Balul bobocilor
Vineri seara am fost invitat, în calitate de sponsor, la Balul bobocilor organizat de liceenii mărășeșteni. Bobocii, acele ființe fragile, care au nevoie de grija celor mai mari, s-au prezentat foarte bine, chiar dacă au avut emoții foarte mari. Mi-am adus aminte cu plăcere de vremea când am fost și eu boboc, când nu mă interesa mai nimic în afară de distracție. Sala de spectacole a fost plină ochi, probele de concurs au fost destul de bine gândite, iar prestația artiștilor care au urcat pe scenă a fost una de apreciat. Read more
Amintirile unui boșorog
Ăla din titlu sunt eu. Am avut o stare ciudată încă de la începutul weekend-ului. Probabil aceeași stare, cu aleleași simțuri de regret pe care le au femeile care ies la menopauză. E pe sistem de ” aaaaahhhhh, când naiba au trecut atâția ani?” Brusc, mi-am adus aminte de anii în care eram proaspăt absolvent de clasa a opta. Nu știu de ce. Cert este ca anii aceia au fost de aur pentru mine. La liceu am trăit alte vremuri decât cele pe care le trăiesc tinerii din ziua de azi. Lumea este într-o continuă schimbare și încerc să țin pasul, dar nu pot să nu îmi pun unele întrebări.
Liceenii, în prezent, nu mai sunt precum liceenii anilor 90. Pe lângă faptul că învățatul era literă de lege, îmi amintesc cu plăcere când plănuiam, cu atâta frică, să chiulim de la ore în grup, când împărțeam în trei o halbă de bere, când mergeam la pădure și doi inși încercau să se combine cu aceeași fată, când ne plăcea să ne plimbăm prin parc cu o fată de mână, mândri că am reușit să ne combinăm, când puneam mână de la mână bani pentru jocuri de noroc, iar dacă aveam norocul să câștigăm ne bucuram împreună cu o bere în față, când ne treceau fiori în momentul în care nu știai cum să îți faci curaj să o abordezi pe fata de care îți plăcea, când trimiteam bilețele anonime unor colege șamd .
Sunt convins că sunt încă mulți care mai fac asta, dar văd din ce în ce mai des liceeni care preferă messengerul în locul unei discuții față în față, hi5-ul în locul unei ieșiri romantice în parc, sexul de la prima întâlnire în locul unei cuceriri ca la carte, jocul pe calculator în locul unei ieșiri împreună cu prietenii, mă încearcă un sentiment ciudat. Poate că cea mai frumoasă perioadă a vieții este cea de licean. Nici nu vreau să îmi amintesc ce rău îmi părea că termin liceul. A fost extraordinar de frumos. În clasa a XII-a ne juram cu toții credință, ne spuneam că oriunde vom merge vom ține legătura. Din păcate, în cele mai multe cazuri, nu a fost așa. Aș da orice să mai fiu licean măcar un an.
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici