O iarnă frumoasă
A-nceput de azi să cadă câte-un fulg …. şi tot n-a stat! Nu se putea ca o aşa iarnă frumoasă, cu zăpadă din belşug, să o găsească pe Dana Ioana altundeva decât afară. Ne-am bucurat de fulgii mari şi de zăpada numai bună de făcut bulgări şi oameni de zăpadă. Scuze pentru poză, e făcută cu telefonul.

După patru ore de nins ca în poveşti, adică des şi cu fulgi mari, fără ca vântul să încânte fulgii de zăpadă,ziua s-a îngânat cu noaptea şi ne-a oferit un peisaj de excepţie. Fiecare creangă lăsată să îndure frigul iernii a fost acoperită gingaş de către neaua proaspăt aşezată şi fiecare maşină trecută prin chinul nisipului îmbibat în şoselele care abia mai rezistă sub greutatea anilor a fost atent acoperită de fulgii de un alb imaculat. Este timpul pentru o odihnă binemeritată !

Fara mila
Filed under: Fucktard, Marasesti, Romania, loc de dat cu capul, mizerii, personal
Aseara,dupa ce o amica i-a facut injectia fetitei mele si am dus-o inapoi acasa,am salvat un mic catelus de la inghet.Era parasit de mamica lui in zapada inghetata si plangea atunci cand batea vantul peste blanita lui subtire.
L-am adus in scara blocului si l-am invelit cu un preș de usa.I-am dat putina carnita taiata marunt,ca sa nu se inece.Ajuns in casa, ma simteam oarecum mandru de fapta mea si m-am gandit,inevitabil,la saracii oameni fara adapost care traiesc zile de cosmar pe frigul asta.
Dimineata,cand am iesit din casa,catelusul era afara,in zapada,la mica distanta de scara in care a fost lasat.Un vecin,probabil,i-a luat dreptul la viata.O viata,si asa,de caine.Iata o prima victima a frigului.Ar mai fi una daca as sti cine a considerat ca o viata de catelus este mai putin valoroasa decat una de om.Pardon,de animal.
Doi cai putere


Iarna pe uliţă
Filed under: Romania, Vrancea, diverse, foto, personal, turism
Aflată la aproximativ 80 km de mun. Focşani, pe valea râului Şuşiţa,Soveja este o oază de linişte, ce oferă vizitatorilor peisaje de vis, dar mai ales un loc în care tradiţia şi obiceiurile vrâncene stau la loc de cinste. Dacă vreţi, este exact opusul a ceea ce vedeţi pe Valea Prahovei.
Este o comună a cărei reşedinţe este localitatea Dragosloveni. La începutul secolului al XVI-lea, din cauza sărăciei care s-a abătut peste locuitorii din partea Rucărului şi din partea localităţii Dragoslavele din judeţul Argeş, o parte dintre oamenii(oieri,dupa cum spun legendele) din acele zone şi-au părăsit locuinţele pentru a căuta să meargă la mai bine. S-au oprit într-un loc frumos, înconjurat de munţi şi cu un aer curat şi primitor. În prezent, comuna Soveja este împărţită, aşa cum zic şi bătrânii, în două sectoare : Rucăreni şi Dragosloveni.
În Soveja, fostul mare dictator al ţării noastre obişnuia să vâneze urşi şi mistreţi, pe timp de iarnă. Tot în acea vreme, Soveja era o staţiune renumită în Vrancea, bogată în resurse, cu un climat benefic, tonifiant şi cu izvoare de ape minerale. Din păcate, în prezent, Soveja nu se poate mândri ca fiind o staţiune de interes turistic, dar are un potenţial uriaş. Cu puţin curaj, cu speranţă şi cu mult suflet, se pot accesa fonduri structurale care ar putea face din Soveja un punct turistic important pe harta României.
Soveja este locul unde eu şi familia mea am ales să ne facem o casă de vacanţă. Nu vă gândiţi că aţi intrat pe blogul unui bogătaş supărat pe sistem. Căsuţa e făcută pe împrumuturi bancare cam greu de suportat, dar care merită tot efortul. În ultima vreme am tras tare pentru a ne putea petrece sărbătorile de iarnă acolo si, sper eu, ne vom putea bucura de spiritul Crăciunului într-una dintre cele mai frumoase aşezări ale ţinutului vrâncean. Sărbători fericite tuturor !
Pe timp de iarnă, dar mai ales atunci când este zăpadă, drumul spre
Soveja este unul de poveste
Poiana “Punga”este punctul de atracţie al turiştilor veniţi
în vacanţă la Soveja

Poiana “Punga” văzută din curtea noastră

Drum de acces către poiană

Utilitatea anvelopelor de iarnă
I. Starea de fapt
Marea majoritate a şoferilor români cunosc necesitatea anvelopelor de iarnă, însă mulţi dintre ei nu îşi cumpără un set pentru autoturismul lor. Pentru unii dintre ei acest lucru înseamnă costuri în plus pe care nu şi le pot permite, pentru alţii înseamnă o problemă în ceea ce priveşte depozitarea anvelopelor de vară în propria locuinţă. Să fim serioşi, dacă stai la bloc este foarte greu să te învârţi într-o cutie de câţiva zeci de metri pătraţi, dar să mai şi depozitezi anvelopele, pe lângă murături şi mirodenii ? Read more
Vine zăpadaaaaaaa !!!
În week-end am fost la căsuţa de la munte. Mai aveam de făcut puţină treabă, pentru că vreau să fac sărbătorile de iarnă acolo, împreună cu familia şi prietenii. Cel mai mult m-am bucurat când am văzut primii fulgi de zăpadă. Ştiam că, în numai câteva ore, urma să se aşeze un strat frumos de zăpadă care să acopere într-un alb strălucitor toată poiana, brazii şi drumurile stricate de trecerea timpului. Şi aşa a fost. Este extraordinar de plăcut să stai la căldura şemineului, în spatele unor geamuri uriaşe, să bei o ciocolată caldă şi să te uiţi cum ninge. Extraordinar !
Din păcate, duminică a fost ultima zi cu zăpadă. Nu pentru că s-a topit, ci pentru că m-am întors acasă. Nici gând de iarnă. Mai degrabă o toamnă târzie. Mă întrebam dacă vom avea norocul să vedem zăpadă de sărbători. Măcar asta, că şi aşa la altceva nu prea mă puteam aştepta (aici includem cadourile de Crăciun). Iată că gândurile mi-au fost ascultate, pentru că, astăzi, cei de la Institutul de Meteorologie au dat un avertisment cod galben pentru ninsori. Să vină zăpadaaaaaaaaaaaaaaaaaaa !!!
Pepeni muraţi
Aproape că a trecut vremea pepenilor care ajung înghesuiţi în butoaiele românilor pentru a se mura în linişte, alături de alte legume care să le ţină de urât de-a lungul iernii. Mai trebuie să treacă câteva luni şi voi deschide cu mare plăcere primul butoi cu pepeni muraţi. Dacă până anul trecut, atât pepenii, cât şi gogonelele, se înmuiau, pleoşteau, sau cum vreţi voi să spuneţi, anul acesta cred şi sper că am descoperit reţeta pentru ca ele să se păstreze pe tot timpul sezonului rece.
Se vor cumpăra pepeni mici, nu foarte mici, rotunzi şi fără pete sau lovituri. Vă recomand să îi alegeţi pe cei care abia dau în copt sau pe cei care au codiţa verde. Fierbeţi cam cinci litri de apă în care veţi turna sare, cam 40-60 grame la fiecare litru, după gustul fiecăruia. Puteţi înţepa pepenii cu o ţăpuşă subţire din lemn, pentru a fi pătrunşi bine de zeamă. Nu faceţi multe înţepături. Pepenii se trec prin acea apă fiartă, cât ea este fierbinte, după care se pun în butoi alături de gogonele, morcovi, ţelină cu frunze şi mărar. Între pepeni, dar şi deasupra lor, aveţi grijă să puneţi câteva crenguţe de vişin sau/şi stejar, ca să le ţină bine.
Lăsaţi atât pepenii, cât şi apa să se răcească inainte de a umple butoaiele. Turnaţi în butoi apa prin care aţi trecut pepenii, după care adăugaţi apa pentru a completa, păstrând aceleaşi proporţii (apă cu sare). Aveţi grijă să vânturaţi la fiecare două zile. Se pot vântura şi după o săptămână, dar aveţi grijă să repetaţi măcar de trei ori acest procedeu. Abia aştept luna decembrie, pentru că nimic nu se compară cu o ceafă de porc , o pastramă de oaie sau un cârnat, toate la grătar, alături de un castron plin cu pepene murat gustos ca viaţa. Poftă buna !
ps: articolul a fost inspirat din greutăţile şi chinurile unui bărbat în viaţă, nevoit să îşi asigure burta pentru sezonul rece.





