Cum s-a intamplat

Astazi, 10.02.2011, am avut ceva de rezolvat in zona P-ta Cosbuc- Bdul Libertatii ( Bucuresti). Am parcat masina in fata sediului RCS-RDS , am rezolvat ce aveam de rezolvat in 15 min si m-am intors la masina.
Nu am reusit sa deschid masina nici din cheie (telecomanda) nici din telecomanda de la alarma.

Langa mine un domn se chinuia sa-si inchida masina cu telecomanda si nu reusea. Deci eu nu reuseam sa o deschid pe a mea  el nu putea sa o inchida pe a lui. PREA MARE COINCIDENTA!!!!!!!!!!!!!!!!

Asa sa fie ?

Mi-am adus aminte ca citisem pe net un articol care explica ca masinile care se inchid cu telecomanda nu sunt sigure deoarece se poate bruia semnalul dat de aceasta si masina nu se inchide ( desi tu ai apasat pe buton si esti sigur ca s-a inchis).  M-am uitat in jur si o masina micuta cu 2 usi , marca Datsun ,culoare gri deschis, fara numere de inmatriculare  era oprita in apropiere in spatele masinilor parcate .

M-am dus catre acea masina , in ea erau 4 indivizi ( cum aratau este usor sa ghiciti) , unul din ei avea un dispozitiv care semana cu o telecomnda de tv dar avea si antena. Cand m-au vazut , au plecat .
Imediat dupa ne-am putut descuia respectiv incuia masinile din telecomanda. Asadar este o noua metoda de a fura din masina. Verificati-va masina dupa ce ati inchis-o!

Cum functioneaza

Individul tine permanent apasat pe butonul dispozitivului , care emite un semnal ( frecventa) sau ce o fi, semnal ce nu lasa comanda ta de inchidere sa “ajunga” la masina. Apesi pe buton sa inchizi masina, iar daca nu esti atent sa vezi daca intr-adevar s-a inchis, aceasta ramane deschisa. Pe urma doar asteapta la pleci de langa masina si te usureaza de ce ai lasat prin ea.

Nu credeam asta stiind ca alarmele schimba codurile la fiecare activare  , si am un sistem de alarma bun, foarte laudat. Se pare ca e pentru fraieri cinstiti.

Cei care ati patit asta  sau ati vazut , va rog, sustineti avertismentul, cei care nu au vazut tineti minte si anuntati-va prietenii si nu numai.

Marea majoritate a şoferilor români cunosc necesitatea anvelopelor de iarnă, însă mulţi dintre ei nu îşi cumpără un set pentru autoturismul lor. Pentru unii dintre ei acest lucru înseamnă costuri în plus pe care nu şi le pot permite, pentru alţii înseamnă o problemă în ceea ce priveşte depozitarea anvelopelor de vară în propria locuinţă. Să fim serioşi, dacă stai la bloc este foarte greu să te învârţi într-o cutie de câţiva zeci de metri pătraţi, dar să mai şi depozitezi anvelopele, pe lângă murături şi mirodenii ?

Din păcate, rezultatul nu le este favorabil nici şoferilor care deţin un set de anvelope de iarnă şi nici celor care nu deţin aşa ceva. Cei care circulă pe ditamai zăpada sau gheţuşul cu anvelope de vară pot rămâne oricând împotmoliţi (în cel mai bun caz) şi, automat, cei cu anvelope de iarnă îşi blestemă zilele din cauza lor. În România se vorbeşte de câteva zile despre posibilitatea adoptării unei legi care să îi oblige pe români să plece la drum, pe timp de iarnă, cu un set de anvelope de iarnă. Nu ştiu care va fi reacţia românilor, dar iniţiativa poate părea, la prima vedere, una necesară.

II. Ce ştim despre anvelopele destinate circulaţiei în diferite anotimpuri ?

Pe piaţă există trei tipuri de anvelope : cele de vară, cele all season (pentru toate anotimpurile) şi cele de iarnă. După ce ne cumpărăm, cu chiu, cu vai, un autoturism, nu prea ne mai gândim la anvelopele pe care le folosim. Ne aducem aminte de ele doar când avem o pană sau când vedem că sunt prea uzate pentru a mai face faţă în mod corespunzător. Totuşi, pentru siguranţa noastră, merită efortul de a ne cumpăra un set de anvelope pe care să le folosim vara şi unul pentru a le folosi iarna. Anvelopele pentru toate sezoanele sunt bune, însă nu suficiente. Astfel :

Anvelopele de vară sunt fabricate special pentru a fi utilizate atunci când temperatura de afară depăşeşte 7 grade Celsius. Au un comportament foarte bun pe un carosabil uscat şi chiar umed, însă nu este recomandată în niciun caz  pe un carosabil acoperit cu zăpadă sau gheaţă. Devin foarte rigide atunci când temperaturile sunt foarte scăzute, ceea ce va afecta aderenţa, dar rezistă la temperaturile foarte ridicate din timpul verii.

Anvelopele all season sunt fabricate special pentru a fi folosite pe parcursul întregului an, adică în toate celor patru anotimpuri. Calităţile anvelopelor de iarnă şi a celor de vară sunt îmbinate discret în cele all season. De menţionat că, în condiţii extreme, anvelopele all season le sunt inferioare celor de vară, pe carosabil uscat, cât şi celor de iarnă, pe zăpadă.

Anvelopele de iarnă sunt fabricate special pentru a fi utilizate la temperaturi mai mici de 7 grade Celsius. Au o aderenţă foarte bună pe zăpadă sau gheaţă datorită componentelor care îşi păstrează proprietăţile în cazul unor temperaturi scăzute.

III. Diferenţa dintre anvelopele de iarnă, vară şi all season (VIDEO)

Anvelopele de iarnă vs anvelopele de vară

Anvelopele de iarnă vs anvelopele de vară vs anvelopele all season

Anvelope pentru toate roţile vs anvelope de iarnă (spate ) si all season (faţă)

IV. În concluzie

Atunci când plecăm la drum, faptul că ne punem centura de siguranţă nu este de ajuns. Trebuie să ne asigurăm că autoturismul nostru respectă şi deţine toate măsurile de siguranţă în trafic. Anvelopele reprezintă un lucru important iar achiziţionarea unui set de anvelope de vară, atunci când e cald, şi de iarnă, atunci când intrăm în sezonul rece,  merită tot efortul financiar . La urma urmei vorbim de siguranţa noastră şi a celor ce merg împreună cu noi atunci când mergem cu maşina.Drive safe !

Eu conduc un Renault Clio Extreme ( nu classic, cea cu portbagajul ăla urât ) şi recunosc că sunt mulţumit de extrema mea. Chiar recomandam, la rându-mi, achiziţionarea unor astfel de maşini. Asta până m-am urcat în Passat-ul alor mei. O maşină spaţioasă, confortabilă şi care îţi lasă o impresie foarte bună. Dacă vrei să depăşeşti în siguranţă te ajută, dacă vrei să frânezi brusc e printre cele mai bune, dacă vrei să ai loc pentru tot familionul, e alegerea perfectă. Brusc, a trebuit să îmi fac revizia la extrema mea. Piesele parcă sunt aurite, marca parcă ar fi numărul 1 mondial. Altfel nu înţeleg de ce costă atât de mult. O iei la un preţ mic, dar au ei grijă să îşi recupereze banii.

Săptămâna trecută am fost la Bicaz cu VW-ul alor mei. Atât de bine m-am simţit în maşină, că mă voi duce săptămâna viitoare, cred, la Braşov la shopping şi resting. Păcat că ai mei nu sunt interesaţi de un schimb de maşini, aşa că trebuie să fac ceva pentru a-mi vinde extrema . Vreau să îmi cumpăr VW. Emblema mi se pare foarte atrăgătoare, maşina foarte practică, clientul foarte mulţumit. Aşa-i când te îndrăgosteşti.

Meritele merg la prietenul meu, Dan Ștefan, director de marketing al Scorpion Focșani. Dane, ne vedem acolo, printre frumoasele modele. De mașini, desigur.

foto : Dan Ștefan Blog

Niciodată nu m-am putut plictisi în acest mod, mai ales că trebuia să înfrunt mizeriile aflate de-a lungul drumului şi lipsa anilor de acasă a unora cu care trebuia să împart carosabilul. Îmi plăcea să dau muzica mai tare şi să îmi exprim neîmplinirile ca muzician dublând vocea soliştilor. Nu mă auzea nimeni, soliştii nu se supărau, ba mai mult, îmi ofereau prilejul de a mă lăsa să repet unele refrenuri în timp ce ei se odihneau. În timp ce mă pregăteam să trec la următoarea melodie, detectorul de radar, cu alarma lui insistentă, îmi demonstra că face toţi banii : ţîrrrrrrr  ţîîîîîrrrrrrrr ţţţţţţţîîîîîîîîîîîîrrrrrrr….

Am trecut în treapta inferioară, am apăsat pe frână fără ca starea de spirit să îmi fie afectată, şi am urmărit cum las în urmă tabela de intrare într-o localitate peste care au trecut anii, fără ca cineva sau ceva să îşi pună amprenta în dezvoltarea ei. Circulam regulamentar, muzica îşi urma cursul, iar eu fredonam în timp ce am trecut pe lângă un poliţist care se uita cam insistent la mine. Aşteptam să dau ochii cu maşina care stătea la pândă pentru a vâna vitezomanii. Iat-o, mi-am spus, vrând parcă să le fac în ciudă poliţiştilor pentru că nu m-au prins circulând cu viteză.

Din maşină a sărit ca ars un poliţist cu o şapcă albă, ce îi strângea urechile clăpăuge, făcându-mi cunoscutul semn de oprire. Am oprit, dar parcă eram puţin descumpănit. Viteză nu aveam, centura o aveam prinsă de când am plecat de acasă, farurile îmi erau aprinse, depăşiri neregulamentare n-am făcut şi nu vedeam care ar fi motivul, mai ales că ştiam că nu se mai făceau controalele de rutină. Am oprit muzica şi am deschis geamul.

-Bună ziua, sunt agent principal x-ulescu de la Poliţia nu ştiu care . Vă rog, prezentaţi actele.

-Da, să trăiţi!, i-am spus ironic, în timp ce deschideam torpedoul pentru a-i face omului pe plac.  Totuşi, eram curios, aşa că am întrebat.

- Care ar fi problema ?

-Problema este că circulaţi fără a avea plăcuţă de înamtriculare pe faţă.

-Poftiiiiim? am sărit ca fript. Cum să circul fără plăcuţe de înmatriculare domnule ? Dumneata te ţii de glume ? Ori ai nevoie de ochelari ? Păi cum să merg ca nebunul fără plăcuţe ?

Şi de aici a început spectacolul.

- Fraţilor, voi chiar nu aveţi ce face şi opriţi oamenii care merg regulametar ? Poate am treabă, mă grăbesc ca nu cumva să pierd o afacere, iar dumneata îţi baţi joc de mine !

- Domnule conducător auto, staţi liniştit, acum eu înţeleg că nu ştiţi cum să vă daţi nevinovat, dar nici chiar aşa.

-Mă nene, eşti într-o ureche ? Măcar ţi-ai mişcat fundul ca să vezi dacă am sau nu plăcuţele de înmatriculare la locul lor ?

Se duce ăsta în spatele şi în faţa maşinii, observă că totul e în regulă, se scarpină la ceafă, pune un deget pe caschetă şi spune :

- Ce vină am eu domnule ? Văd că aveţi dreptate, dar aşa mi-a transmis colegul….dar, nu ştiu, poate că aţi oprit şi aţi pus-o între timp.

- Domnule, chiar mă crezi prost ? Păi dacă opream nu m-ai fi văzut ? Dacă te uiţi în spate îl poţi vedea pe colegul dumitale, chiar aşa de prost mă crezi ?

Neîncrezător, poliţistul a pus mâna pe staţie şi l-a contactat pe cel de l-a pus să mă oprească .

- Băi Costele, ce naiba mă, oprim omul aiurea ? Mă pui să mă fac de tot rahatul în faţa lui ? Păi domnul e în regulă mă, are plăcuţe, are tot ! Sigur era Volkswagen-ul negru ?

- Băi, tu eşti tâmpit ? Normal că era VW-ul negru. Nu avea plăcuţe pe faţă. Ce dracului, a trecut la câţiva metri de mine.

- Ia vino mă încoa !

În tot acel timp cât Costel s-a “făcut încoa” , am crezut că sunt pus în faţa farselor alea cu camera ascunsă. Nu mai ştiam cum să reacţionez. A venit ăla, au cercetat împreună maşina şi apoi au început, spre hazul meu, să se certe ca la uşa cortului. Ăla de mă văzuse fără plăcuţe era acel poliţist care se uita insistent la mine. Văzând că nu au avut dreptate, nea Costică şi-a cerut scuze pentru incident şi a plecat fără nicio remuşcare. Celălalt, stânjenit de uniforma ce stătea să-i pocnească în dreptul burţii, mi-a înmânat documentele şi m-a salutat cam agitat, afectat fiind de tot ceea ce s-a întâmplat. Am pus documentele înapoi în torpedou, am dat drumul la muzică şi am pornit. Am mers încet, pentru că îmi plăcea să îi observ pe cei doi cum gesticulau de mama focului în timp ce se certau. Râdeam în sinea mea amintindu-mi că Dumnezeu l-a înzestrat pe om, în afară de cuvânt, cu atâtea alte posibilităţi de exprimare.

Mi-am continuat drumul dar eram tulburat de ceea ce mi se întâmplase. Adică, vorba aia, poveşti sau întâmplări cu poliţişti ştim câte vrem, dar chiar aşa ? Şi nici nu erau nişte tineri puşi pe şotii. Şi nici camere ascunse nu erau. Am început să ascult muzică, în cele din urmă, dar, ca niciodată, în locul plăcerii de a asculta şi de a cânta împreună cu soliştii, s-a instalat  o vibraţie străină şi rece, neplăcută urechilor . Sau creierului. Ba parcă şi solistul falsa, iar toboşarul parcă n-ar fi fost în apele lui.  Ascultasem de foarte multe ori acea melodie, era chiar printre favoritele mele, dar parcă nu o mai recunoşteam. Ce ţi-e şi cu starea asta de spirit … !

Astăzi am fost la Galaţi pentru a rezolva o problemă personală. Eram într-o localitate şi detectorul de radar dădea semne că ar fi ceva mişcare de trupe. Am luat talpa de pe pedala de acceleraţie până când viteza a scăzut la 60 km/h. Din spate venea puternic un microbuz care transporta persoane. Idiotul m-a depăşit atunci când din faţă îi veneau mai multe maşini. Nu a vrut să se asigure, nu a vrut să aştepte. A trebuit ca să trag puţin de volan pentru a se încadra înapoi pe banda de circulaţie. Nici măcar nu mi-a mulţumit. M-am ţinut după el, iar la următoarea depăşire mi s-a tăiat respiraţia. O secundă a lipsit ca microbuzul să nu fie făcut praf de un tir.

După vreo zece minute de mers, am văzut o cucoană care stătea la ia-mă nene. Făcea semne disperate cu mâna liberă de bagajele-i grele, lăsate în voia sorţii pe jos. Mi s-a părut a fi de încredere şi am oprit. Mi-a mulţumit de o mie de ori pentru gest, însă o simţeam foarte speriată. După un anumit timp, mi-a spus că a coborât din acel microbuz despre care vă vorbeam mai devreme. Tipa mi-a povestit că s-a dus la şofer şi i-a spus să oprească pentru a coborî din microbuz, nu înainte de a-l face de căcat. Îmi povestea cum ea a fost singura care şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul absolut tembel de a conduce un mijloc de transport în comun şi nimeni nu i-a luat apărarea atunci când şoferul a început să o înjure şi să o dea în şuturi afară.

Toţi ceilalţi pasageri au preferat să meargă cu acel idiot care îi putea conduce către ultimul drum.  Eu nu pot să înţeleg această perversitate a omului de rând. Nu pot să înţeleg cum restul pasagerilor nu s-au temut pentru viaţa lor şi au preferat să se uite la cucoana aia cum e făcută albie de porci de către acel şofer pus în slujba lor, până la urmă. În timp ce vorbeam despre aceşti regi ai şoselelor, am văzut microbuzul tras pe dreapta. Îl oprise radarul. Vedeam pe geam cum şoferul gesticula de mama focului. Probabil că se credea nevinovat.

Oare pe ce criterii se fac angajări la aceste mijloace de transport în comun ? Chiar nimeni nu îi poate controla ? Chiar niciun pasager nu îi poate trage la răspundere în timp ce circulă haotic pe drumurile publice ?

Cretinilor, dacă vă place să mergeţi cu viteză, faceţi-o cu autoturismul propriu. Dacă vreţi să depăşiţi aiurea şi să abuzaţi de tot ceea ce înseamnă indisciplină la volan, faceţi-o cu maşina voastră. Nu puteţi decât să crăpaţi dracului într-un pom de pe marginea drumului. Până atunci, însă, conduceţi un mijloc de transport în comun şi asta vă face responsabil pentru câteva zeci de vieţi, fie că vă convine sau nu.

Mi-e scârbă de oamenii perverşi, nesimţiţi, făţarnici şi căcăcioşi. Bufniţele nu sunt ce par a fi.

De câeva ori era să o păţesc din cauza unor “şoferi” care depăşeau fără să se asigure că au timp să o facă. Am reacţionat rapid şi am redus viteza. Am avut noroc. Alţii nu au timp să o facă. Vedem pe străzi tot felul de puşti şi piţipoance care au luat carnetul de şoferi cu pile. Îi vezi la bordul unor maşini scumpe gonind cu viteză excesivă. Din cauza lor au murit mulţi oameni nevinovaţi. Din cauza lor şi a celor care au primit şpagă pentru a elibera carnetul de conducere. Câtă minte trebuie să ai ca poliţist pentru a face o asemenea faptă ? Cum să îi dai carnet unuia care nu a condus decât pe calculator şi care abia aşteaptă să conducă maşina lu’ tăticu’ pentru a lua ochii piţipoancelor ?

Eu sunt calculat atunci când conduc o maşină, fie că e a mea sau nu. Îmi place să conduc cu grijă şi să nu mă las ispitit de puterea motorului. Asta nu înseamnă că merg bătrâneşte. Conduc constant cu 110-120 km/h atunci când sunt în afara localităţilor şi cu 50-60 km/h în localitate. Desigur, uneori mai merg şi cu 140 km/h, mai ales atunci când găsesc o porţiune de drum liberă. Întotdeauna am mers pe ideea că mai bine ajung în siguranţă cu 5-10 minute mai târziu, decât să gonesc ca nebunul şi să îmi pun viaţa mea şi a pasagerilor în pericol. Ce ne facem însă cu ceilalţi participanţi la trafic, cu acei puşti şi piţipoance care gonesc cu maşinile de zeci de mii de euro fără să gândească ? De ce să moară unii care sunt nevinovaţi şi merg regulamentar din cauza unora care nu se gândesc decât la propria persoană ? De ce nu se întâmplă că idioţii care gonesc pe şosele să intre într-un copac şi să crape acolo în loc să intre într-o altă maşină care merge regulamentar ?

Câţi dintre voi aveţi această manie a vitezei ? Câţi dintre voi folosiţi centura de siguranţă atunci când urcaţi la volan ?

O să îi rog pe cei care se regăsesc în rândurile de mai sus să urmărească acest viral cu gândul că se vor mai gândi o dată înainte de a apăsa cu putere pe pedala de acceleraţie.

Conduceţi prudent ! Purtaţi centura de siguranţă !

Imaginaţi-vă că un român simplu îşi ia o maşină destul de scumpă şi frumoasă. Că e VW, BMW sau Audi, scumpă să fie. Ce face românul imediat ce urcă în maşină ? Coboară geamul din butonul lui special de dat geamul jos, iar după ce îl coboară pe al lui observă că mai poate deschide încă trei geamuri, tot din butoane, dă muzica la maxim, îşi înfige nişte ochelari de soare în ochi şi merge foarte încet, astfel încât să îl observe lumea. Toată lumea trebuie să vadă cât de şmecher este el că şi-a luat maşină şucară. Îl vezi şi la semafor, ascultând aceeaşi muzică dată la maxim. La culoarea roşie a semaforului, pune frână cu scârţâit de roţi, iar la verde pleacă în trombă, tot pentru a se face remarcat. Este snob.

În acelaşi timp, un european ( neamţ, austriac, olandez, alegeţi voi ) îşi cumpără aceeaşi maşină scumpă şi frumoasă. Ce credeţi că face după ce se urcă în maşină ? Merge liniştit, cu o viteză regulamentară, opreşte la stop şi nu pleacă în trombă, are geamurile închise întrucât, în ciuda românului, a descoperit aerul condiţionat, cedează trecerea …. într-un cuvânt : respectă regulile de circulaţie şi se respectă pe el însuşi. Nu este snob. 

De ce oare, în condiţiile în care folosesc aceeaşi maşină de lux, europeanul afişează un comportament absolut normal, iar românul vrea să arate că este superior şi doreşte să îi umilească pe toţi în momentul în care are banii necesari pentru un astfel de comportament ?

De ce românul caută să arate că este superior, cumpărându-şi lucruri şi obiecte de lux ? Ok, avem cap, reuşim în viaţă, câştigăm mulţi bani,dar…de ce trebuie să fim snobi la urma urmei ?

Am observat că şi o parte din VIP-uri suferă de aceeaşi boală. Adică, în momentul în care ai bani mulţi şi doreşti să ajuţi o persoană aflată în dificultate, de ce trebuie să afle toată lumea că ai dat nu ştiu câte mii de euro ? Nu te mulţumeşte doar faptul că ai ajutat o persoană să spere la o viaţă mai bună ? O faci pentru tine, ca să te simţi mulţumit, sau o faci pentru public ?

Sunteţi de acord cu mine că snobismul este o boală a românilor ?