Săptămâna trecută, în timp ce făceam naveta serviciu (Mărăşeşti) – casă (Soveja)  (deh, tare bine e la munte pe timp de caniculă ), am auzit la ştirile EuropaFm că Poliţia Română şi Colegiul Psihologilor au întocmit profilul şoferului problemă de pe şoselele patriei. M-am gândit automat că şoferul problemă este tânăr, cu o maşină puternică şi cu părinţi bogaţi.

Adevărat, portretul robot al şoferului problemă, conform studiului, arată că el are până în 25 de ani, nu are carnet de mai mult de 5 ani de zile şi conduce o maşină cu motor puternic, de peste 2000 cmc. Ăştia-s zmeii. Este practic imposibil să fii şofer şi să nu fi văzut în trafic un măscărici care face depăşiri riscante pentru că, na, are maşină care duce mult, sau care conduce după propriile reguli.

Tot cu probleme pot fi şi şoferii care conduc maşina firmei la care este angajat. Nu e maşina lor, aşa că o exploatează la maxim. Şi conduc agresiv.

Ok, nu ştiu de ce au făcut un studiu despre aşa ceva. Chestia asta se putea observa cu ochiul liber. La fel şi studiul referitor la cunoaşterea regulilor de circulaţie, care a scos la iveală un rezultat zdrobitor : “peste 97% dintre şoferii români cunosc legea după ureche”.

Un exemplu concret l-am întâlnit chiar la jumătate de oră după ce am ascultat ştirea respectivă. În comuna Străoane (Vrancea), un şofer a înţeles să parcheze maşina după cât l-a dus capul. Probabil că astfel de şoferi au fost trecuţi cu vederea de studiul respectiv. Ca el sunt mulţi alţii. Se numesc cocalari, iar în Vrancea au cam început să se bată doi pe un loc.

Pe mine ma ingrijoreaza faptul ca acestea nu sunt masuri care sa duca la stoparea efectelor crizei.Sunt doar niste masuri luate ca urmare a faptului ca s-a golit sacul cu bani.Nu exista o strategie, masuri clare nu se iau, mediul privat nu beneficiaza de mari facilitati fiscale.Ascultati ce va spun: tva-ul va fi majorat pana anul viitor pe anul asta.Poate si cota unica.Dar romanul va inghiti si asta, precum si multe alte chestii care vor urma.

Asta spuneam la începutul lunii mai, pe blog.  Şi anume faptul că următorul pas greşit pe care guvernul României îl va face după adoptarea măsurilor de austeritate va fi cel al majorării taxelor. Ştiu, mi se spune NostraDANus. Am avut dreptate.

Ba mai mult, m-aş încumeta să spun că Băsescu şi Boc ştiau de la bun început că scăderea pensiilor, care reprezintă un drept de proprietate, este neconstituţională. Iar dacă nu ştiau, ar trebui să îşi facă bagajele şi să plece acasă.

Vă întreb foarte serios : este acest guvern cel mai prost ever ? Şi vă rog să nu ţineţi cont de orientarea voastră politică !

Vorbeam despre acest subiect cu mai mulţi amici, fie din online, fie colegi sau prieteni apropiaţi. Unii dintre ei lucrează la stat, alţii în mediul privat. Să nu credeţi că doar într-o parte sau alta angajaţii sunt nevoiţi să se lase umiliţi pentru a-şi păstra slujba. Acest lucru se întâmplă peste tot. Uneori, poate chiar mai mult în mediul privat, acolo unde şeful te calcă în picioare, iar dacă nu-ţi convine ţi-o spune pe aia cu “nu-ţi convine, pleacă! sunt atâţia care vor un loc de muncă!”

Un prieten îmi spunea că, odată cu aplicarea noilor măsuri de austeritate pentru personalul bugetar, mulţi dintre cei cu şefi care nu fac altceva decât să îşi arate muşchii, inverşi proporţionali cu mintea, vor face compromisuri şi se vor lăsa călcaţi în picioare de frică să nu îşi piardă locul de muncă.

Este adevărat, nu ne permitem să pierdem locul de muncă. Mulţi şi-au făcut calcule peste calcule şi ştiu că abia pot trăi la limită odată ce li se va reduce din leafă. De datorii nici nu mai aducem vorbă. Mulţi se vor declara învinşi de ratele de la bancă.

Un loc de muncă stabil valorează foarte mult în prezent, însă un loc de muncă prost plătit, chiar dacă stabil, nu te poate face, zic eu, să te laşi călcat în picioare de şefi. Eu unul nu aş accepta aşa ceva.

N-am făcut atâta şcoală degeaba, mi-am câştigat încrederea şi respectul pe oriunde am fost şi cu oricine am intrat în contact şi am învăţat să mă respect respectându-i pe ceilalţi. Până la proba contrarie. Dacă-mi forţează cineva coloana să nu-mi stea dreaptă, atunci reacţionez. Chiar dacă ştiu că fără acel salariu nu mă pot descurca.

Sunt curios cum reacţionaţi voi, pentru că sunt convins că mulţi dintre voi sau prietenii voştri aţi trecut măcar o dată prin acest fel de presiuni venite din partea superiorilor voştri ? Faceţi şi un profil al celui mai nesimţit şef pe care l-aţi avut!

Plecăm de la ideea că nimeni nu-i perfect. Eu, cu atât mai mult. Nu am pretins niciodată asta, dar, chiar şi aşa, sunt anumite chestii care mă enervează la oamenii cu care conversez sau pe lângă care trec pe stradă. La unii este vorba despre anumite ticuri, la alţii despre stilul în care se îmbracă sau modul în care înţeleg să se exprime. Exemple !

Ghiulul de la mână

M-am înţeles foarte bine cu un coleg de facultate. Găseam mereu subiecte interesante de dezbătut, era genul de om care nu se supăra din orice şi pe care te puteai baza la nevoie, dar mă enerva la culme ghiulul ăla de neam prost de la deget (din ăla de tip turcesc sau ţigănesc, din ăla butucănos ). În concepţia mea, cei care poartă ghiul la mână sunt nişte ţărani, chiar dacă unii sunt oameni normali, demni de a fi respectaţi. Aşa că, de câte ori văd pe cineva cu ghiul la mână încerc să îl evit, că altfel mă enervez.

Datul din cap a aprobare, fără să înţeleagă despre ce e vorba

Am participat la foarte multe simpozioane, traininguri, schimburi de experienţă. Atât în timpul desfăşurării evenimentelor, cât şi în pauzele de cafea/relaxare, oamenii interacţionau. În timpul evenimentelor se holbau la cel de le vorbea. În pauze participau la discuţii în diferite cercuri. În ambele cazuri puteai observa persoane care, deşi ştiau că locul lor nu este acolo, continuau să rămână pe poziţie şi dădeau din cap a aprobare fără a fi înţeles despre ce anume se vorbeşte acolo. Dacă le cereai o părere pe o anumită temă se făceau că plouă şi îşi scoteau telefonul, după care se făceau că vorbesc la el.

Unghia mare de la degetul mic

O detest! Este, probabil, cel mai scandalos/scârbos lucru la un bărbat. Hai să nu vorbim doar despre cei care nu au terminat, săracii, nici măcar şcoala primară. Atât îi duce mintea. Dar cum reacţionezi când vezi că ospătarul care îţi serveşte masa la un restaurant respectabil are ditamai unghia la degetul mic ? Eu consider că e oribil ! În plus, în loc să şi-o taie, mulţi dintre ei doar îşi curăţă unghia cu ajutorul unei scobitori.

În rest, mă mai enervează bărbaţii care poartă şosete pe sub sandale, caţele care scuipă sămânţă-n parc, grasele cu haine supraelastice sau persoanele care susţin o idee fără a avea argumente. Ar mai fi multe, dar vreau să las subiectul deschis pentru că mă interesează şi părerea voastră. Hai, descărcaţi-vă nervii aici !

Ei, hai, că nu suntem o ţară de dobitoci, chiar dacă ne întrebăm mai mereu de ce suntem nevoiţi să urmărim la telvizor emisiuni pentru retarzi, de ce trăim într-o mizerie de nedescris şi de ce vedem pe stradă tot felul de cretini care aruncă hârtia la câţiva centimetri de coşul de gunoi sau, ştiu eu, de ce lumea nu reacţionează atunci când le sunt ameninţate drepturile minime la o viaţă decentă !? Serios, chiar cred că avem oameni capabili, numai că ăştia tac şi fac, atât cât mai pot.

Sunt mulţi tineri care ar putea avea un viitor frumos în faţă. Dar cum să îi motivăm ?

Cum să îl motivezi pe cel ce termină un liceu să meargă mai departe la o facultate şi să înveţe pentru a ajunge cineva în viaţă dacă un sudor din cadrul Ministerului Comunicaţiilor a câştigat, în aprilie, peste 6000 de lei, iar o femeie de serviciu a încasat mai bine de 3000 de lei ?

Tot respectul pentru cei care au această meserie. Nu zic că e o ruşine să fii femeie de serviciu ori sudor, dar cât ar trebui să câştige o persoană care face o facultate şi pe care îl duce capul să facă ceva pentru ţara asta?

Nu ştiu, eu simt că devenim din ce în ce mai frustraţi din cauza celor care ne conduc ţara de mai bine de 20 de ani.

După un week-end prelungit, timp în care nu am făcut altceva decât să mă simt bine alături de familia mea şi de colegii din blogosfera vrânceană, am făcut o mare greşeală şi am dat drumul la televizor. Vă daţi seama că iar m-am conectat la haosul din ţară şi că m-am umplut de nervi şi de dileme.

Şi mă întreb iar : cum naiba nu se găsesc soluţii pentru a renunţa la ideea scăderii pensiilor şi a indemnizaţiilor pentru mame ? Ce vină au pensionarii şi copiii ? După ce că vârsta de pensionare este dusă la extrem, astfel încât ai toate şansele să crăpi în câmpul muncii şi să nu mai apuci să te bucuri de prima ta pensie minimă, se mai propune şi scăderea acestora cu 15 %. Adică din nimic mai tai puţin.

Cât despre copii, ce să mai zic ? Ştiu nesimţiţii că un copil are nevoie, în afară de lapte şi pamperşi, şi de alte lucruri pentru o creştere şi o dezvoltare normală ? Nu prea cred că au cum să îşi dea seama de aceste lucruri din scaunul lor comod. Să fie solidari pensionarii cu aceste măsuri ? Asta înseamnă moarte ! Vor trebui să aleagă între a-şi achita o parte din datorii sau a-şi cumpăra o parte din medicamentele prescrise de medic.

Aş vrea să mă opresc la sistemul educaţional. Cum să le scazi lefurile profesorilor ? Păi sunt foarte mulţi absolvenţi de facultate care intră în acest sistem. Mare parte din ei au tocit de-au rupt în facultate şi vin cu drag la şcoală pentru a preda. Ştiţi că un profesor debutant nu ia mai mult de 800-900 de lei pe lună ? Dacă se reduc salariile cu 25% va ajunge să câştige doar 600 de lei, exact cât un muncitor necalificat. Îşi vor mai da ei silinţa ? Va mai merge vreun profesor să predea la ţară ? Eu zic că se va prăbuşi tot ceea ce s-a construit în toţi aceşti ani. De fapt, pe cine păcălim ? Nu s-a construit nimic! Fiecare a venit cu sistemul său şi toţi la un loc au vorbit de reformă în educaţie. Probabil se gândeau la salarii.

Ce vină au elevii şi studenţii ? Ei vor să înveţe şi să se pregătească pentru viaţă. Mulţi se vor întreba pentru ce mai au nevoie de şcoală. Ce face un absolvent al unei facultăţi după ce îşi dă licenţa ? Teoretic, el trebuie să intre în câmpul muncii. Practic, este aruncat pe un teren viran precum orfanii care sunt aruncaţi în stradă odată ce împlinesc 18 ani, pentru că centrele de plasament sau modulele familiale nu îi mai pot găzdui. Să fie solidari , să accepte toate aceste măsuri care vor scoate ţara din criză ? Doar naivii mai cred că ceva bun se va alege după toate aceste aşa-zise măsuri.

Într-adevăr, este mai greu ca guvernul să ia măsuri serioase pentru reducerea procentului evaziunii fiscale, mărirea unor taxe pentru cei bogaţi, renunţarea imediată la contractele şi procedurile de achiziţii publice clientelare sau fără rost în aceste vremuri, renunţarea la unele beneficii de care se tot bucură parlamentarii, cum ar fi asigurarea cazării la hoteluri de 4 şi 5 stele care înseamnă peste 3 milioane de euro anual etc. E mult mai greu. Mai uşor este să ia măsuri controlabile, adică să taie salariile, indemnizaţiile şi pensiile românilor. Nici măcar diferenţiat. Nu! Solidaritate! Suntem generaţia de sacrificiu! Heeeei, dar parcă aşa ne-am şi născut, nu ?

Astăzi, odată cu sfânta sărbătoare a Înălţării Domnului, se sărbătoreşte şi Ziua Eroilor Neamului. Astfel, în toată ţara, fiecare instituţie, prin conducătorul ei, participă la ceremonia depunerii de coroane în cinstea celor căzuţi la datorie pe câmpul de luptă. Asta s-a întâmplat şi la mine-n oraş, unde veteranii care au spravieţuit celui de-al II-lea Război Mondial, tot mai puţini de la an la an, au participat la această sărbătoare.

Unul dintre veteranii prezenţi la ceremonie a luat cuvântul. Ştiţi ce m-a impresionat cel mai mult ? M-a impresionat discursul plin de emoţie şi de dragoste pentru ţara căreia i-a oferit totul. Asta se întâmplă peste tot în ţară, acolo unde mai există veterani de război. Elogiază ţara pentru care au dat totul pe timp de război, pentru care s-au luptat în picioarele goale, cu sufletul mai mult decât cu armele, pentru copiii, nepoţii şi rudele lor care sperau la o viaţă mai bună.

Ce le oferă ţara în schimbul faptelor lor ? Zâmbete false, aprecieri de dragul vorbelor, respect de dragul faptelor. Dar cel mai important pensii micşorate !

Ştiind toate aceste lucruri, veteranii continuă să elogieze ţara care nu le oferă nimic în schimbul faptelor de eroism de care au dat dovadă. Sunt buni doar pentru hainele pe care le poartă, pentru medaliile din piept. Nu pentru faptele de eroism, nu pentru că au făcut istorie, nu pentru că au îndurat atât pentru ca noi, cei de astăzi, să ne bucurăm de libertate.Nimănui nu îi pasă de oamenii care se ascund sub haine.