Cel mai bun prieten

Deşi lumea ştie că îmi place să atrag oamenii de partea mea ( deh, îmi place să socializez mai mult decât îi place nevesti-mii să facă mâncare ), nu la relaţiile sociale m-am referit când am scris titlul de mai sus. Mă refer la ceea ce ştiu eu (poate) cel mai bine să fac, anume să coafez calculatoarele. Precum o femeie, calculatorul are nevoie de atenţia noastră. Trebuie să îi asiguri mentenanţa, să ai grijă de sănătatea lui şi să foloseşti softuri antivirus puternice, din când în când să îl mai cureţi, atât fizic cât şi logic (praf şi date de pe disk ) şi să îi asiguri dreptul la o viaţă cât mai lungă.

Aşadar, în cazul în care nu vă descurcaţi singuri, puteţi apela la serviciile mele în ceea ce priveşte instalarea/reinstalarea sistemelor de operare ( Windows Xp şi Windows 7) şi a driverelor necesare pentru buna functionare a sistemului. Configurez routere (wireless) pentru accesul la internet, asigur funcţionarea corectă a reţelei dvs. de calculatoare, asigur instalarea softurilor şi a driverelor de bază ( suita Microsoft Office, codecuri şi softuri pentru rularea fişierelor media, client de mail, Y!Messenger etc. ), reparaţii şi optimizări ale calculatorului dvs. Totul la preţuri decente. Telefon contact : 0740 030 182

Preţuri de referinţă :

Diagnosticare / Configurare router (wireless) / Instalarea şi actualizarea softurilor antivirus / Devirusări : 20 lei

Instalare sistem operare, drivere şi softuri : 50 lei

Cea mai bună alegere în materie de design

Dacă eu ştiu să îmi bag nasul în calculatoare, nevastă-mea trebuie să se priceapă şi ea la ceva : design interior/exterior şi organizare nunţi. Şi o face foarte bine. Aici aveţi două exemple cât se poate de simple ( ex.1 şi ex. 2 ). Recent a prins un contract în Franţa unde a trebuit să trimită câteva obiecte făcute de mână. Toate pentru design interior. Unele mi s-au părut a fi adevărate obiecte de artă.

În ceea ce priveşte nunţile, asigură tot ceea ce înseamnă aranjament floral, atât acasă(aranjament din brad), cât şi la biserică şi restaurant, mărturiile, paharele mirilor şi ale naşilor, lumânările şi aranjarea meselor. Nunta noastră a fost prima nuntă la care şi-a arătat măiestria, apoi a continuat cu alte nunţi. Totul din plăcere şi pasiune. Este incredibil ce poate ieşi atunci când lucrezi din pasiune. Desigur, dacă aranjamentul floral este asigurat de restaurant şi este inclus în preţul chiriei, se pot închiria cele două arcade, cât şi cele necesare pentru aranjamentul floral pentru biserică şi restaurant. Asta pentru că sunt puţine restaurante care au în dotare arcade sau suporturi pentru flori şi fructe.

Preţuri de referinţă (organizare nunţi ):

Închirierea arcadelor şi a suporturilor pentru aranjamentele florale (biserică + restaurant ) – 300 lei / eveniment

Închirierea arcadelor (2 buc ) – 150 lei / eveniment

Asigurarea aranjamentului floral ( biserică, restaurant, casă ) – minim 700 lei . În această sumă sunt incluse şi florile. Suma poate creşte în cazul în care se doreşte ceva mai special.

Dacă sunteţi interesaţi de toate acestea, va trebui să ne contactaţi pentru rezervări la unul din numerele de telefon : 0740 030 182 sau 0740 613 008, întrucât, în ultimul timp, facem faţă cu greu solicitărilor primite în ultimul moment. Oferta este valabilă (momentan) doar pentru judeţul Vrancea.

Acestea fiind spuse, veţi şti de acum la cine să apelaţi atunci când calculatorul începe să o ia razna sau când vreţi să schimbaţi ceva în casa voastră şi, de ce nu, atunci când vă pregătiţi să juraţi credinţă eternă. E păcat să nu aveţi un decor splendid în spate.

Aşa că, joia trecută am plecat spre Nisipurile de Aur. Am ales un hotel despre care se spune că ar fi unul dintre cele mai bune hoteluri de pe litoralul bulgăresc. Este vorba despre Grifid Bolero. Drumul a fost lejer şi nu prea am întâlnit radare pe drum. Asta poate şi pentru faptul că am ales ca oră de plecare 5 dimineaţa. După câteva ore de mers am ajuns la Giurgeni, unde am plătit suma de 8 lei, reprezentând taxa de drum. După o cafeluţă şi un sandwich cumpărat de la OMV, imediat cum ieşi din Hârşova, ne-am îndreptat către Constanţa, unde aveam să ajungem după vreo patru ore de mers.

Ca rută am ales Focşani – Râmnicu Sărat – Ianca – Hârşova – Constanţa. Drum foarte bun, fără gropi în cea mai mare parte. Am întâlnit câteva gropi generoase, amplasate strategic, astfel încât să dai peste ele exact atunci când nu te aştepţi. Aşa că, atenţie mare pe unele porţiuni de drum dintre Stupina şi N. Bălcescu. Cel mai important aspect a fost faptul că şoseaua nu era aglomerată. Cel puţin la dus, pentru că la drumul de întoarcere am parcurs distanţa de 5-8 km în cca. 30 de minute, pe porţiunea de drum dintre Agigea şi Cumpăna, unde doi agenţi de poliţie  încurcau circulaţia.

În jurul orei 9.15 am ajuns în staţiunea Eforie Nord, unde am făcut un popas. Lume multă, parcările pline. Cică n-are lumea bani! Şi totuşi, atmosfera parcă era una cam apăsătoare, lumea nu era atât de entuziasmată la fel ca în alţi ani. “Ia nămolul şi aspra de baie”, “nu daţi banii pe prostii, ia banane la copii” sau “arde, frige şi n-are gură să strige” au rămas sloganurile strigate-n gura mare printre cearşafuri. Gunoaie, puţine alge şi mizerie prin apă, manele de la prima oră a dimineţii şi câteva hoteluri lăsate în paragină sau, cel puţin, care nu au fost renovate de multă vreme. Preţuri bune, porumbul fiert – 3 lei, berea la 0.5l – 5 lei, şezlongul – 10 lei şi un rând măricel la împinge tava, unde preţurile au rămas în mare parte aceleaşi de anul trecut.  ( CLICK PE POZE PENTRU MĂRIRE !!! )

După o oră de bătut drumurile prin Eforie, ne-am îndreptat către vamă. Am ajuns acolo în jurul orei 11, după 330 de km de drum şi 15 litri de motorină consumaţi. La vamă formalităţile au fost scurte, am plătit 10 leva ( 20 lei ) pentru vigneta pe o săptămână, am schimbat banii în leva la schimbul valutar din vamă şi am plecat spre Nisipurile de Aur. Din vamă şi până în staţiune sunt fix 90 km. Drumul este bunicel, nu sunt gropi, dar ai toate şansele să dai peste poliţişti care-ţi sar cu radarul în faţă. Drumul din vamă şi până în staţiune mi s-a părut dezamăgitor, sărac. Parcă aş fi intrat în Somalia. La un moment dat chiar am crezut că mergem pe un drum greşit.

Am ajuns la hotel după o oră de mers. 90 de kilometri într-o oră e cam multicel. Asta din cauză că veţi întâlni limitări de viteză la 40 şi 60 km/h pe tot parcursul drumului. Noi am avut norocul să nu ne oprească poliţia.

Ajunşi la hotel, agentul de securitate ne-a asigurat un loc de parcare în parcarea subterană, până ce aveam să facem check-in-ul. Ne-am plimbat aproape două ore prin staţiune, întrucât cazările se fac începând cu ora 14. Odată cazaţi, ni s-au cerut, atenţie, 30 leva/zi pt. parcare. Adică dublul sumei în lei. Ar fi însemnat să plătim cca 250 de lei pe tot parcursul şederii. Aşa că am ales să ne parcăm maşina la 50m de hotel cu 10 leva/zi.

De altfel, costul parcării a fost singura nemulţumire legată de hotelul Grifid Bolero. A, poate şi faptul că, deşi ştiau să vorbească româneşte, recepţionerele se încăpăţânau să vorbească în engleză sau în germană. În cazul meu nu au fost probleme, dar alţi turişti aveau probleme în a se face înţeleşi.

Deşi am căutat camera timp de 15 minute, timp în care am dat zeci de ture coridoarelor pentru a găsi camera 544 ( după care mi-am dat seama că toate camerele sunt împărţite în două categorii : cu soţ şi fără soţ ), am avut plăcerea să găsesc o cameră aerisită, spaţioasă, cu vedere la piscine. Confortul era asigurat.

Grifid Bolero este un hotel de 4 stele, cu trei piscine şi jacuzzi, din care una acoperită, cu sală de fitness, masaj şi saună, patru restaurante ( Bolero, asiatic, bulgăresc şi argentinian ), bar, disco şi club de seară şi animatori pentru copii. În regim ultra all inclusive, hotelul îţi oferă pe tot parcursul zilei, la piscină, la restaurant sau la clubul de seară, băuturi răcoritoare, cocktail-uri alcoolice sau non-alcoolice, tării sau bere ( din păcate doar la halbă, nu la draft ) şi mâncare câtă poţi duce.

Camera standard este dotată cu tv, aer condiţionat, baie curată şi spaţioasă, balcon măricel şi minibar free of charge. Cum cazarea se făcea începând cu ora 14, am pierdut masa de prânz care este între 12.30 şi 14, însă am fost găzduiţi de restaurantul argentinian, unde am luat o gustare tip junk-food ( burgeri, hot-dog, sandwich, cartofi prajiţi ). Dau o notă mare mâncării destul de diversificate şi gustoase, însă îmi exprim dezamăgirea vis-a-vis de lipsa fructelor pe parcursul zilei ( în cameră sau la barul piscinei ). Fructe găseşti doar la orele de masă, şi atunci puţine.

Apa din piscine este curată, personalul foarte atent, receptiv, curăţenie în camere se face zilnic, animatorii sunt de apreciat, însă nu şi locurile de joacă, care mi s-au părut sărăcăcioase. Există un mini-club pentru copiii de peste 4 ani, însă nu şi locuri de joacă pentru cei mai mici. Spun asta pentru că am văzut foarte mulţi familişti.

Mâncarea la restaurantul Bolero (cel principal) este foarte bună şi diversificată. La cel cu specific argentinian şi bulgăresc este mai mult decât ok. Chiar şi la cel asiatic te poţi descurca, dacă ştii ce să comanzi. Acolo, spre  exemplu, singura mâncare care a digerat a fost somonul file cu nu ştiu ce fel de sos. În rest, era o salată din ceva neidentificat care avea gust de varză murată stricată, un fel de pui marinat la tavă cu sos dulce şi cu ananas, sosuri peste sosuri, dar unul era atât de iute încât te învineţeai pe loc ( aşa zicea frate-miu, eu nu am avut plăcerea să gust ), sushi, limbă de chow-chow şi glezne de broască îmbrăcate în ochi de balenă la nisip. Adică toate goangele posibile.

În plus, dacă optai să mănânci la unul din restaurantele a la carte  ( asiatic, bulgăresc, argentinian ) şi se întâmpla ca mâncarea să fie pe gustul tău, nu te mai lăsau ăia să intri la restaurantul principal, deşi tu ai plătit totul în regim ultra all-inclusive. De reţinut faptul că seara este obligatoriu să mergi la masă în pantaloni lungi şi nu scurţi.

Preţurile sunt puţin cam piperate faţă de litoralul românesc. Asta mai ales din cauza leului, care a ajuns o biată mâţă friptă şi în faţa levei bulgăreşti. Astfel, şezlongul costă 7 leva/zi, umbrela – 6 leva, porumbul 2-3 leva şi berea – 3 leva. Dacă vrei să mergi cu tractoraşul trebuie să scoţi din buzunare 2 leva (3 leva în week-end, când e aglomeraţie mai mare ). Cocktailurile costă vreo 5 leva, sucurile în jur de 4 leva, îngheţata 2 leva/100 grame.

În staţiune sunt multe posibilităţi de a-ţi petrece timpul liber. Sunt discoteci şi cluburi cu zecile, unde intrarea este gratuită, iar prima băutură e din partea casei. Eşti invitat la restaurante cu program artistic diversificat şi cu mâncare, zic ei, bună, dar vă spun cu toată sinceritatea că nu îţi mai vine să intri în vreun restaurant după ce iei masa la hotel.De curăţenie nu mai vorbesc. Îţi era ruşine să arunci ceva pe jos şi, atenţie, erau mulţi români pe acolo! Până la urmă se ajunge tot la spiritul de turmă.

Nu este nevoie să vă cumpăraţi de acasă chestii pe care le puteţi cumpăra din marketuri, pentru că acolo se poate găsi orice, de la banala periuţă de dinţi până la costume de epocă sau ţoale de firmă. Totul la preţuri acceptabile spre piperate, când vorbim de haine. Găseşti cabinete medicale, farmacii, tatoo store, studiouri foto pentru poze retro, studiouri pentru portrete şi picturi în ulei, case de schimb valutar, magazine cu bijuterii, supermarketuri non-stop şi aşa mai departe. Se pare că bulgarii au înţeles că tot ceea ce contează este respectul faţă de client şi oferirea unor servicii de calitate pentru a putea ţinti către un turism profitabil.

Eu am cheltuit banii doar pe tabloul pe care i l-am făcut fiică-mii şi care m-a costat 70 de leva, pe portretul gangsta` – 10 leva, ceva bere pe plajă şi nişte rahat bulgăresc ( alimentar, ofcourse ) – 2 leva cutia mica şi 2,5 leva cutia mare. Atât. Nu am simţit nevoie să îmi cumpăr de mâncare sau de băut . Nu ştiu cât costa o tură cu paraşuta deasupra mării, că tare era fain.

În concluzie, pot spune cu mâna pe suflet că voi ignora mult timp de acum încolo ofertele vacanţelor din România. Asta dacă nu cumva vor înţelege că turismul merge mână în mână cu oferirea unor servicii de calitate.

Exemplu concret :  Mamaia, hotel de 2 stele, mic dejun inclus : 248 lei/zi/persoană.  Nisipurile de aur, Grifid Bolero – 4 stele, ultra all-inclusive, 250 lei/zi/persoană. Incomparabil.

Preţuri de referinţă :

Preţ bilet Grifid Bolero 4 nopţi ( 5 zile ) în regim ultra all-inclusive pentru 2 persoane – 488 euro, cu toate taxele de staţiune incluse.

Focşani – Nisipurile de Aur (Grifid Bolero ) – 420 km. Nu te poţi aştepta la un consum mai mare de 18-20 litri de motorină. Un plin îţi ajunge pentru dus-întors. Deci 200 – 250 lei pentru motorină.

Taxă de drum la Giurgeni – 8 lei/autoturism. Mai adăugăm 8 lei la întoarcere.

Vignetă săptămânală autoturism – 10 leva.

Parcare Hotel Bolero – 30 leva/zi. Parcare Hotel Metropol ( 50m de Bolero ) – 10 leva/zi.

Voi scrie un articol mai amplu cu privire la scurta mea vacanţă, însă până atunci vreau să vedeţi cum arată o zi obişnuită din viaţa mea.

Toate ca toate, dar nici prin cap nu-mi trecea ca după o lună de concediu de odihnă în care a plouat aproape zi de zi şi pe care l-am petrecut ca pensionarii în casă sau cel mult la munte, voi avea norocul de a merge într-o mini-vacanţă pe litoralul bulgăresc.Nu vă gândiţi că a dat norocul peste mine în sensul că am câştigat la loto sau că, brusc, îmi merg afacerile de minune. Suntem totuşi într-o perioadă de recesiune şi fiecare ban se calculează în cel mai mic detaliu, de ajungi să-ţi dea cu virgulă.

Am avut doar norocul ( puţin spus ) de a merge pe litoralul bulgăresc MOCA! Adică fără să bag mâna în buzunare. Merg la invitaţia fratelui meu ( cine n-are să-şi cumpere ), la Nisipurile de Aur, într-un hotel pe care mulţi îl supranumesc drept raiul pe pământ. Este vorba despre hotelul Grifid Bolero ( 4*), unde voi sta timp de 5 zile şi voi fi tratat regeşte, cu mâncare şi băutură din belşug, în regim ultra all-inclusive. Eu am fost deja la acel hotel. Tot săptămâna trecută, atunci când am dat acel tur virtual prin mai multe locuri.

Consideraţi-mă norocos, chiar dacă luna viitoare mă voi plânge că voi lua mult mai puţini bani din cauza zilelor de concediu fără plată pe care le iau acum, dar mai ales a  tăierii cu 25% a salariilor. Cel mai probabil nu veţi mai “auzi” veşti de la mine până marţea viitoare. Asta dacă nu cumva găsesc vreo reţea wireless gratuită prin holul hotelului. Altfel, internetul mobil de la Orange e taxat cu 4 euro pe 1 Mb de date.

Cu ocazia asta lansez şi o provocare celor care isi petrec zilele de concediu in Bulgaria : cine mă vede purtând unul dintre tricourile mele de blogger şi mă va fotografia, va fi răsplătit cu greutatea lui în bere în momentul în care fotografia (dovada ) va ajunge în adresa mea de mail ( mail [at] danbrasov.ro ). Oferta este valabila in perioada 15-18 iulie 2010. Succes!

Vă zic sincer, mie mi-au trebuit aproape doi ani de zile până să mă conving că trebuie să îmi fac curaj să intru într-un cabinet stomatologic, iar când am ajuns acolo, nu ştiam cum să fug mai repede din cauza mirosului şi al sunetului provocat de freza dentară. Nu mai zic că era un copil acolo care ţipa de mama focului. Numai că, atunci când eram pe picior de plecare, a ieşit medicul care avea un chip senin, dornic de noi aventuri : ” dl. Braşov este ?” . Am zis ca prostul ” da, eu sunt!”. De parcă m-ar fi cunoscut careva!

M-am urcat pe scaunul de tortură şi am tremurat de frică atunci când am văzut instrumentele de tortură, care făceau un zgomot comun cu cel din filmul SAW. Cel puţin aşa îmi imaginam eu, în mintea mea bolnavă. Înainte de a călca în cabinetul ăla m-am documentat de pe internet, ca să ştiu la ce să mă aştept. Spre exemplu, citisem pe net că înainte de detartraj te dă cu un gel calmant, care are un efect anestezic. Când am văzut că se apucă de detartraj şi nu mă dă cu gelul ăla, am sărit ca ars. Mi-a explicat tipul că gelul ăla este pentru tehnica mai veche şi, parcă, mi-am mai revenit puţin.

Ceea ce vreau să vă spun este că am pierdut aproape doi ani de zile făcându-mi griji degeaba. La un moment dat m-a bufnit râsul pe scaunul ăla. Mă gândeam cât de prost am putut să fiu şi să amân vizita la medic. Acum, no, poate am nimerit eu un medic foarte bun, pentru că nu am simţit nici cea mai mică durere atunci când mi-a scos nervul la două măsele, pe care le-a extras ulterior. Şi nici atunci când mi-a pilit dinţii, de ziceam că sudează ăla acolo.

Luaţi aminte de la mine, unul dintre cei mai fricoşi oameni de pe pământ atunci când vine vorba de medici : nu amânaţi mersul la stomatolog !!! Bine, nu credeam că voi spune aşa ceva în urmă cu câţiva ani, când am mers acolo, dar vă spun sincer că un medic stomatolog care este orientat către pacient vă va elimina frica asta. Unde mai pui că au mai apărut şi tehnologii de vârf ?

Spre exemplu, am citit că stomatologul la care merg eu foloseşte de puţin timp un laser dentar chirurgical, unic în Vrancea, care rezolvă multe dintre problemele dentare fără risc de recidivă şi fără dureri. Este vorba despre medicul Mihai Nedelcu de la clinica Dent Excel din Focşani. Ca să ajungeţi acolo, mergeţi pe str Constitutiei, Nr. 4 sau programaţi-vă la tel : 0237/224737. Tot ceea ce pot spune este că atât el, cât şi soţia lui, tot medic stomatolog, lucrează excelent, drept pentru care îi recomand cu mare căldură !

(foto : Monitorul de Vrancea )

De fapt, cum au luat naştere superstiţiile ? Probabil tot din cauza unor oameni care nu au apucat ca ştiinţa şi tehnologia să le demonstreze că unele circumstanţe misterioase sau evenimente ciudate, în opinia lor, sunt de fapt lucruri absolut normale şi logice. În acele vremuri în care bunica străbunicii mele era fată mare, oamenii considerau că reflexiile apărute în oglindă odată cu ei sau umbra care mergea alături de ei atunci când bătea soarele erau, de fapt, sufletele lor. Drept urmare, minţile strălucite din acele timpuri considerau că oglinda este un obiect sacru, astfel că cel care spărgea o oglindă însemna că va avea ghinion timp de mulţi ani.

Bineînţeles că urmaşilor lor le-a mai venit sufletul la loc când au auzit că imaginea din oglindă,  cât şi umbra de pe stradă e chiar a lor, nu e sufletul lor rătăcit. Totuşi, se încăpăţânează să creadă că a sparge o oglindă înseamnă un mare ghinion. Cred că nu-s convinşi de descoperirile ştiinţifice, că altfel nu-mi explic!

Dar, na, uite că mă ia gura pe dinainte şi uitam ce am vrut să spun. Ziceam de babe. Exemplul perfect. Îmi aduc aminte că mâncam liniştit în curtea bunicii mele. Cum bunică-mea era cu mai multe coţofene venite la sfat, m-am aşezat şi eu pe unde aveam loc, adică în colţul mesei.

- Au, mamă, nu sta acolo că nu o să te mai însori! Sari fă la el şi fă-i loc lângă tine, ptiu, că-i păcat de el, frumuşelul!

Din trei mişcări am ajuns în capul mesei. Fericite, coţofenele s-au întors la ale lor. La fel şi eu, care am răsuflat uşurat că pot mânca în linişte. Sau…mă rog!

Apoi a venit vremea când chiar m-am însurat. Eheeee, noroc de coţofenele alea, altfel nu mă mai însuram eu! La slujba religioasă, când eu şi cu Cecilia, nevastă-mea, eram atât de emoţionaţi că nici acul nu intra în anumite zone ale corpului, zbang!, un cot tras pe şestache de cineva care ne tot şoptea apăsat unuia sau altuia : ” calcă-l pe picior!” , ” calc-o bă, nu fi prost! Ăăăhăăăă!” . Ţin minte că am călcat-o pe nevastă-mea, dar din greşeală, că altfel nu îmi explic de ce ea e şefa-n casă

Şi tot aşa, de-a lungul timpului, trebuie să fie câte cineva care să mă facă să cred că superstiţiile trebuiesc luate în seamă, că-s nişte semne de care trebuie să ţii cont. Dacă ţi-a tăiat o pisică neagră calea, atunci o să ai ghinion. Ca să scapi de el trebuie să faci trei paşi înapoi. Numărul 13 e ghinion, ca şi marţi sau vineri 13. Dacă verşi sarea te vei certa, dacă te joci cu foarfecul la fel, tot aşa şi dacă te mănâncă nasul. Dacă te mănâncă palma dreaptă iei bani, dacă te mănâncă stânga îi dai. Nu care cumva să nu ai bani şi ceva roşu în buzunar în noaptea dintre ani, că te-ai ras la ficaţi! Toată lumea se va uita încruntat şi dezamăgitor la tine. Şi aşa mai departe….şi tot mai departe, încât oricât ai merge tot mai ai ceva până să ajungi acolo.

Adevărul este că m-am luat şi eu după ăştia de-mi tot bagă-n cap idei ciudate, astfel că de câte ori uit ceva şi trebuie să mă întorc, îmi frig trei pumni în spate, nu plec la drum pe data de 12 ( nu 13 ) şi nu dau bani de luni.

Tu cum stai la capitolul ăsta ?

Imaginaţi-vă doar ce-aţi face dacă aţi rămâne fără nimic din toată agoniseala voastră !? Să vedeţi cum, brusc, tot ceea ce aţi strâns o viaţă întreagă este pe cale să dispară într-o clipă.

Ce ţi-ar lipsi cel mai mult ? Fotografiile făcute de-a lungul vieţii ? Hainele în care ai investit o grămadă de bani, renunţând la alte pofte ? Actele ? Calculatorul sau laptopul ? Plasma pe care ai dat banii cu care trebuia să mergi în concediu ? Ursuleţul de pluş primit de la iubitul tău la aniversarea primului an împreună ? Scrisorile de dragoste şi oracolul pe care le aveai de când erai la şcoală ? Tabloul ăla frumos din sufragerie pe care toată lumea îl admira, pentru că era făcut de tine ? Bijuteriile ? Primele încălţări ale copilului pe care le-ai păstrat după ce le-a tocit bine de atâta mers ? DVD-urile de la nuntă şi botez ?

Pentru mulţi dintre noi, toate acestea reprezintă lucruri de care greu ne-am putea despărţi. Totuşi, dacă ai putea să iei ceva cu tine, cât să poţi căra în braţe sau într-o geantă, ce-ai salva ?

Când vezi un copil care nici măcar nu a împlinit doi ani de când a venit pe lume că spune poezii, vorbeşte fără nicio problemă la telefon, renunţă brusc la pamperşi şi merge singură la oală, cântă, dansează, are ambiţia de a se îmbraca şi de a se încalţa singură, chiar dacă e nevoie şi de ajutorul nostru, şamd…. nu ai cum să nu fii absolut îndrăgostit de el. Iar eu, ca om, m-am schimbat extraordinar de mult. Ador copiii şi îmi vine să sar la gâtul celor care îşi bat sau care îşi părăsesc copiii.

Vă propun o nouă serie de portrete făcute în week-end, că tot a fost vreme numai bună de bălăcit.

Să trecem peste momentul penibil în care eu încerc să găsesc telefonul care îmi sună în creier exact când dorm mai bine, bâjbâind precum un orb până când dau peste el şi mă trezesc speriat din cauza zgomotului. Mai moţăi puţin prin pat. Încă e devreme, zic, şi adorm la loc. Iar sună alarma. Deh,  în loc să o opresc, am dat amânare. Buimac, merg la baie şi îmi spăl bine ochii care mă trezesc la realitate.

Mă îmbrac, verific contul de mail, facebook şi twitter, intru să văd dacă am mai mult decât norma de 10-14 comentarii pe blog şi, cum nu beau cafea, dau o raită prin bucătărie…de control. Nu mi-e foame şi totuşi parcă-mi este. Mă uit la ceas. Sunt în grabă, nu prea am timp să îmi gătesc. De cele mai multe ori nu mănânc nimic şi fac asta de ani buni fără să apară efecte secundare. Câteodată mai rad câte-o felie de unt cu miere, un cremwurşti sau, ştiu eu, o felie de salam. Încă nu din ăla cu soia, dar e timp.

Şi totuşi, de la o vreme încoace, mai exact de când merg week-end de week-end la munte, la Soveja, mănânc aproape în fiecare dimineaţă. Am observat o diferenţă mare între a mânca ceva, cât de puţin, şi a pleca nemâncat de acasă. Când nu mănânc nimic, la ora 11 cel târziu, fac precum marfaru-n gara Mărăşeşti. Dacă nu bag ceva la ghiozdan nu-s bun de nimic. Pe când, dacă mănânc înainte de a pleca la serviciu, pot să îmi fac liniştit treaba până la 12-13, când merg la masă.

Aşa că, dacă vă întrebaţi de unde am cumpărat tricouri cu burtă, răspunsul e unul simplu. A, bine, mâncatul de dimineaţă vine şi ca urmare a faptului că m-au băgat unii în sperieţi,  spunându-mi că mulţi au mierlit-o încă de la vârste fragede din cauză că n-au mâncat dimineaţă. Voi obişnuiţi să faceţi asta ? Care e dieta ?

I try to keep it calm.
Ia sa vad daca de data asta o sa ma pot exprima mai bine. De simtit nu ma simt mai bine, dimpotriva. In ciuda calmului pe care ma decid sa-l afisez, in ciuda evidentei dreptati pe care o am, se pare ca imi cedeaza organismul.
In continuare aceeasi poveste cu iz de putred, in continuare mizeria care nu inceteaza sa ma surprinda, in continuare oamenii care se dovedesc a fi niste cadavre ambulante cu singurul scop de a ne baga si pe noi ceilalti-inca vii- cat mai rapid in mormintele lor parasite.

Dar sa nu fiu plastica.

De fapt nici nu stiu cum sa mai fiu, atat de tare ma depaseste tot ce (mi) se intampla. cum traiesc intr-o lume in care nicio regula invatata de acasa nu se aplica, cum la final, dupa ce expun intreaga situatie, mi se spune ca nu are sens sa ma bag, sa incerc ceva, sa ma bazez pe vreun ajutor legal, sa imi demonstrez pana la urma dreptatea.

Pe nimeni nu intereseaza. In schimb, mi se demonstreaza la nesfarsit ca e exact asa, ca nu ma pot baza pe nimic, institutional vorbind, ca nu numai ca nu am incotro sa apelez, sa strig cu toate semnalele de alarma ca EI sunt pe dos, nu eu(ce dracului nu vedeti?!!!!), dar,printr-o minune demna de secolul si de tara asta, tot eu sfarsesc cea vinovata si apta sa platesc anumite daune de ei inventate.

Domnul Dan Puric pe care il urmaresc destul de rar si cu care in mare parte sunt de acord, cu precizarea ca nu ii impartasesc anumite idei preponderent religioase, tot sustinea ca asta e doar o etapa si ca la un asteptat moment dat , vom trai si renasterea patriei conform melodiei pe care o ascultam azi cu nesat si in care nu mai puteam sa cred(vezi mai jos ). Ii admiram si invidiam deopotriva credinta pe care eu am pierdut-o treptat-ramanandu-mi in loc doar o vaga speranta, cu toata mentalitatea mea de copil care mai crede in bine si rau. Cu toata zbatarea asta la care sunt zilnic supusa intrucat traiesc efectiv in mijlocul unei haite de lupi in fata careia nu mai am nicio sansa.

Si cu toata sila, toata revolta pe care o simt, NU STIU ce sa fac sa supravietuiesc. Nu am unde si nu am de ce si dincolo de toate dreptatile care nu imi vor fi acordate niciodata, caut intai sa ma salvez pe mine.

Intai, sperand:

Apoi, incapatandu-ma sa nu mor inainte de nervi, inima sau alte organe zgandarite. Si, la final, luand-o de la capat cu noile date inmagazinate. Dar vie.