Cum pregătim un interviu ?
În urmă cu patru luni de zile depuneam cv-uri peste cv-uri pe toate site-urile de profil. Cred că am trimis mai bine de 300 de cv-uri. Căutam să fiu ba reprezentant medical, ba key account executive, ba area sales manager, ba system engineer şi lista poate continua. Denumiri peste denumiri şi aproape toate în engleză, ca să dea o oarecare notă de importanţă.
O singură dată am fost contactat. Este vorba despre cei de la Intrerbrands care m-au şi chemat la un interviu. Între noi fie vorba, era un interviu mult prea ciudat, după părerea mea. Era vorba de teste de logică matematică, niţică filosofie şi probleme de matematică pură. Erau şi câteva care se rezolvau lejer, prin regula de trei simplă. Dar la un interviu să dai astfel de teste fără să te intereseze şi experienţa anterioară ?
Un manager de vânzări venit de la Iveco, prezent la acel interviu împreună cu mine şi cu alţi trei tipi, se trăgea cu mâinile de păr imediat cum a privit testul. Omul avea experienţă în vânzări cât nu aveam eu în relaţia mea cu nevastă-mea , adică de peste 11 ani de zile. Chestia haioasă a fost că eu am trecut testul, el nu. Am mers mai departe, la un al doilea interviu, dar m-am văzut nevoit să refuz jobul întrucât nu mi s-a părut că îmi oferă reale oportunităţi.
Restul de 300 şi ceva de mailuri au rămas fără răspuns. Ce credeţi că am făcut după ce mi-am băgat picioarele în tot ce înseamnă sistem de recrutare online ? Am vrut să văd cât de mult atrage un cv impresionant. Aşa că am inventat un personaj cu burse în străinătate, cu un istoric excelent în vânzări şi cu multă iniţiativă. Am trimis cv-urile la aceleaşi adrese. Câte companii credeţi că s-au arătat interesate ? Da, aţi ghicit, NICI MĂCAR UNA !
După ce m-am întrebat care e rostul acestui sistem de recrutare online dacă mai toţi îşi lansează ofertele de job doar ca să pară transparenţi, am încercat să pătrund în sistemul privat al unor mari companii producătoare de medicamente. Am observat că sunt cu adevărat profesionişti, oameni de cuvânt, însă şi ei cu un defect. Adicătelea merg pe recomandări, ca să nu le zicem pile.
În tot acest timp am încercat să mă pregătesc corespunzător pentru un set de interviuri. Am învăţat de la persoane cu mult mai multă experienţă decât cea a unui bugetar cu state destul de vechi că pregătirea unui interviu într-un mod cât se poate de serios, poate fi cheia succesului. Contează foarte mult aspectul fizic îngrijit, contează să fii calm şi sigur pe tine şi, de ce nu, restrictiv şi impunător. Reţineţi un singur lucru : voi sunteţi în căutarea unui angajator şi nu el în căutarea voastră. Aveţi dreptul să alegeţi cu cine vreţi să lucraţi.
Am învăţat zeci de chestii, de la replici uzuale şi până la răspunsuri tip, tehnici de negociere şi metode elegante de abordare. Până la urmă, tot ceea ce contează este momentul în care dai nas în nas cu cel care te intervievează. În faţa lui uiţi tot ce-ai pregătit acasă şi devii tu însuţi.
Părerea mea sinceră este că trebuie să fii pregătit pentru lucruri care nu pot fi prevăzute. Trebuie să fii capabil să faci faţă unor situaţii la care nu te aşteptai şi care pot intra în contradicţie cu tot ceea ce credeai tu că înseamnă un interviu. Iar pentru a face faţă uşor unor astfel de situaţii, vă voi propune un exerciţiu de imaginaţie.
Mergi la o conferinţă care are loc în incinta unui hotel. Într-o pauză, te decizi să ieşi afară pentru a lua o gură de aer. Te gândeşti la viitorul tău şi crezi că a venit vremea ca tu să ai un job nou. Eşti la penultimul etaj al hotelului şi trebuie să iei liftul.
Când uşile liftului se deschid, dai nas în nas cu o persoană extrem de influentă, impunătoare şi puternică în acelaşi timp. Nu ştiu, un Dinu Patriciu, Ţiriac sau, de ce nu, Donald Trump ? Persoana respectivă observă că sunteţi extrem de entuziasmat şi decide să vi se adreseze : ” Cobor până la etajul 2. Până atunci mă puteţi convinge de ce sunteţi în stare.Aşadar, ce aveţi de spus despre dumneavoastră ? “
Într-adevăr, este un scenariu de domeniul SF, însă nu-i aşa că este bine să fim pregătiţi pentru orice şi să avem întotdeauna replica la noi ? Un discurs de 30-40 de secunde, extrem de concentrat şi nuanţat în acelaşi timp, care să îl facă pe interlocutor să vrea să obţină mai multe informaţii de la noi, poate face mai multe minuni decât un mega-interviu pentru care ai tocit o vară întreagă.
Cum ar fi dacă n-ar fi ?
Românul, cât trăieşte, strânge ! Adună şi mai ales păstrează tot ce este al lui. Exemple am şi eu în familie şi bănuiesc că şi voi. Ai luat un robot de bucătărie fain. La ceva timp, consideri că unul nou, cu mai multe funcţii, te-ar ajuta mai mult în ceea ce vrei să faci. Şi îl cumperi. Ce faci cu cel vechi ? Păi, îl păstrezi. La fel şi în cazul televizorului care, deşi funcţionează, este trecut de vreme, maşina de spălat care spală doar dacă îi tragi doi pumni în cap şi îi faci ungere la scurgere sau fierul de călcat care dă numai bine în debara, lângă alte resturi, nu aşa frumoase ca el.
Imaginaţi-vă doar ce-aţi face dacă aţi rămâne fără nimic din toată agoniseala voastră !? Să vedeţi cum, brusc, tot ceea ce aţi strâns o viaţă întreagă este pe cale să dispară într-o clipă.
Ce ţi-ar lipsi cel mai mult ? Fotografiile făcute de-a lungul vieţii ? Hainele în care ai investit o grămadă de bani, renunţând la alte pofte ? Actele ? Calculatorul sau laptopul ? Plasma pe care ai dat banii cu care trebuia să mergi în concediu ? Ursuleţul de pluş primit de la iubitul tău la aniversarea primului an împreună ? Scrisorile de dragoste şi oracolul pe care le aveai de când erai la şcoală ? Tabloul ăla frumos din sufragerie pe care toată lumea îl admira, pentru că era făcut de tine ? Bijuteriile ? Primele încălţări ale copilului pe care le-ai păstrat după ce le-a tocit bine de atâta mers ? DVD-urile de la nuntă şi botez ?
Pentru mulţi dintre noi, toate acestea reprezintă lucruri de care greu ne-am putea despărţi. Totuşi, dacă ai putea să iei ceva cu tine, cât să poţi căra în braţe sau într-o geantă, ce-ai salva ?
Femei, femei …
Să vorbim despre el. Are mai mult de 18 ani. Este un tip pentru care prietenii şi buna dispoziţie înseamnă totul. După ce vine de la şcoală/facultate, merge în oraş cu prietenii lui, iar după ce ajunge acasă, mănâncă şi doarme, eventual mai citeşte ceva şi apoi stă la calculator. Seara iese din nou cu prietenii. Îi place să îşi petreacă mult timp cu ei. Într-o zi se întâmplă ca el să pună ochii pe o fată frumoasă. Nu renunţă la ieşitul în oraş cu prietenii. Mai mult, după câteva zile de vorbit cu fata respectivă, o ia şi pe ea la întâlnirea cu prietenii săi. Tipa e de gaşcă, ţine la glume şi pare că se înţelege cu ei.
După un timp, ea spune că are nevoie de mai multă atenţie din partea lui. Orgolios din fire, spune pe un ton revoltat că nu poate renunţa la a ieşi cu prietenii lui şi că atenţia pe care i-o oferă este destulă. După câteva săptămâni de dragoste nebună şi pupăceală la fiecare intersecţie, el decide că viaţa de cuplu primează în faţa amicilor săi. Aşa că ia decizia de a se vedea din ce în ce mai rar cu ei. La un moment dat, ea îi dă de înţeles că nu ar trebui să se mai vadă cu ei. Sunt nişte porci mereu în căutare de femei, distracţie şi băutură. Îi este greu să accepte o astfel de propunere, dar o face pentru că o iubeşte pe ea.
Prietenii lui nu ratează ocazia de a-i bate obrazul de fiecare dată când îl întâlnesc. De multe ori fac glume proaste pe seama lui. El se ceartă cu ei, îi ia apărarea iubitei lui şi rupe orice fel de legătură cu foştii lui prieteni. Pentru el nu mai conta nimic în afară de iubita lui. Nu mai era deschis la sfaturi, nu mai râdea atât de mult, nu mai avea prieteni cu care să mai iasă la o bere. Nu mai semăna deloc cu el. În schimb, văzând că totul îi merge ca pe roate, iubita lui încerca să îl schimbe în aşa fel încât să fie la fel ca ea. Îl târa cu ea prin toate magazinele, îl ducea la cafeneaua pe care el nu a suportat-o niciodată, l-a pus să se îmbrace aşa cum niciodată nu o făcuse.
S-a întâmplat să se întâlnească cu doi dintre foştii lui prieteni în timp ce era cu ea la plimbare. Ea i-a tras un ghiont, ăsta le-a zâmbit ironic şi i-a salutat cu jumătate de gură, iar foştii lui prieteni s-au uitat lung după el. Era clar că devenise altă persoană şi nu i se potrivea. Chiar şi aşa, el făcea asta din dragoste pentru iubita lui. Într-o zi, când a venit acasă de la şcoală/facultate, a decis să se ducă la ea. Îi era foarte dor de ea şi ar fi vrut să îi facă o surpriză. Ştiind că părinţii ei sunt plecaţi la serviciu în timpul zilei,s-a dus la o florărie şi a cumpărat un buchet de trandafiri . În drum spre ea a mai cumpărat şi o cutie de bomboane de ciocolată. Îşi imagina cât de surprinsă va fi de gestul lui şi cum vor decurge momentele de după.
A ajuns la uşa ei, şi-a aranjat puţin părul şi a bătut de trei ori. Era un semnal ca ea să ştie cine e la uşă. A stat aproape 5 minute la uşa ei, după care a sunat-o. Nu răspundea, dar a auzit telefonul cum îi suna din apartament. A decis să plece din faţa uşii, dar a rămas în scară. Simţea că e ceva necurat la mijloc. După un sfert de oră a auzit cum uşa de la apartamentul ei s-a deschis. Îi auzea vocea de care s-a îndrăgostit până peste cap. Râdea şi chicotea alături de o voce mai groasă. S-a trezit faţă în faţă cu ea şi cu unul pe care îl ţinea de mână. În acel moment a simţit că totul a fost o minciună. Deşi fierbea de nervi, i-a dat trandafirul şi cutia de bomboane celui ce o ţinea de mână, spunându-i că speră să nu aibă aceeaşi soartă.
A plecat acasă îngândurat. Nu putea să creadă că lui i s-a putut întâmpla aşa ceva. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să îşi sune prietenii pe care i-a ignorat în tot acest timp. Norocul lui a fost că ei nu s-au schimbat şi au acceptat ca el să facă parte din grup. Şi-a dat seama că a fost egoist şi că a renunţat foarte uşor la o prietenie de atâţia ani pentru o aventură nefericită.A primit o lecţie de viaţă prin comiterea unei greşeli pe care, spunea el, nu o va mai repeta.
Trecuseră două săptămâni, însă el nu putea să îşi scoată din cap ruşinea prin care a trecut. Se simţea trădat. A primit un telefon. Era ea. Îi spunea că îi pare foarte rău pentru tot şi că s-a despărţit de acel tip. I-a spus că încă îl iubeşte şi că nu poate trăi fără el. El tăcea. Nu ştia ce să îi răspundă. El ar putea fi oricare dintre noi. Chiar tu ai putea fi în locul lui ! Ce i-ai răspunde ?
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici