Iniţial am vrut să postez doar fotografia care, după mine, nu mai avea nevoie de niciun comentariu. Dar peste aşa ceva nu poţi să treci fără să arunci un zâmbet la mişto către cel ce conduce Ziarul de Vrancea, unul dintre cei mai mari contestatari ai preşedintelui CJ Vrancea, Marian Oprişan. Pentru cei care nu cunosc situaţia, Ziarul de Vrancea şi Monitorul de Vrancea, ca publicaţii locale, sunt mai mult decat concurente. Sunt duşmani de moarte. După ce s-au scris kilometri întregi de pagini cu acuze aduse lui Oprişan, după ce au şters cu el pe jos pe fiecare pagină în parte, după ce l-au chemat în instanţă de atâtea ori, Ziarul de Vrancea, prin şeful său, Condurache, a aruncat batista albă.

Poate unii vor spune : ei şi ce, au apărut doar nişte mesaje de felicitare ! Nu-i chiar aşa. Jurnaliştii de la ZdV ştiu foarte bine care este prima regulă de cum intri în redacţie. Adică să scrie de rău despre Oprişan, duşmanul lor şi al Vrancei, implicit, aşa cum îl consideră ei. Asta e regulă de aur. Astfel, chiar şi un anunţ care poartă semnătura preşedintelui este considerat drept blasfemie.

Acum mă întreb : ce-o fi păţit dl Condurache de şi-a călcat pe suflet ? Are nevoie de bani ? Şi-o fi luat mulţi bani ? S-a declarat învins ? Dar jurnaliştii de la ZdV ce părere au despre asta oare ? Nu simt ei că le-au fost înşelate aşteptările? Nu se simt lucraţi pe la spate? Oricum, din toată chestia asta avem un singur câştigător : Marian Oprişan.

Ați aflat, poate, că ediția online a cotidianului Gândul a beneficiat de un facelift. S-a umblat puțin la design și acum pare mai a web 2.0. Deși este un ziar pe care îl citesc  mai ales pentru editorialele CTP-ului, mă întreb dacă este cineva care urmărește blogurile ediției online ? Adică, vorba aia, să ai doar o sută și ceva de afișări la unele articole postate cu o săptămână în urmă e la îndemâna oricui. Asta ca să nu mai vorbesc despre calitatea lor. Să ridice două degete cei cărora li se par utile acele articole tip blogging  jurnalistic!

Peste 400 de vrânceni se află în prezent în Afganistan, acolo unde, împreună cu alţi militari români, participă la misiunea internaţională. Se spune despre ei că merg acolo pentru bani, nu şi pentru patrie. Că sunt nişte merenari. Sigur, poporul român este slobod la gură şi pare negru în cerul gurii, însă de cele mai multe ori greutăţile de zi cu zi îl fac atât de impulsiv. În primul rând, militarii plecaţi acolo nu îşi apără propria patrie. Apoi, serviciul lor presupune angajarea în misiunile militare. Nu este obligatoriu să te duci acolo, dar nici nu prea mai eşti promovat dacă nu o faci.

Nimeni nu spune nimic despre teama cu care se confrunta zi de zi. Se trezesc şi adorm cu ea. Ştiu că au acasă o familie pe care trebuie să o întreţină, să o iubească şi la care să se întoarcă. Să stai în 40 de grade şi într-un praf de nedescris, să mănânci tot felul de mâncăruri cu care nu prea eşti obişnuit, să fii pregătit la orice oră pentru absolut orice, să te îmbolnăveşti şi să nu prea ai ce face din cauză că statul român îi sprijină pe militari aşa cum îi sprijină pe veteranii de război e cam aiurea. Iar pentru toate acestea primesc nişte bani care nu acoperă nici pe departe riscul la care se expun.

Citeam astăzi în ziar că o parte din rudele celor aflaţi în misiunea din Afganistan s-au întâlnit la Cercul Militar din Focşani pentru a discuta unele probleme cu care se confruntă militarii.

“Militarii aflati in misiune sint bine si au un moral bun”, le-a spus col. dr. Nicolae Ionel Ciuca rudelor prezente la intilnire. Singura neintelegere discutata in cadrul intilnirii s-a referit la drepturile salariale ale militarilor, rudele acestora fiind lamurite ca din august salariile vor fi primite integral.

Sigur că moralul este foarte bun, sigur că totul este în ordine şi că militarii se simt extraordinar de bine. Doar se află în TEATRUL de operaţiuni militare. Un teatru jucat foarte bine de statul român care se simte nevoit să ascundă de ochii lumii toate problemele cu care se confruntă militarii aflaţi acolo. Toate ştirile mai puţin bune care ajung la urechile noastre sunt nişte simple piese de teatru. Dacă auzi la ştiri sau citeşti prin ziare că bărbatul ăla care a murit pentru că o grenadă a explodat atunci când patrulau prin zonă, poţi spune de fapt că el a murit de fapt pentru că baza a fost atacată. Asta pentru că ministerul işi ia măsuri de precauţie şi ascunde realitatea. La fel cum ascunde şi că ăia se cacă pe ei toată ziua din cauza mâncării alterate. La fel cum ascunde că nu are medicamente pentru tratament. Sau cum ascunde multe alte lucruri pe care militarii nu au voie să le comunice rudelor aflate acasă cu sufletul la gură. Bun venit în teatrul de operaţiuni militare ! Luaţi loc, piesa abia a început !

După ce Ziarul de Vrancea scria despre intenţia companiei de telefonie Cosmote de a înălţa un turn de 40 de metri în Rezervaţia Naturală Măgura Odobeştilor, lucru care ar fi trebuit să fie  interzis de lege, după ce mai toată blogosfera vrânceană a reacţionat dur şi după ce a fost introdusă o petiţie online menită a stopa lucrările Cosmote, autorităţile, în speţă Garda de Mediu, i-au somat pe cei de la Cosmote să refacă zona afectată şi le-au dat şi motiv să o facă, fiind amendaţi cu 166.000 lei. Aşa domnilor, bravo ! Totuşi, de ce autorităţile se autosesizează , de cele mai multe ori, atunci când toată lumea sare cu gura pe ei ?

Observaţi că ori de câte ori se întâmplă un lucru mai sensibil în ţara noastră, de atâtea ori ies la iveală unele subiecte care să ia faţa problemelor adevărate cu care se confruntă România ?  Fabrica de subiecte publice inventate de maşinăria băsesciană funcţionează la turaţie maximă. Parcă şi văd dosarele pregătite pentru a fi lansate în mass-media atunci când se discută subiecte sensibile în ceea ce priveşte economia ţării, sau când familia prezidenţială face vreo boacănă.

Săptămâna aceasta a izbucnit scandalul declaraţiilor deplasate ale lui Mircea Băsescu, fratele preşedintelui. Într-o ţară care se vrea normală, preşedintele ar fi trebuit să îşi ceară scuze în mod public pentru cele întâmplate. Chiar să îşi dea demisia. Ce a urmat ? L-au arestat pe Becali, ca să îndrepte atenţia publicului spre alte ţinte. De când cu arestarea lui Becali, nu mai avem nici criză economică, nici împrumutul de la FMI nu mai reprezintă o problemă şi nici codul fiscal nu e de băgat în seamă.

Amintiţi-vă cum, de-a lungul timpului, această fabrică de ştiri băsesciene şi-a făcut datoria. În ianuarie se trata acordul cu FMI, s-a pornit un adevărat scandal mediatic, iar toţi analiştii financiari nu vedeau cu ochi buni acest acord. Urmarea ? S-a declanşat scandalul celor 50 de arme furate de la unitatea militară de la  Ciorogârla. Ce mai freamăt, ce mai zbucium… şi am uitat de FMI. Tot în ianuarie a intrat în vigoare legea privind  stocarea datelor. Ţineţi minte ce scandal s-a pornit ? Ei bine, imediat toate acestea au trecut în umbră pentru că Oprea şi-a dat demisia din MAI. Delegaţia FMI a venit în vizită la Guvern, imediat Săftoiu îl acuza pe Băsescu de supravegherea convorbirilor telefonice. Imediat, a retractat, dar mass-media a dezbătut subiectul în continuare.

Tot în ianuarie, Băsescu anunţa probabilitatea îngheţării salariilor şi a pensiilor în următoarele 6 luni. Imediat, fabrica şi-a făcut datoria scoţând în prim plan jaful armat de la Braşov. În februarie, atunci când senatorii anunţau tăierea sporului de 75% pentru cei care gestionează fondurile europene, sau când BNR anunţa că România se află într-o stare de şoc, Rareş Niculescu, proaspăt purtător de vorbe al Guvernului, a fost reţinut în urma unui scandal provocat într-un club din Cluj.

În urma acestor întâmplări, opinia publică a fost intoxicată cu ştiri proaspăt ieşite din fabrica băsesciană, pe care le-a înghiţit fără a respira. Presa a fost şi ea atrasă în această zonă periculoasă, piariştii băsescieni ştiind că mass-media va analiza întotdeauna ştirile cu impact social sau pe cele de scandal. Vin alegerile europarlamentare. EBa, candidat independent, va ieşi cu siguranţă parlamentar european. Aşa se întâmplă când ai în spate o maşinărie puternică. Dacă nu se numea Băsescu, era un nimeni. Vin alegerile prezidenţiale. Vor începe să promită. Ce să mai promită ? Cine îi mai crede ? Cine va mai merge la vot ? Tu ?

• Astăzi am bătut drumurile. De la prima oră, care a fost la ora 6, am pus fundul în mașină și am pornit spre Galați unde aveam să îmi petrec aproape jumătate de zi. Motivul ? Trebuie să dau examenul de disertație, așa că am de pus la punct orice detaliu referitor la acest examen.  Am ditamai lucrarea de invațat, am de făcut un speech care nu îmi iese de nicio culoare, am o frică de mor. Nu mai pot învăța și de asta mă tem cel mai tare ;
• Am început să umblu după sponsorizări pentru campania de ecologizare pe care vreau să o inițiez.  Nu prea am avut noroc să găsesc pe cineva , așa că voi încerca și zilele următoare. Sunt curios să văd cât de mult prinde ideea de a face ceva care să nu aibă nimic de a face cu politica.
• Trebuie să recunosc că sunt plăcut surprins de faptul că Ziarul Corect a ales să mă promoveze, punând pe prima pagină un logo care face trimitere la blogul meu. Este o premieră în presa vrânceană și de aici până la a mă cita în cazul în care abordez un subiect interesant pentru vrânceni, nu e decât un pas. Un pas mare pe care redacția ziarului a ales să îl facă;
• Totodată, cei de la Corect s-au arătat interesați de inițiativa mea(campania de ecologizare), promițându-mi că vor participa cu plăcere la acțiunea care va avea loc în orașul Mărășești. Mă simt onorat. Urmează și alte cotidiene locale ?

Îmi veţi spune că e pură coincidenţă dacă încerc să fac legătura între articolul scris de mine şi ceea ce se scrie acum prin ziare despre drumurile de toată jena pe care circulăm aproape zilnic. Aşa o fi, cine ştie ? Interesant este că şi presa trage un semnal de alarmă asupra acestui fapt. Să vedem dacă vor fi şi consecinţe.

Link 1/ Link 2

Later edit

Pe E85 au început lucrările de reabilitare. În forţă, aş spune, deoarece doi muncitori de la Drumuri şi Poduri au început să care pământ aflat pe câmpul aflat de-a stânga şi de-a dreapta drumului, cu două lopeţi uzate, pe care au început să îl aşeze cu o  stricteţe deosebită pe Şoseaua Europeană 85. Mai exact, unul căra pământ de pe câmp şi altul bătătorea. Cum trecea o maşină cu gabarit mare, cum dispărea pământul. Că deh, aşa e la români.