Cum se face o parcare

Săptămâna trecută, în timp ce făceam naveta serviciu (Mărăşeşti) – casă (Soveja)  (deh, tare bine e la munte pe timp de caniculă ), am auzit la ştirile EuropaFm că Poliţia Română şi Colegiul Psihologilor au întocmit profilul şoferului problemă de pe şoselele patriei. M-am gândit automat că şoferul problemă este tânăr, cu o maşină puternică şi cu părinţi bogaţi.

Adevărat, portretul robot al şoferului problemă, conform studiului, arată că el are până în 25 de ani, nu are carnet de mai mult de 5 ani de zile şi conduce o maşină cu motor puternic, de peste 2000 cmc. Ăştia-s zmeii. Este practic imposibil să fii şofer şi să nu fi văzut în trafic un măscărici care face depăşiri riscante pentru că, na, are maşină care duce mult, sau care conduce după propriile reguli.

Tot cu probleme pot fi şi şoferii care conduc maşina firmei la care este angajat. Nu e maşina lor, aşa că o exploatează la maxim. Şi conduc agresiv.

Ok, nu ştiu de ce au făcut un studiu despre aşa ceva. Chestia asta se putea observa cu ochiul liber. La fel şi studiul referitor la cunoaşterea regulilor de circulaţie, care a scos la iveală un rezultat zdrobitor : “peste 97% dintre şoferii români cunosc legea după ureche”.

Un exemplu concret l-am întâlnit chiar la jumătate de oră după ce am ascultat ştirea respectivă. În comuna Străoane (Vrancea), un şofer a înţeles să parcheze maşina după cât l-a dus capul. Probabil că astfel de şoferi au fost trecuţi cu vederea de studiul respectiv. Ca el sunt mulţi alţii. Se numesc cocalari, iar în Vrancea au cam început să se bată doi pe un loc.

cocalar_de_vrancea

Lumea interlopă sub masă

August 27, 2009 by danbrasov · 6 Comments
Filed under: Fucktard, Romania, loc de dat cu capul, mizerii 

Vedem la televizor o mulţime de femei obligate să se prostitueze, citim prin presă despre mafioţii care impun taxe de protecţie sau vedem pe stradă mahări care fac legea aşa cum ştiu ei mai bine. Imediat după ce se întâmplă ceva grav apar şi poliţiştii care spun, folosind un limbaj de lemn, că se fac de mult timp filaje, că mafioţii sunt bine acoperiţi şi că nu e atât de uşor să dai de ei.

Prostituatele au nişte peşti în spatele lor, iar peştii vin şi raportează totul şefului. Băieţaşii cu cefele late vin şi cer taxă de protecţie pe care o dau şefului cel mare. Şeful cel mare nu e. Cel puţin pentru poliţişti. Adică e, dar e o necunoscută. Iar pentru asta, sute de femei trebuie să îndure o umilinţă maximă, la fel cum  zeci de oameni trebuie să scoată bani din buzunare pentru a nu fi căsăpiţi la colţul străzii.

Dar oare poliţiştii ăştia, care au o pregătire adecvată şi care sunt pregătiţi în orice moment să intervină, nu văd nimic din toate acestea ? De ce este atât de greu să îl găseşti pe şmecherul care face trafic de carne vie ? De ce e greu să îl găsesti pe cel care impune taxe de protecţie sau să îl identifici pe ăla de e cel mai şmecher din cartier ? Doar e atât de uşor. Îi poţi găsi după gipanul parcat întotdeauna acolo unde te aştepţi mai puţin, încălcând orice regulă de circulaţie sau a bunului simţ sau  îl poţi vedea cum aspiră banii oamenilor mai ceva ca prostituatele de pe DN1. E simplu.

Cu siguranţă sistemul birocratic este cel care nu îi lasă pe poliţişti să acţioneze în consecinţă. Doar nu îi poţi acuza de complicitate şi nici de neglijenţă în serviciu. Mai bine ascundem mizeria sub preş.

Get Adobe Flash playerPlugin by wpburn.com wordpress themes