Prima casă, prima ţeapă
Filed under: Romania, bani, diverse, loc de dat cu capul, management, mizerii, politica, social
După cum ştiţi, a demarat programul guvernamental “prima casă”. Până să fie pus pe hârtie, programul părea a fi destinat celor cu venituri mici şi medii, care nu au în proprietate un imobil şi care, astfel, nu îşi pot permite să facă un credit pentru a cumpăra locuinţa mult visată. Ştiam bine că preţurile locuinţelor au crescut în ultimii ani extrem de mult. O casă într-un oraş marişor costau cât o vilă de lux din occident. Ştiam bine că cei mai mulţi dintre români nu au salarii mai mari de 200-300 de euro. Ştiam că gradul de sărăcie este mare, la fel cum ştiam că nu oricine şi-ar permite să dea o rată consistentă la bancă, timp de 25-30 de ani.
De aceea, programul propus de guvern ar fi trebuit să se adapteze realităţii. Cum bine ştim, în România, gura bate fundul. Au fost date declaraţii peste declaraţii, care mai de care mai încurajatoare. Boc zicea că aşa ceva nu s-a mai întâmplat în România, Pogea zicea că s-a făcut un efort extraordinar pentru demararea acestui program, mai ales că au fost negocieri dure cu băncile, care nu se lăsau vrăjite, lumea era cu sufletul la gură, Michael Jackson îşi pregătea revenirea în forţă şi Elena Udrea se plimba în picioarele goale pe malul apei. Ce mai, extraordinar !
De fapt, ce înseamnă acest program pentru noi, consumatorii ? Zic că înseamnă un mare ajutor pentru bănci, nu pentru noi. Garanţia oferită de stat ajută băncile să relanseze ofertele de creditare. Dobânzile sunt extrem de mari, comisioanele sunt fără număr, iar noi, consumatorii, ajungem să plătim de 2 ori mai mult decât luăm. Aflăm din presă că cea mai mică rată posibilă la un credit ipotecar de cel mult 60.000 de euro, pe o perioadă de 30 de ani, prin acest program, ar fi de 340 de euro. Asta în condiţiile în care cea mai mică dobândă propusă este de 5.5 %.
Procentul nu este unanim acceptat, astfel că dobânzile pot urca până la 14% pentru creditele în euro sau până la 23% la creditele în lei. Majoritatea băncilor acceptă un grad de îndatorare de 50%, ceea ce înseamna că pentru cel mai ieftin credit prin „prima casă” ar fi necesar un salariu de circa 700 de euro, aproximativ 3.000 de lei pe lună, adică mai mult de două salarii medii pe economie. În luna martie, spre exemplu, salariul mediu net pe economie a fost de 1.402 lei, conform Institutului National de Statistică.
Am citit în presă că există o clauză în contractul ipotecar încheiat cu banca, prin care aceasta are dreptul să-ţi ia locuinţa dacă valoarea ei de piaţă a scăzut sub suma împrumutată. În concluzie, această primă casă este doar o garanţie pentru bănci că nu vor rămâne fără banii pe care îi dăruiesc din tot sufletul populaţiei.
În aceste condiţii, mă întreb cine îşi poate permite să îşi facă credit prin programul prima casă ? Cine altcineva decât cei ce câştigă câteva mii de euro pe lună ? Conform statisticilor, în ţara noastră nu există decât câteva sute de mii de persoane care s-ar încadra la aceste reguli impuse de program, din care doar câteva zeci de mii şi-ar putea permite să dea o rată la bancă prin acest program. Aşadar, GUVERNUL ROMÂNIEI ia nişte măsuri adresate câtorva zeci de mii de persoane şi nu întregului popor.
Cu un salariu minim acceptat de bancă pentru a-ţi face credit, nu îţi perimiţi să cumperi locuinţa şi gata. Locuinţa aia trebuie renovată, în cele mai multe din cazuri. Apoi, trebuie să mănânci, să te îmbraci, să îţi creşti copilul, să îţi plăteşti utilităţile, să mai mergi şi tu, poate, într-un concediu odată la 2 ani. Consider că este o ţeapă servită pe tavă românilor, dar şi o oportunitate pentru speculanţii imobiliari.
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici