Spot publicitar
Sunt informatician. Manager de proiect. Consultant wellness.
Poate că este în regulă să folosim această titulatură la serviciu. Totuşi, când faceţi cunoştinţă cu cineva, pe lângă lucrurile protocolare şi de bun simţ, gen cum te numeşti şi o strângere fermă de mâini, cea mai frecventă întrebare care urmează acestor reguli generale este “cu ce te ocupi?”
Şi ajungem la tituaturile de la început. Aşa vreţi să îşi aminteacă lumea de voi ? Sunt convins că aveţi aşteptări mult mai mari de la propria voastră persoană. Drept urmare, unii se gândesc la un mod cu totul nou de a se descrie. Un mod în care putem să îi împărtăşim interlocutorului nostru cât mai multe lucruri despre noi, dar mai ales lucruri cu ajutorul cărora să le captăm atenţia celorlalţi. Asta numesc eu spotul meu publicitar. CV ar fi prea uzual, poate şi prea lung sau banal pentru o primă discuţie.
” Îmi asum răspunderea redactării fişelor de proiect, caut finanţări active şi eligibile care să se încadreze în strategia noastră, planific bugetul alocat viitorului proiect şi fac analiza cost-beneficiu”.
Parcă nu-i atât de incitant, nu-i aşa ? Sunt conştient de acest lucru şi încerc să compensez acest lucru începându-mi discursul spunând că “atrag investiţii uriaşe” sau “aduc milioane de euro la buget“. Ohohoooo, ce interesant ! Nu ? Este startul excelent al unui spot publicitar de succes. Cine n-ar vrea să afle mai mult despre voi ? Pe când, dacă îi spui scurt că eşti manager de proiect, celălalt s-ar putea rezuma scurt la a spune ” fain, eu sunt inginer”.
Cuvintele cheie care nu trebuie să lipsească din alcătuirea spotului vostru publicitar sunt “a ajuta”, ” a oferi”, “a susţine”, “a elimina”, verbe care îl vor face pe partenerul vostru de discuţie să înţeleagă exact cu ceea ce vă ocupaţi. Ca să nu mai zic de ” a rezolva” sau ” a accelera “.Niciodată nu se ştie cât de impactat va fi de mesajul vostru şi cât de mult aţi putea beneficia în urma unei simple conversaţii.
În loc de informatician, ce aţi spune de “rezolv problemele tehnice al unui grup de 80 de persoane, indiferent dacă mă aflu în birou sau la sute de km distanţă” ?
În loc de “consultant wellness“, ce aţi spune de “am grijă de sănătatea oamenilor” şi continuînd cu “ofer evaluări de sănătate şi alimentaţie şi fac un set de măsurători neinvazive (calculul indicelui de masă musculară, masă grasă din organism etc.), urmând ca la sfârşit să primească cele mai bune sfaturi ale unora dintre cei mai renumiţi medici nutriţionişti din lume”.
Desigur, ceea ce vă planificaţi a spune în spotul vostru publicitar depinde într-o mare măsură şi de circumstanţe. Cele de mai sus vă vin precum o mănuşă când sunteţi abordat de cineva la o conferinţă, spre exemplu, însă nu prea se potriveşte în cadrul unei întâlniri ocazionale ( de socializare, traininguri de formare profesionala etc. ).
Dacă v-aţi prezenta aşa la ziua de naştere a unui coleg sau la o întâlnire a celor de pe twitter sau facebook, mai mult ca sigur aţi vedea foarte multe sprâncene ridicate. Iar dacă aţi face-o la o întâlnire romantică, cu siguranţă s-ar duce vestea şi aţi fi fost ocolit multă vreme de fetele tentate să vă accepte invitaţia la cină. Aşa că trebuie să aveţi spoturi diferite pentru diferitele sfere în care vă desfăşuraţi existenţa.
În final, după ce totul va fi decurs aşa cum v-aţi planificat, nu uitaţi să le oferiţi şi celorlalţi aceeaşi oportunitate.
Deci, cu ce vă ocupaţi ?
Ăsta să fie momentul ?
Filed under: advertising, bani, management, personal, social
Mai e un pic şi se împlinesc trei ani de când scriu pe acest blog şi cei care sunt în temă cu ceea ce scriu şi-au dat seama, cred eu, că nu prea sunt mulţumit nici de ţara în care trăiesc şi nici de ceea ce fac în prezent. Mă refer la job, iar pentru cei care încă nu ştiu, eu lucrez în administraţie publică.
În mintea mea lucrurile stăteau foarte simplu : voi lucra în administraţie până când nimic nu mă va mai surprinde şi, mai ales, motiva. Odată cu trecerea timpului mi-am dat seama că i-am oferit prea mult timp acestui job. Mai ales că e prost plătit. Lucrez în administraţie din anul 1 de facultate. De la 19 ani adică. Anul viitor împlinesc 10 ani de muncă în acelaşi loc şi simt că încep să mă plafonez, dacă nu cumva chiar am făcut-o.
Tot încerc de ceva vreme să îmi găsesc un job care să mă surprindă şi să îmi ofere şansa de a-mi demonstra că se poate şi mai bine. Am investit mult suflet şi bani pentru a deschide un mic lanţ de farmacii. Eu eram nebunul ăla care deschidea uşile băncilor în plină recesiune pentru a întreba câte ceva despre condiţiile de acordare a unui credit. Trebuie să risc, mi-am zis!
După doar jumătate de an, prognozele bugetare au devenit extrem de pesimiste şi am început să am insomnii numai cât mă gândeam la împrumutul pe care l-am făcut. Un salariu am, iar dacă scade şi ăla, cu ce mai plătesc eu datoriile ?
Am mers la interviuri, am negociat unele oferte, am şi refuzat, am şi fost refuzat. Şi tot nu s-a întâmplat nimic, astfel că am ajuns să mă holbez la fluturaşul de salariu precum un constipat în budă. Credeţi-mă pe cuvânt de onoare, e deprimant să câştigi un salariu de 700-800 de lei, ştiind că ai terminat o facultate şi un masterat. Ştiind că ai nişte aşteptări de la viaţă, iar familia are aşteptări de la tine. Am ajuns să fiu plătit precum un muncitor necalificat. Iar eu chestia asta nu o înghit. Copilul are nevoie de o educaţie corespunzătoare, iar noi, părinţii ei, de o viaţă lipsită de griji.
În urmă cu două săptămâni am mers la un simpozion. Ştiam despre ce era vorba, dar am mers mai mult pentru naşa mea decât din curiozitate. Era Ziua Clientului Herbalife, loc în care se vorbea despre rezultatele obţinute de cei care au acceptat să-şi schimbe modul de viaţă şi alimentaţie. Lucruri care mă lăsau rece. Mai ales că mie nu îmi plac chestiile de genul întâlnirilor cu aplauze şi cu povestiri gen “clubul alcooliştilor”. Unde mai pui faptul că naşa mea se ocupă de vreo patru ani de zile de asta, timp în care mi-a vorbit pe larg despre tot ceea ce înseamnă Herbalife. Deci nu prea avea cu ce să mă surprindă.
Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar săptămâna trecută am luat o decizie care mi-a schimbat în întregime stilul de viaţă. Poate părea un clişeu, însă vorbesc cât se poate de serios. Am intrat în familia Herbalife şi din acel moment am înţeles că totul este plin de substanţă. Totul capătă sens. Nu vă puteţi imagina despre ce vorbesc până nu îmi urmaţi exemplul, pentru că aşa ceva nu prea poţi exprima în cuvinte. Nu vă imaginaţi că am găsit vreo comoară şi nici secretul tinereţii fără bătrâneţe.
Am înţeles doar că, odată intrat acolo, te convingi singur că sistemul MLM nu este cel pe care îl cunoşti în urma experienţelor nefericite gen Caritas sau Delphin şi că, pentru a te bucura de prestigiu şi pentru a câştiga bani, că de aia mergi acolo, trebuie să munceşti pe rupte. Ceea ce îmi place. Am ales să fac ceea ce fac pentru că am văzut rezultate reale, mai ales că multe din ele se întâmplă în familia mea. Cum să nu te bucuri când ştii că ajuţi lumea să adopte un stil de viaţă sănătos şi , pe de altă parte, mai şi faci un ban pe chestia asta ? Eu am spus-o de o mie de ori, nu aş recomanda prietenilor mei ceva de care nu sunt sigur pentru că nu îmi stă în caracter să îi păcălesc. Dimpotrivă. Vreau respectul lor.
Cât despre rezultate, aici este satisfacţia maximă ! De ce spun că mi-am schimbat în întregime stilul de viaţă ? Pentru că am trecut de la starea aia proastă, fără de speranţă, când mă gândeam doar cum să fac să împart banii în aşa fel încât să îmi ajungă toată luna şi de pâine sau mâncărică pentru fetiţa mea, la starea de bine, plină de energie şi speranţă.
Şi cum să nu gândeşti aşa dacă în numai trei zile câştigi puţin mai mult de jumătate din salariul pe care îl câştigi la jobul full-time într-o lună ?
Însă vă spun, în aceste trei zile mi-am văzut fiica doar 15-20 de minute pe zi, mi-am sărutat soţia înainte de culcare, atunci când ajungeam acasă şi am lăsat de o parte tot ceea ce înseamnă hobby-uri ( gen calculatorul, blogul personal, plimbările în prag de seară ). Lucruri care m-au făcut să îmi pun o întrebare serioasă : acesta să fie momentul pe care îl aşteptam de o viaţă ?
Întrebare pentru voi : ce sacrificii aţi face pentru a avea o viaţă liniştită pe viitor ? Aţi fi dispuşi să vă sacrificaţi timpul liber pe care îl petreceţi cu prietenii, să vă vedeţi copilul 15 minute pe zi, să vă sărutaţi jumătatea doar atunci când mergeţi să mâncaţi sau când vă pregătiţi de culcare?
Dacă e joi, e party!
Astăzi voi da o mică petrecere în cinstea faptului că am intrat într-un nou business, cel de consultant wellness. Este al doilea job pe lângă cel full-time din administraţie.
De o săptămână am început să lucrez cu o companie în domeniul nutriţiei, companie cu peste 30 de ani de experienţă în domeniul wellness şi cu reprezentanţe în peste 70 de ţări din întreaga lume. Este vorba despre Herbalife, companie care colaborează cu nutriţionişti de renume mondial, printre care şi un laureat al premiului Nobel pentru medicină.
Am pornit la acest drum datorită rezultatelor pe care le-am văzut în familie şi la rude. Am avut o experienţă neplăcută în urmă cu doi sau trei ani, când unele persoane au încercat să mă corupă să intru într-un sistem piramidal clasic, ăla în care tu doar trebuie să corupi pe cineva să cumpere ceva şi să aştepţi apoi să îţi vină banul. Nu am putut accepta aşa ceva, mai ales că lumea mă ştie drept un om serios. Cum să le recomand eu prietenilor ceva de care şi eu mă îndoiesc ?
Herbalife are peste 60 de milioane de consumatori în întreaga lume şi oferă soluţii cum ar fi alimentaţia corectă (mic dejun, nevoi specifice), controlul greutăţii (slăbire, menţinere, îngrăşare),nutriţie externă şi, de ce nu, oportunitatea dezvoltării unei afaceri.
Pentru mine, totul a pornit din momentul în care am început să beau shake-ul (cel mai sănătos înlocuitor al unei mese) de dimineaţă, pentru că nu obişnuiesc să mănânc înainte de a merge la serviciu. Nemâncând dimineaţa, pe la ora 10 stomacul meu cerşea de mâncare, starea mea era foarte proastă, mi-era somn şi eram moleşit. Ca să îmi mai revin mergeam să îmi cumpăr o gogoaşă şi nişte eugenii. Poate şi o îngheţată. Vă daţi seama ce mâncare sănătoasă băgam în mine pe stomacul gol,da?
Ori, puţini dintre noi bagă de seamă că avem o digestie bună, energie, vitalitate şi o stare de bine atunci când avem o nutriţie corectă. Iar noi, în alimentaţia zilnică, nu avem asiguraţi toţi nutrienţii în cantitatea optimă, nu ne luăm proteine suficiente pentru a asigura corpului echilibrul necesar şi doza zilnică recomandată. Când vorbim de necesar, spre exemplu, cantitatea zilnică de fibre necesare corpului uman este de 35 de grame. Adică echivalentul a 14 banane sau o varză şi jumătate, consumate zilnic. Necesarul de vitamine şi minerale – 5-7 porţii de legume şi fructe de culori diferite ( fiecare culoare reprezintă un nutrient ) sau grăsimile esenţiale – echivalentul a 3 porţii de peşte ( oceanic ).
Încă o dată vă spun : cei care mă cunosc ştiu că nu ofer vise, ci realităţi. Nu îmi place să îmi bat joc de oameni şi nu recomand ceva în care eu nu cred şi pe care nu l-am testat. Aşa că, dacă sunteţi interesaţi sau curioşi, pur şi simplu, vă fac o ofertă specială, pentru că sunt nou în business.
Vă ofer gratuit o evaluare de alimentaţie şi stil de viaţă. Acest lucru înseamnă în mare că vă voi face o evaluare a obiceiuriulor alimentare şi a modului de viaţă.Vom completa un chestionar despre ce mâncaţi voi în fiecare zi şi vom face nişte măsurători. Astfel, vom vedea ce faceţi bine şi care sunt punctele slabe în alimentaţia voastră. Ce spuneţi, sună bine ?
Cum plec eu din România
De mai bine de o lună de zile depun cv-uri în speranţa că voi găsi un job conform pregătirii şi pretenţiilor mele. Sunt în perioada în care eu îmi aleg angajatorul şi nu el pe mine. Numai că nu prea am avut cu cine să vorbesc, căci aproape toate cv-urile mele nu au avut norocul de a fi vizualizate de către cei la care am aplicat.
M-am lămurit eu cum e cu eJobs, bestjobs….blowjobs, îmi zic ! Joburile alea sunt puse acolo de dragul de a fi publicate, dar funcţia e ocupată de mult timp de către unii care apelează la PCR ( pile, cunoştinţe şi relaţii ). Închid laptopul şi îmi fac de treabă, simţindu-mă precum răţuşca cea urâtă. Din când în când, mai dau o raită pe lângă laptop. Poate, poate apare ceva. Al naibii ispită !
Ca să vezi : cv-ul dumneavoastră a fost vizualizat ! Hopa, două mesaje! Era vorba despre două joburi faine, unul de reprezentant medical, unde trebuia să promovezi şi să vinzi nişte produse/medicamente, altul de project manager la o companie din UK. Îmi frecam mâinile a pagubă. Eram convins că nu se va mai întâmpla nimic de-acum încolo, în sensul de a apela cineva la serviciile mele. Vorba aia, am stat în sistemul bugetar 10 ani de zile, timp în care unii ar crede că m-am plafonat. Ca să fiu sincer, poate ca m-am plafonat, dar foarte puţin. Îmi place să cred că am aceeaşi mentalitate pe care o aveam în urmă cu 10 ani, când m-am angajat.
Au trecut două zile de când cv-ul meu a fost vizualizat de către cele două companii, dar nu am primit niciun feedback. E clar, mi-am spus, nu am nicio şansă. A mai trecut o zi, după care am primit un mail prin care eram informat că sunt selectat pentru a participa la un interviu online. După încă două zile am fost informat că eu şi încă trei persoane am trecut de această probă şi că urmează să facem un training. Sunt angajatul companiei pe postul de project manager în UK !!!
Nici nu ştiam cum să mă bucur, tremuram de bucurie dar nu schiţam niciun gest, parcă. Păi ce să mai zici atunci când te gândeşti că, în urmă cu o săptămână, totul era de un gri cenuşiu, iar de săptămâna viitoare te vei muta definitiv în UK, unde vei câştiga lunar suma de 8400 de euro şi vei avea şi o primă de instalare de vreo 10.000 de euro ?
Azi de dimineaţă am trimis mailul de confirmare pentru participarea la training şi pentru intrarea în posesie a biletelor de avion, după care m-a trezit ceasul . Era timpul să merg la serviciu. Prea tare visul, prea mare dezamăgirea. Azi nu se poate discuta cu mine, da?
Cum mă văd peste cinci ani
Se apropie sfârşitul anului, iar acest lucru înseamnă, din punctul meu de vedere, un moment în care trag linie şi îmi fac o strategie pe termen mediu. Pentru că intrăm în anul de graţie 2010, îmi propun o strategie pe următorii cinci ani de zile. Ştiu, suntem în plină criză financiară, în politică nu prea sunt liniştite apele, în administraţie se simte un aer înţepător, iar în mediul privat sunt fluctuaţii mari.
Nu puţini au fost cei care mi-au spus anul trecut, dar şi în cursul acestui an, să nu mă gândesc să renunţ la jobul pe care il am. Toţi mi-au spus să mai aştept, să nu fac paşi greşiţi, mai ales în această perioadă delicată. Avantajul meu este că întotdeauna am ştiut să gândesc corect, fără să mă avânt aiurea. Am primit câteva oferte de job interesante, dar le-am refuzat pe toate. Unele nu îmi ofereau siguranţa locului de muncă (pentru cel puţin 1 an de zile), altele nu îmi ofereau posibilitatea de a mă afirma în vreun fel. Nu vedeam oportunităţi de dezvoltare şi mai ales, nu mi-ar fi plăcut să fac ceea ce mi se propusese. Pe de altă parte, salariul ar fi fost unul destul de promiţător. Dar am refuzat şi bine am făcut.
Anul acesta am riscat. Aşa am simţit că este bine.Am speculat şi bine am făcut. În plină criză, am făcut un împrumut bancar destul de mare.Alături de părinţii mei. Ne-am deschis propria afacere, iar peste câţiva ani de zile voi alerga doar pentru mine şi pentru familia mea. Treburile au început deja să se mişte, iar eu voi deveni din ce în ce mai detaşat, că prea am fost stresat în ultimul timp. Totuşi, parcă aş vrea să mai fac şi altceva înainte de a mă ocupa strict de această afacere de familie. Probabil că voi face acest lucru începând din primul trimestru al anului 2010. Să vedem cum se mişcă treburile.
Aşadar, peste cinci ani am câteva aşteptări pe care sper să le fructific :
- vreau să fiu un tată şi mai fericit, aşa că voi mai face un copil ;
- vreau un job mai bun, mai interesant, mai liber nu ca timp, ci ca exprimare ( creativitate, răspundere,iniţiativă)
- vreau ca afacerea pe care am pornit-o acum să crească şi chiar să devină lider de piaţă pe plan local;
- vreau să îmi iau o nouă maşină
- vreau să mă pregătesc sufleteşte şi material pentru a ridica o casă;
- vreau să îmi demonstrez că pot mai mult decât atât
Peste cinci, hai, şapte ani, mă văd cam aşa : ( nu la fizic, ci la bună dispoziţie )
În căutarea jobului perfect
Că tot suntem în plină criză, că tot vin concediile fără plată peste noi, că tot se vorbeşte despre disponibilizări în masă, dar după alegerile din toamnă, că aşa-i la români, haideţi să vorbim puţin despre jobul perfect. Oare să fie ăsta (via) ?
Fii unicul tău conducător !
Treptat, se pare că măreţul proiect socialist care are ca obiectiv darea puterii către popor, se realizează pe zi ce trece, numai că el nu este înfăptuit de către discipolii comunismului, ci de către propovăduitorii liberei iniţiative. Într-o astfel de lume, trebuie să ne stabilim unele standarde şi obiective. Trebuie să ştim cine suntem şi ce vrem, unde vrem să mergem şi cu cine dorim să stabilim parteneriate de afaceri. La o adică, dacă tot suntem condamnaţi la libertate, măcar să preluăm controlul asupra propriilor vieţi. Nu ne mai putem baza pe instituţiile statului sau pe o altă instituţie menită să dea sens vieţilor noastre. Viaţa ta eşti tu ! 
Astfel, trebuie să facem ca totul să depindă de noi şi să nu mai dăm vina pe cineva pentru greşelile noastre. Trăim într-o lume modernă, aflată într-o continuă schimbare şi într-un continuu progres, astfel încât trebuie să spunem că a venit timpul să devenim capii capetelor noastre. Trebuie să ne determinăm destinele. De câte ori vi s-a întâmplat să vedeţi oameni de succes, cu faimă şi bani cât pentru zeci de generaţii ? Nu e aşa că v-aţi pus întrebarea cum de au ajuns acei oameni atât de bine văzuţi ? În ziua de astăzi, oamenii de succes au succes pentru că sunt ceea ce fac şi fac ceea ce sunt. Vorbim despre oameni şi valori, nu despre “oameni” şi nonvalori.
Presupun că totul trebuie să pornească de la renunţa să ni se impună anumite roluri din exterior. Totul pleacă de la propria personalitate, astfel încât să ajungi să te întrebi cine eşti si ce vrei să faci cu adevărat ? Din păcate, mulţi îşi pun întrebarea asta din anumite poziţii sau funcţii. Pentru a reuşi cu adevărat, trebuie să te dezbraci de orice funcţie. Nu eşti nici angajat şi nici angajator, nici român şi nici ţigan, nici negru şi nici alb. Rămâne doar să te întrebi ce vrei de la viaţă ştiind că puterea e în propriile-ţi mâini. Este adevărat, în propria locuinţă ne gândim la toate acestea, dar suntem conştienţi că afară ne aşteaptă o lume hipercompetitivă. Uneori suntem tentaţi să ne speriem şi să renunţăm la tot. Cum ar fi dacă ne-am face o strategie personală, o strategie a noastră care să ne apere de tot ceea ce ne aşteaptă afară ? Este nevoie de o gândire pe cât de complexă, pe atât de simplă. Trebuie să fim conştienţi de faptul că vremurile bune nu ne aşteaptă la primul colţ de stradă, dacă nu căutăm şi prin fundături.
Orice ai vrea să faci, trebuie să o faci ştiind că eşti unic. Asta dacă vrei să ai succes. Trebuie să te străduieşti să instituieşti monopoluri şi să găseşti nişe. O nişă poate însemna un succes enorm, dacă ştii cum să o manevrezi. Dacă ne-am putea imagina o societate complet transparentă, nu ne mai putem preface că muncim şi nici nu mai putem poza într-o altă persoană. Până acolo mai e mult de muncă şi în acelaşi timp ne vine în minte o întrebare, legitimă de altfel : cum să fim unici şi să ajungem oameni de succes dacă nu avem bani suficienţi ca să pornim o afacere ? Istoria ne arată că nici oamenii care au avut succes de-a lungul timpului nu au dus-o tocmai bine înainte de a deveni cunoscuţi. O să vă fac cunoscute două cazuri. Să o facem interactiv.
Este anul 1984. Ai aproximativ 1000 de dolari şi urmează să împlineşti în curând 19 ani. Ce faci cu banii ?
a) dai o petrecere mare
b) îţi cumperi o maşină second-hand
c) vinzi calculatoare din camera ta de cămin, unde eşti student.
Michael Dell a ales varianta c, ajungând unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri din mediul IT.
Suntem în anul 1977 şi ai 2000 de dolari în cont. Urmează să împlineşti 33 de ani şi te întrebi ce să faci cu banii . Ce ai alege ?
a) să dai o petrecere mare la care să îi inviţi pe toţi prietenii tăi
b) să călătoreşti în lume timp de câteva săptămâni
c) să pui bazele unei companii care să se ocupe de baze de date
Larry Ellison, fondatorul şi directorul executiv al companiei Oracle, a ales varianta c.
Iată că o afacere profitabilă se poate naşte plecând de la o idee în care crezi că poate da roade. Dacă crezi că există o piaţă pentru o idee abstractă, urmează-ţi visul ! Chiar şi cea mai nebună idee bună poate avea succes. Nu vizitatorii galeriilor de artă i-au spus lui Picasso să inventeze cubismul .
” Dacă oamenii n-ar face niciodată lucruri prosteşti, nu s-ar mai întâmpla nimic inteligent în veci ” – Ludwig Wittgenstein .
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici