Este clar că foarte mulţi copii din mediul urban au ca prim hobby calculatorul. Nu este nimic rău în a şti să utilizezi calculatorul încă de mic copil, însă este numai vina părinţilor atunci când copilul lor refuză să iasă în faţa blocului să bată mingea sau să se joace cu alţi copii de vârsta lui.

Refuză pentru că i se pare mai interesant să navigheze pe internet sau pentru că vrea să reuşească trecerea la un nivel imediat superior la jocul ăla cu împuşcături. E mai fain să socializeze pe platforme gen hi5 sau yahoo messenger decât să o facă faţă în faţă cu puştii din faţa blocului sau de pe uliţă. Ce fac părinţii în timpul ăsta? Îşi văd de treabă şi se bucură că plodul lor este cuminte şi că nu se împrieteneşte cu toţi retarzii.

De aceea vedem pe stradă copii foarte timizi, mai degrabă sălbatici, care nu ştiu să lege trei cuvinte, deşi pe net se dau zmei, copii care abia aşteaptă să se retragă în mediul lor, acolo unde îşi găsesc liniştea şi unde îşi trăiesc adevărata copilărie. Sunt copii care văd în alţi copii mai obraznici nişte monştri care trebuiesc îndepărtaţi. Şi acţionează! Încep să urle, să mimeze anumiţi luptători, să se comporte ca într-un joc.

Dar cea mai mare problemă vine din afara locuinţei în care îşi trăiesc inconştienţi copilăria. Este vorba despre conexiunea la internet, pe care părinţii o consideră indispensabilă. Mulţi părinţi consideră că internetul înseamnă doar informaţie şi jocuri şi nu îşi controlează copiii. Nu ştiu câţi dintre părinţi au auzit de programe de control parental, programe care monitorizează activitatea copilului la calculator şi interzic accesul la unele site-uri, precum cele cu un grad ridicat de violenţă sau porno. Interzic chiar şi folosirea unor cuvinte care pot fi considerate vulgare.

Internetul poate  împiedica dezvoltarea corectă a copilului. Degeaba îi oferi o educaţie aleasă dacă îl laşi să acceseze orice pagină de internet. Copilul trebuie protejat şi supravegheat. Este adevărat, controlul excesiv poate dăuna, dar este indicat să se stabilească câteva reguli înainte de a vă lăsa copilul liniştit în faţa calculatorului.

Nu se mai pune problema dacă twitter este sau nu cea mai de succes reţea de socializare de pe internet. Ştim bine că twitter este în trend şi am spus mai multe despre asta şi aici . Chestia care îmi place şi mai mult este că, în sfârşit, companiile au înţeles importanţa unei astfel de reţele şi au ales să intre în sistem. Fie că generează campanii, fie că vor să fie mai aproape de clienţii săi sau de potenţialii clienţi, fie că îşi fac publicitate, companiile au simţit şi au înţeles că acesta este următorul nivel la care trebuie să îşi ducă afacerea.

Zilele trecute s-a lansat TwitMe, primul director de conturi de Twitter ale companiilor din România. Cu ajutorul acestuia, clienţii pot găsi mai uşor o cale de comunicare şi de acces la acestea. Spre exemplu, mă confrunt de mai mult timp cu o problemă la routerul wireless cu ajutorul căruia se ofera internet gratuit în zona parcului din apropierea primăriei. Este vorba despre un proiect al MCTI şi Romtelecom a câştigat licitaţia, devenit provider. Am sunat la ei şi le-am spus că e o problemă cu accesul la internet. M-au trimis la Minister. Ministerul m-a trimis înapoi la Romtelecom, pentru că ei trebuie să se ocupe de problemele tehnice.Aşa ziceam şi eu.

Astăzi am intrat pe TwitMe , am luat contul de twitter al celor de la Romtelecom şi i-am contactat. Ce frumos sună : ” bună ziua, vă sunăm în legătură cu mesajul de pe twitter ! ” Felicitări celor de la Romtelecom! Au dat exemplu de promptitudine şi receptivitate. Urmează să vedem dacă problema va fi rezolvată sau, dimpotrivă, o să rămânem doar la stadiul de comunicare. Ca şi client sunt mulţumit de reacţie. Este un exemplu banal, dar pot afirma că twitter prinde aripi. Până la urmă, companiile merg pe ideea că ” tu eşti contractul tău şi contractul tău eşti tu”, şi doar comunicând fără să dai dovadă de profesionalism nu prea poţi face mare lucru, cel puţin pe twitter, pentru că acolo vei fi taxat imediat.

Economia de piaţă naşte locuri de muncă. Noi nu avem aşa ceva. Rezultă concedieri!

La început de an am fost martorii dispariţiei de pe piaţă a unor publicaţii cu nume. Enumerăm aici Business Standard, Gardianul, Cotidianul şi Ziua. Pe plan local, în ţară, au mai dispărut o serie de cotidiene. Şi vor mai dispărea, din anumite motive, politice sau strict financiare. Ce se întâmplă cu jurnaliştii concediaţi ? Ar trebui să  meargă către alte publicaţii, locale sau centrale, dacă ar avea această posibilitate. Dar nu prea cred în această şansă, în actualul context economic.

Ce se întâmplă cu adevăraţii jurnalişti ?

Probabil vor fi câţiva, cei mai buni dintre cei buni, care vor fi atraşi către publicaţiile rămase şi care nu se confruntă cu probleme financiare. Dar restul ? Nu poţi da cu piciorul unor jurnalişti care şi-au făcut treaba exemplar, care au bătut drumurile pentru a scrie lucruri interesante, nu ? Sunt jurnalişti care au lucrat ani de-a rândul la un ziar. Şi-au făcut un renume, lumea îi ştie. Vorbim despre cei care merită tot respectul, atât al cititorilor, cât şi al celorlalţi jurnalişti.

Mediul online, o soluţie !?

Ideea este una foarte simplă, nu eu am inventat-o, dar consider că are şanse să fie una de succes : mediul online ! Sigur că da, este greu să o iei de la zero, să îţi faci un brand, să devii credibil şi să nu fii considerat ca a fi “un ziar în plus”. Când vorbim de jurnalism în online, ştim că este o pâine de mâncat. Încă suntem la început, este loc de mai bine. Mai ales dacă mergem pe lucruri bine stabilite de la început. Există nişe, iar dacă ştii pe ce să te axezi ai numai de câştigat. Cu foarte multă muncă, e adevărat. Altfel, dacă îţi faci o publicaţie online unde totul arată ca o varză, cu ştiri care nu sunt împărţite pe categorii, fără o ţintă anume, fără un public căruia să i te adresezi, ai toate şansele să fii “concediat” şi de acolo !

• Unica.ro recomandă sexului frumos câteva metode eficiente şi garantate pentru înfrumuseţarea tenului şi pentru sănătate corporala;
• Nu mai e fata de la pagina 5. Acum e fata din ultima pagina;
• Apple a lansat iPad, un iPhone ceva mai măricel, cu funcţii în plus, dar şi cu un preţ care numai de criză nu este ;
• Blogul prinde la români. Peste 2,5 milioane de români citesc diverse bloguri.
• Sorina Plăcintă, fostul ministru al Tineretului si Sportului, a cam uitat să treacă anumite chestii în declaraţia de avere şi de interese. De emoţii că a fost numită, desigur. Acum e cercetată de ANI.

A trecut ceva timp de când nu m-am mai distrat atât de bine în timp ce citeam cum a ajuns lumea la mine pe blog. Dacă astăzi dimineaţă vorbeam cu un amic despre căutările pe care le face lumea pe google ( mă refer la cele prosteşti ), nu văd de ce nu aş scrie câteva despre cuvintele folosite de cei care au ajuns pe blogul meu.

se poate face tratament in baile felix daca esti cazat la pensiune – ok, logic vorbind, cât de plictisit trebuie sa fie neuronul ăla ca să întrebi aşa ceva ? Poți face tratament și dacă dormi în mașină.

prietenul meu e un magar – te așteptai să găsești confirmarea aici ? Eu am tot spus că toți bărbații sunt măgari până la proba contrarie. Imi pare rău că al tău s-a dovedit a fi altfel.

blog de vrancea – mă mir cum cei care au dat search  au ajuns pe blogul meu şi nu pe cel al lui Gabi. Oare sunt mai bine indexat în google?

Dacă am avea posibilitatea de a face click pe fiecare “a” din titlu, am putea găsi acolo gafele comise de unul dintre cei mai mari politicieni ai României, pesedistul Vanghelie. Vă las să vă crăcănaţi de râs ascultându-l pe Vanghelion vorbindu-ne despre Google Gogăl Goagăl Gagăl Gugăl Gulgăl . Mi se pare mie sau face precum un curcan ?