândeşti la maşină, casă şi mulţi bani dacă nu simţi nimic cu adevărat, care să fie legat de acel lucru. Nu e doar despre bani, e despre visuri. Greşeala mea a fost că nu mi-am setat obiective clare, bine delimitate în timp şi mai ales că nu am crezut cu adevărat în ele. Nu am avut eu acel “feeling” pozitiv care să mă facă să lupt până când îl voi atinge.
Odată cu trecerea timpului am devenit tot mai neîncrezător în forţele proprii. Acest lucru se întâmpla pentru că mă aşteptam să fac bani şi să mă mut într-un oraş mai mare, fără ca să îmi propun un plan pentru asta. Dar se întâmpla şi pentru că nu eram destul de motivat la serviciu. Degeaba vrei să faci tu lucruri care ţie ţi se par importante, dacă nu ai nici sprijin şi nici recunoaştere. Ca să nu mai vorbim de bani.
Pornisem la drum cu un scop, cel de a face nişte bani şi de a munci corespunzător pentru asta, dar pe drum mi-am pierdut încrederea. E ca într-o competiţie ca cele pe care le fac elevii la şcoală, la ora de sport. Să ne imaginăm copiii aliniaţi pentru proba de rezistenţă fizică. Când se dă startul, toţi încep foarte bine, însă imediat ce unul sau doi copii prind viteză şi se distanţează, poţi vedea câţiva copii încetinind sau chiar oprindu-se. Asta pentru că atunci când îi văd pe cei din faţă că prind viteză, încep să se îndoiască de faptul că îi vor putea ajunge din urmă şi primul semnal dat de creier este : ” care e scopul?”. Şi chiar încep să creadă asta în sufletul lor. Şi totul încetineşte sau se opreşte.
De aceea se spune că primul pas spre o realizare mare este să ai încredere în tine. Dacă nu crezi că poţi să o faci, înseamnă că ai renunţat chiar înainte de a începe.
În ceea ce mă priveşte, am început să văd toate aceste lucuri mai ales de când am intrat în familia Herbalife. Dacă la început eram un fel de “Gică Contra”, pentru că puneam tot felul de întrebări şi făceam o mie de scenarii, m-am convins singur că planul de marketing şi mai ales produsele Herbalife tind către perfecţiune.
Visul meu este să călătoresc mult, să câştig un venit suplimentar consistent şi constant care să mă facă să renunţ la jobul pe care îl am acum şi să am parte de recunoaştere pentru munca pe care o fac. Nu ştiu câţi dintre cei care lucrează undeva au parte de recunoaştere pentru ceea ce fac. Mie îmi lipseşte acel “bravo, te-ai descurcat foarte bine!”, iar în Herbalife am parte de acest lucru din plin, pentru că am reuşit în scurt timp să fac lucruri frumoase. Iar dacă voi continua să merg la fel de bine, anul viitor voi fi la Barcelona, unde voi aniversa 31 de ani de când există Herbalife, alături de câteva mii de persoane care au ales această oportunitate de afacere.
Acesta este visul meu pe termen scurt. Sunt convins că, odată cu îndeplinirea lor, obiectivele vor fi mult mai ambiţioase. Prea mult timp l-am piedut întrebându-mă de ce nu am noroc,însă norocul ţi-l faci cu mâna ta.
Care este visul vostru şi cam cât timp vă daţi pentru ca el să se îndeplinească ?
ps: în luna octombrie îmi voi forma o echipă, aşa că, persoanele interesate vor trebui să participe la un business seminar şi la un interviu de selecţie. Dacă sunteţi interesaţi, vă rog să mă contactaţi la mail [at] danbrasov.ro sau scriind un comentariu.
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici