Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele ?
Filed under: Marasesti, amintiri, cultura, loc de dat cu capul
Oraşul ăsta obişnuia să fie primul pe judeţ la capitolul cultură. Aici excela, atât! Cultură şi istorie. Dacă istoria va rămâne de-a lungul timpului neatinsă de mâna jegoasă a inculţilor, cultura poate fi uitată sau ignorată foarte uşor.Cultura nu mai există decât cu numele. Cu fapta, poate doar revista Clio mai scoate capul în soare şi respiră aerul tare al culturii vrâncene. În rest, aproape tot ceea ce s-a numit eveniment cultural a murit.
Îmi aduc aminte cu mare plăcere de salonul literar care se organiza an de an şi care aduna foarte mulţi oameni de o cultură şi de o valoare extrem de rară, de primăvara poeţilor, unde tot ceea ce conta era grupul, nu omul, unde ascultai poezii de o calitate extraordinară, de expoziţiile Centrului de zi, unde o mână de copii atât de simpli dădeau naştere unor lucrări sensibile şi frumoase, încărcate de emoţie şi bucurie, îmi aduc aminte şi de colectivul acelui centru, un colectiv foarte unit şi plin de creativitate. Şi câte şi mai câte!
Toate manifestările culturale aveau un singur numitor comun : Constantin Ghiniţă, fie-i amintirea mereu vie !Tică, aşa cum îi spuneam noi, cei mai apropiaţi.
Era un om de o calitate pe care rar o mai întâlneşti printre atâtea suflete de slugă, un om care era în stare să îţi ofere toată lumea fără să îţi ceară nimic în schimb. Poate doar apreciere şi un mulţumesc din suflet. Puţini ştiu că Tică suferea, însă el nu lăsa să se vadă acest lucru. Îi plăcea să pozeze într-o persoană mereu veselă. Avea un simţ al umorului extrem de bine dezvoltat. Şi totuşi, a suferit. A suferit pentru cultură. A vrut mereu totul. Nu a aşteptat nimic înapoi. Poate doar apreciere şi un mulţumesc din suflet.
A visat întotdeauna că poate deveni cetăţean de onoare al acestui oraş. Un oraş căruia i-a oferit totul. Dar n-a fost să fie. A murit cu un vis neîmplinit. Şi visul continuă să viseze. Anul trecut, prin toamnă, la ultima întâlnire a scriitorilor şi poeţilor vrânceni, i s-a promis titlul de cetăţean de onoare, post-mortem. Nu l-a cerut nimeni. Poate doar eu şi câteva alte persoane din oraş şi mai ales lucrurile şi lucrările de calitatelăsate în urmă. Dar i s-a promis. Public. Nu a avut parte de el. Încă. Nici măcar de o manifestare culturală în amintirea sa, cu ocazia marii sărbători sfinte de astăzi, Sf. Împăraţi Constantin şi Elena.
Oare a oferit prea puţine lucruri în raport cu ce a primit, fiind directorul Casei de Cultură ? A fost Tică important doar pentru mine şi pentru cei apropiaţi lui şi, de fapt, nu merita mai mult decât i s-a oferit ( o funcţie de conducere ) ? Merita titlul de cetăţean de onoare pentru tot ceea ce a făcut el de-a lungul timpului în oraş ? Mai putem vorbi de cultură în oraşul ăsta ?
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor
Filed under: Marasesti, Romania, bani, loc de dat cu capul, mizerii, politica, social
Astăzi, odată cu sfânta sărbătoare a Înălţării Domnului, se sărbătoreşte şi Ziua Eroilor Neamului. Astfel, în toată ţara, fiecare instituţie, prin conducătorul ei, participă la ceremonia depunerii de coroane în cinstea celor căzuţi la datorie pe câmpul de luptă. Asta s-a întâmplat şi la mine-n oraş, unde veteranii care au spravieţuit celui de-al II-lea Război Mondial, tot mai puţini de la an la an, au participat la această sărbătoare.
Unul dintre veteranii prezenţi la ceremonie a luat cuvântul. Ştiţi ce m-a impresionat cel mai mult ? M-a impresionat discursul plin de emoţie şi de dragoste pentru ţara căreia i-a oferit totul. Asta se întâmplă peste tot în ţară, acolo unde mai există veterani de război. Elogiază ţara pentru care au dat totul pe timp de război, pentru care s-au luptat în picioarele goale, cu sufletul mai mult decât cu armele, pentru copiii, nepoţii şi rudele lor care sperau la o viaţă mai bună.
Ce le oferă ţara în schimbul faptelor lor ? Zâmbete false, aprecieri de dragul vorbelor, respect de dragul faptelor. Dar cel mai important pensii micşorate !
Ştiind toate aceste lucruri, veteranii continuă să elogieze ţara care nu le oferă nimic în schimbul faptelor de eroism de care au dat dovadă. Sunt buni doar pentru hainele pe care le poartă, pentru medaliile din piept. Nu pentru faptele de eroism, nu pentru că au făcut istorie, nu pentru că au îndurat atât pentru ca noi, cei de astăzi, să ne bucurăm de libertate.Nimănui nu îi pasă de oamenii care se ascund sub haine.
E pe vine!?
Filed under: Marasesti, diverse, foto, fun, mizerii, politica

Yellow submarine
Filed under: Marasesti, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, personal, social
No, cam aşa, cică, s-ar numi oraşul nostru, mai nou. Submarinul galben. Dacă în privinţa culorii (politice) e clară ideea, rămâne să ne dăm de ceasul morţii în ceea ce priveşte vremea de afară.
Încă din momentul în care am văzut codul galben, mai apoi portocaliu, de ninsori, mi-am dat seama că atunci când se va topi va fi urgie. Şi este urgie. Astăzi a plouat toată ziua, iar apa ajunge, în unele locuri, până la jumătatea roţilor maşinilor. Lumea este nervoasă, pe trotuar nu prea se poate merge, pe şosea ai toate şansele să fii udat din cap până-n picioare, pe sus nu poţi să mergi, iar metrou n-avem.
Soluţia, la prima vedere, pare simplă. În primul rând, toată lumea care are zăpadă în faţa casei, blocului sau magazinului trebuie să pună mâna pe lopată şi să o dea la o parte. Apoi, neapărat, los ţiganos, beneficiaros de ajutorus socialus de la status, trebuiesc puşi să cureţe trotuarele de zăpadă, dar mai ales străzile, ca să aibă pe unde să se ducă apa la canal. Dacă intră şi pompierii în acţiune în vederea eliminării apei strânse de-a lungul şi de-a latul străzilor, am putea crede că trăim într-un oraş civilizat.
Până atunci, fie vorba între noi, cine mă împrumută şi pe mine cu o pereche de cizme de pescar ?
Întâlnire misterioasă
Filed under: Fucktard, Marasesti, Romania, diverse, fun, loc de dat cu capul, mizerii, social
Doi bărbaţi, nu tocmai în floarea vârstei, se întâlnesc pe drum şi se salută. Cei doi se cunoşteau, bineînţeles.
- Hai noroc ! Ce faci băi tată, că nu te-am mai văzut de mult ?
- Ooo, salut, salut ! Ce să fac, uite, obosit de la muncă ! Mă duc acasă. Tu ?
- Eu am ieşit puţin la plimbare. Îs bine, mulţumesc lui Dumnezeu!
- Hai noroc !
- Noroc, noroc !
Primul bărbat tocmai ieşise din cârciumă. După câteva zeci de secunde, cel de-al doilea bărbat a intrat în cârciuma din care a ieşit primul. Niciunul dintre ei nu ştia că au făcut schimb de locuri. Singura diferenţă, poate, este că o nevastă s-a enervat mai repede decât a făcut-o a doua.
Gripa porcină a ajuns şi la Mărăşeşti
In loc de motto….
… Ştire de ultimă oră : deşi Mărăşeştiul este era cunoscut pentru legendara expresie “PE AICI NU SE TRECE !”, se pare că virusul AH1N1, cunoscut sub numele de gripa porcină, este atât de puternic şi de nerecunoscător, încât a avut tupeul să schimbe cursul istoriei!
Puteam să jur că oraşul ăsta va fi ocolit de gripa porcină, tocmai pentru că nici dracul nu ştie unde se află Mărăşeştiul pe harta României. În cel mai rău caz, mă puteam aştepta ca virusul să fie adus în oraş de 6 august, când mai toţi politicienii şi oamenii “de bine” se întreceau în discursuri interesante şi pline de însemnătate.
No, se pare că am pierdut pariul cu mine însumi, întrucât în Mărăşeşti s-a identificat un caz de gripă porcină la un elev de la Liceul Mărăşeşti. Cine ştie pe unde or fi votat ai lui în week-end sau prin ce cluburi de prin Focşani o fi umblat de a venit gata “preparat” ?
In memoriam Constantin Ghinita
Astazi am participat la o manifestare organizata de primarie in cistea celui ce a fost marele poet al Marasestiului, omul de casa al lui Dumnezeu, suflet din sufletul lui, Constantin Ghinita. Este manifestarea pe care as fi vrut sa o organizez in nume personal, insa, in momentul in care am vrut sa ma ocup de organizarea evenimentului, am aflat ca autoritatile pregatesc acelasi lucru. Salut pe aceasta cale initiativa de bun simt. Pe de alta parte, nu pot sa nu vorbesc despre prezenta la aceasta manifestare a unor persoane care nu au avut vreodata tangenta cu tot ceea ce inseamna acte de cultura. Read more





