În locul ursuleţilor de pluş
Ştiţi că era moda aia a ursuleţilor de pluş oferiţi în dar persoanei pe care o curtai într-o veselie, sperând că vei obţine pe el măcar un sărut, dacă nu mai mult ? Ei bine, lucrul acesta nu este neapărat demodat, cu specificaţia că băieţii nu prea mai curtează fetele.
Mai nou, ursuleţii se dau doar dacă e Sf. Valentin sau în urma unei nopţi reuşite de amor franţuzesc. Fetelor, cu voi vorbesc, dacă primiţi aşa ceva, să ştiţi că în sufletul băiatului se dau bătălii extraordinare. Acum bărbatul se vrea dur, lipsit de sentimente şi plin de dorinţe. Uneori se dă de gol.
Cum ursuleţii de pluş nu prea mai au mare căutare, băieţii veseli au inventat păsăricile din pluş. Păsăricile înfuriate. Nu râdeţi! Este o nouă modă mai ales de când au apărut telefoanele cu touch screen, gen iPhone şi replicile sale. Dacă aveţi un telefon ca acesta, aşa cum am şi eu, este imposibil să nu fi auzit de jocul Angry Birds. Este un joc de tip puzzle, în care trebuie să omori nişte porci cu ajutorul unor păsări. E pe cât de simplu şi penibil, pe atât de distractiv.
Aşa că, dragi îndrăgostiţi, dacă nu aveţi vreo piţipoancă la uşă care nu dă doi bani pe o urătanie din pluş şi trebuie neapărat să îi luaţi iPhone, acum aveţi ocazia să găsiţi prin diverse magazine păsărica din pluş.
Iată despre ce este vorba în joc, ca să nu aud comentarii gen ” îmi spui tu de Angry Birds, dar eu mă uit precum broasca la barieră, că nu ştiu despre ce vorbeşti tu acolo!”.
Nu uita să iubeşti !
Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie sau în unele locuri pe sau la 28 februarie, l, 3 şi 25 martie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. (Wikipedia)
Ocupaţi cu grijile de zi cu zi, stresaţi şi obosiţi, sau, pur şi simplu, nemotivaţi, mulţi români uită să iubească. Sau să se exprime în acest sens. De când nu i-ai mai dăruit o floare sufletului tău pereche ? De când nu i-ai mai spus cât de mult o iubeşti ? De când nu ai mai fost tu, cel de care EA s-a îndrăgostit ? Ştiu bine că, într-o relaţie serioasă, nu într-una copilărească, pasiunea, iubirea, sentimentele, în general, reuşesc să acopere alte goluri, alte nevoi. Nu uita să iubeşti ! Este una dintre cele mai frumoase minuni lăsate de Dumnezeu!
4 ani de căsnicie(VIDEO)
În urmă cu patru ani de zile spuneam un DA hotărât în fața ofițerului stării civile. Am avut emoții mai ales când am intrat în sala unde avea loc să fac cununia civilă, mai ales că cel care ținea speech-ul(primarul) era tatăl meu. M-am căsătorit din dragoste. Am iubit-o șase ani la rândul înainte de a-i cere mâna. Șase ani plini de trăiri intense. Dacă mă gândesc bine, toate amintirile pe care le am încă din liceu, le am cu ea, alături de ea.
Deja s-au împlinit zece ani de când suntem împreună și, cred eu, ne iubim foarte sincer. Am învățat împreună să trecem peste certuri prostești, orgolii, scene de gelozie sau orice alte obstacole. Am învățat împreună să ne descoperim treptat, astfel încât zece ani să ni se pară o clipă. Am avut o nuntă așa cum am visat, cu mulți invitați și muzică bună. La noi nu a existat luna de miere. Fizic a existat, însă, fără să mă laud, noi trăim lună de lună, de ani buni, zile de miere.
Întotdeauna am iubit-o pentru că are un bun simț ieșit din comun, este o femeie devotată, pune multă pasiune într-o relație, este alintată peste măsură și știe să se facă auzită. Are un caracter puternic și este foarte creativă. Îi place să culeagă tot ce este mai bun pe acolo pe unde merge. Îi place să facă din rahat bici. Și cam reușește.
Rezultatele a patru ani de căsnicie sunt mult peste așteptările mele. Suntem cel puțin la fel de fericiți ca înainte de a deveni soț și soție și avem o fetiță extraordinar de cuminte, frumoasă și isteață. La capitolul bani stăm mai prost, în sensul că nu am reușit să ne mutăm într-o casă a noastră. Cu timpul, dacă suntem sănătoși, sper o rezolvăm și pe asta. Patru ani de căsnicie. Doi tineri fericiți. O scumpete de fetiță. O familie unită. Cu asta ne mândrim.
Introducere în poveste
Mă apropii cu paşi repezi spre cea de-a patra aniversare a căsătoriei, care a avut loc la jumătatea lunii octombrie în anul 2005. Mai multe persoane mi-au spus la momentul respectiv că zâmbetul de pe faţa mea nu va ţine foarte mult. Asta pentru că,ziceau ei, femeia devine un animal sălbatic care sfâşie toţi bărbaţii. Adică, adio distracţie, ieşiri nocturne în oraş, adio beţii şi femei, bani la discreţie şi mers pe coclauri. Adio ce ? Păi nici înainte nu făceam mare parte din lucrurile enumerate mai sus. De ce mi-ar fi frică de acum încolo ?
Şi bine am făcut, căci după patru ani de zile am rămas aceeaşi persoană, cu aceleaşi principii, cu acelaşi zâmbet tâmp şi molipsitor, cu aceeaşi nevastă cu care mă înţeleg foarte bine de zece ani încoace. Mai mult, aceşti patru ani de căsnicie mi-au adus ceva cu care nu toată lumea se poate mândri. Este vorba despre un copilaş tare drăgălaş, care pe zi ce trece devine tot mai inteligent. Acesta este principalul motiv pentru care vorbesc din suflet despre căsnicia mea, înainte de aniversarea ei.
Cu această ocazie am făcut o compilaţie cu unele dintre cele mai importante momente ale fetiţei mele, surprinse pe camera de luat vederi. Iată şi un intro la această compilaţie, cu mesajul că filmuleţul va fi difuzat în curând.
Femei, femei …
Să vorbim despre el. Are mai mult de 18 ani. Este un tip pentru care prietenii şi buna dispoziţie înseamnă totul. După ce vine de la şcoală/facultate, merge în oraş cu prietenii lui, iar după ce ajunge acasă, mănâncă şi doarme, eventual mai citeşte ceva şi apoi stă la calculator. Seara iese din nou cu prietenii. Îi place să îşi petreacă mult timp cu ei. Într-o zi se întâmplă ca el să pună ochii pe o fată frumoasă. Nu renunţă la ieşitul în oraş cu prietenii. Mai mult, după câteva zile de vorbit cu fata respectivă, o ia şi pe ea la întâlnirea cu prietenii săi. Tipa e de gaşcă, ţine la glume şi pare că se înţelege cu ei.
După un timp, ea spune că are nevoie de mai multă atenţie din partea lui. Orgolios din fire, spune pe un ton revoltat că nu poate renunţa la a ieşi cu prietenii lui şi că atenţia pe care i-o oferă este destulă. După câteva săptămâni de dragoste nebună şi pupăceală la fiecare intersecţie, el decide că viaţa de cuplu primează în faţa amicilor săi. Aşa că ia decizia de a se vedea din ce în ce mai rar cu ei. La un moment dat, ea îi dă de înţeles că nu ar trebui să se mai vadă cu ei. Sunt nişte porci mereu în căutare de femei, distracţie şi băutură. Îi este greu să accepte o astfel de propunere, dar o face pentru că o iubeşte pe ea.
Prietenii lui nu ratează ocazia de a-i bate obrazul de fiecare dată când îl întâlnesc. De multe ori fac glume proaste pe seama lui. El se ceartă cu ei, îi ia apărarea iubitei lui şi rupe orice fel de legătură cu foştii lui prieteni. Pentru el nu mai conta nimic în afară de iubita lui. Nu mai era deschis la sfaturi, nu mai râdea atât de mult, nu mai avea prieteni cu care să mai iasă la o bere. Nu mai semăna deloc cu el. În schimb, văzând că totul îi merge ca pe roate, iubita lui încerca să îl schimbe în aşa fel încât să fie la fel ca ea. Îl târa cu ea prin toate magazinele, îl ducea la cafeneaua pe care el nu a suportat-o niciodată, l-a pus să se îmbrace aşa cum niciodată nu o făcuse.
S-a întâmplat să se întâlnească cu doi dintre foştii lui prieteni în timp ce era cu ea la plimbare. Ea i-a tras un ghiont, ăsta le-a zâmbit ironic şi i-a salutat cu jumătate de gură, iar foştii lui prieteni s-au uitat lung după el. Era clar că devenise altă persoană şi nu i se potrivea. Chiar şi aşa, el făcea asta din dragoste pentru iubita lui. Într-o zi, când a venit acasă de la şcoală/facultate, a decis să se ducă la ea. Îi era foarte dor de ea şi ar fi vrut să îi facă o surpriză. Ştiind că părinţii ei sunt plecaţi la serviciu în timpul zilei,s-a dus la o florărie şi a cumpărat un buchet de trandafiri . În drum spre ea a mai cumpărat şi o cutie de bomboane de ciocolată. Îşi imagina cât de surprinsă va fi de gestul lui şi cum vor decurge momentele de după.
A ajuns la uşa ei, şi-a aranjat puţin părul şi a bătut de trei ori. Era un semnal ca ea să ştie cine e la uşă. A stat aproape 5 minute la uşa ei, după care a sunat-o. Nu răspundea, dar a auzit telefonul cum îi suna din apartament. A decis să plece din faţa uşii, dar a rămas în scară. Simţea că e ceva necurat la mijloc. După un sfert de oră a auzit cum uşa de la apartamentul ei s-a deschis. Îi auzea vocea de care s-a îndrăgostit până peste cap. Râdea şi chicotea alături de o voce mai groasă. S-a trezit faţă în faţă cu ea şi cu unul pe care îl ţinea de mână. În acel moment a simţit că totul a fost o minciună. Deşi fierbea de nervi, i-a dat trandafirul şi cutia de bomboane celui ce o ţinea de mână, spunându-i că speră să nu aibă aceeaşi soartă.
A plecat acasă îngândurat. Nu putea să creadă că lui i s-a putut întâmpla aşa ceva. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să îşi sune prietenii pe care i-a ignorat în tot acest timp. Norocul lui a fost că ei nu s-au schimbat şi au acceptat ca el să facă parte din grup. Şi-a dat seama că a fost egoist şi că a renunţat foarte uşor la o prietenie de atâţia ani pentru o aventură nefericită.A primit o lecţie de viaţă prin comiterea unei greşeli pe care, spunea el, nu o va mai repeta.
Trecuseră două săptămâni, însă el nu putea să îşi scoată din cap ruşinea prin care a trecut. Se simţea trădat. A primit un telefon. Era ea. Îi spunea că îi pare foarte rău pentru tot şi că s-a despărţit de acel tip. I-a spus că încă îl iubeşte şi că nu poate trăi fără el. El tăcea. Nu ştia ce să îi răspundă. El ar putea fi oricare dintre noi. Chiar tu ai putea fi în locul lui ! Ce i-ai răspunde ?
A iubi, la timpul trecut
Încerc să înţeleg şi să evaluez stadiul la care a ajuns relaţia dintre un tip şi o tipă, elevi la şcoală sau liceu. În urmă cu vreo trei sau patru zile am auzit fără să vreau o discuţie dintre doi tineri. Mergeau ţinându-se de mână şi păreau îndrăgostiţi. Vorbeau despre iubire şi despre relaţia lor.
-Adiţă, mi-e frig şi m-am plictisit să mergem tot acolo ( probabil la vreo cârciumă ).
-Ce frig mă, nu vezi că te ţin de mână ? Ce-ai vrea, să te car în cârcă ? N-avem unde să mergem în altă parte. Eventual la mine acasă.
-Iar să ne futem şi după aia să mă trimiţi acasă singură ? Tu mă iubeşti sau nu ?
- Mă laşi cu vrăjelile astea ? Nu ţi-am zis pe mess de atâtea ori că da? Ce pla mea mai vrei ?
Cam la acest nivel au ajuns multe dintre discuţiile purtate între un el şi o ea, la vârsta pubertăţii. Unele din fetele cărora abia le-a dat puful au ajuns să meargă de mână cu mamele lor la ginecolog ca să facă avort, altele merg crăcănate de atâta dragoste ce le inundă sufleţelul. Nu ştiu dacă vreau să judec evoluţia în timp a unei relaţii dintre un băiat şi o fată, dar constat că nu e tocmai o evoluţie. Am ajuns să ne combinăm pe messenger sau pe haifaiv, să ne declarăm acolo toate sentimentele nevinovate, urmând ca atunci când ne vedem cu persoana respectivă să trecem la limbajul trupului.
Nu vreau să mă exprim precum un boşorog spunând chestii de genul ” pe vremea mea…..” sau ” tineretul în ziua de azi….” . Nu, în niciun caz ! Sunt încă tânăr şi sunt sătul de boşorogii care se cred buni sfătuitori. Vreau doar să înţeleg ce s-a întâmplat cu întâlnirile de altă dată, atunci când băiatul trebuia să îi facă curte fetei, să o convingă să iasă cu el. Am trecut prin acele vremuri şi sincer vă spun că era mai palpitant. Parcă mi-e dor de vremurile în care trăgeam fetele de cozi încercând să inventez iubirea. Mă întreb ce s-a întâmplat cu iubirile în taină, cu bileţelele anonime sau florile presate-n plic trimise colegei de bancă în timpul pauzei, cu lupta interioară pe care trebuia să o câştige băiatul pentru a câştiga atenţia celei pe care o iubea.
Acum este mult mai uşor să cucereşti o fată. Nu trebuie decât să ai o maşină şi ceva bănuţ, în cazul piţipoancelor, sau pur şi simplu să le arunci nişte vrăjeli ieftine pe care nici tu nu le crezi. Nu mai vorbim de acelaşi standard, nu mai vorbim de aceleaşi metode. Totul este într-o continuă mişcare. Nu mai este timp de făcut curte şi de cucerit o fată aşa cum era cu ceva mai mult timp în urmă. Când eram eu puştan, făceam orice pentru a fura o sărutare de la fetiţa julită în genunchi la ceas de seară, după o baba oarba de pomină. Ajunsesem să inventez jocuri care să aibă ca premiu ( poruncă ) o sărutare. Dacă o obţineai, ajugeai seara acasă plin de tine, crezând că eşti un mare cuceritor. Toată noaptea te gândeai la ceea ce s-a întâmplat şi îţi făceai planuri pentru a doua zi.
Eraţi nişte proşti, ar spune unii. Poate că aşa este, dar vă spun că simţeai şi apoi ofereai mult mai mult decât o faci azi. Odată ce câştigai respectul sexului opus, erai gata să faci orice pentru a-ţi proteja trofeul. Pe vremea aia existau oracole. Mai ţineţi minte acele caiete frumos colorate care conţineau întrebări pe care nu ai fi avut curajul să le pui faţă în faţă cu persoana pe care ai fi vrut să o chestionezi ? Era o plăcere să citeşti ce ţi-a scris colega pe care o placi de foarte mult timp şi pentru care ai fi dat orice să o săruţi. Acum este simplu, mult prea simplu. Ai la îndemână messengerul şi haifaivul. Este mult mai simplu. Online-ul a rupt din plăcerea pe care ţi-o oferea offline-ul.
Aş vrea să ştiu ce înseamnă pentru voi a iubi, la timpul trecut. Cea mai faină povestire, cu cele mai amuzante trăiri sau întâmplări, va fi premiată în prag de sărbători. Premiul este un memory stick de 2 Gb.
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici