S-a deschis sezonul de vânătoare
Filed under: Fucktard, Romania, ganduri, loc de dat cu capul, stiri
Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a dat aviz favorabil proiectului de modificare a legii 9/2008 privind protecţia animalelor, dând practic mână liberă consiliilor locale în a decide ce vor face în cazul câinilor fără stăpân. Acest lucru înseamnă că ori pot încheia parteneriate cu ONG-urile interesate în vederea găsirii de soluţii civilizate ( găsirea unor stăpâni pentru patrupede, sterilizare, vaccinare etc. ), ori îi pot euthanasia, luându-le gâtul de la genunchi, cum s-ar spune.
Acum, no, Dumnezeu cu mila, pentru că mi-e tare greu să cred că multe din primării vor găsi fonduri pentru a le găsi un adăpost câinilor din comunitate, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că ori vor rămâne tot acolo, adică pe străzile primitoare, ori că vor fi strânşi şi kilăriţi în masă. Eu zic că prima variantă rămâne în picioare.
Cel puţin la mine în oraş e un câine la doi oameni, aşa că treaba-i bună. Ca să nu mai vorbim de transporturile de câini din dubiţe cu număr ascuns. Focşaniul ne trimite câinii nouă, noi îi trimitem la Panciu, Panciu la Adjud şi Adjudul înapoi la Mărăşeşti, Panciu şi Focşani. Apoi, zău aşa, nu se găseşte un ONG care să apere interesul câinilor şi să pledeze pentru domicilierea lor într-un singur oraş ?
Oricum, până se va găsi o soluţie în acest caz, eu propun să fie euthanasiate babele şi moşii care tot hrănesc câinii maidanezi la colţul blocurilor şi în parcări, că din cauza lor câinii devin atât de agresivi încât ţi-e şi frică să mai pleci la serviciu cu noaptea-n cap, ca să nu mai zic de copiii care ies la joacă în faţa blocului.
Eu n-am nimic cu bietele animale, dar am cu oamenii care nu ştiu să fie responsabili. Vreţi să hrăniţi un animal, luaţi-l cu încredere acasă !
Noi metode de furt din autoturisme
Filed under: Romania, diverse, loc de dat cu capul, mizerii, stiri
Am primit in casuta postala un mail de la persoane de incredere care imi vorbeau despre niste chestii referitoare la noile metode de furturi din autoturisme. Nu stiu cat de “la moda” sunt, insa am considerat util sa il fac public pentru orice eventualitate. Daca aveti habar de asa ceva, nu ezitati sa lasati un mesaj detaliat.
Cum s-a intamplat
Astazi, 10.02.2011, am avut ceva de rezolvat in zona P-ta Cosbuc- Bdul Libertatii ( Bucuresti). Am parcat masina in fata sediului RCS-RDS , am rezolvat ce aveam de rezolvat in 15 min si m-am intors la masina.
Nu am reusit sa deschid masina nici din cheie (telecomanda) nici din telecomanda de la alarma.
Langa mine un domn se chinuia sa-si inchida masina cu telecomanda si nu reusea. Deci eu nu reuseam sa o deschid pe a mea el nu putea sa o inchida pe a lui. PREA MARE COINCIDENTA!!!!!!!!!!!!!!!!
Asa sa fie ?
Mi-am adus aminte ca citisem pe net un articol care explica ca masinile care se inchid cu telecomanda nu sunt sigure deoarece se poate bruia semnalul dat de aceasta si masina nu se inchide ( desi tu ai apasat pe buton si esti sigur ca s-a inchis). M-am uitat in jur si o masina micuta cu 2 usi , marca Datsun ,culoare gri deschis, fara numere de inmatriculare era oprita in apropiere in spatele masinilor parcate .
M-am dus catre acea masina , in ea erau 4 indivizi ( cum aratau este usor sa ghiciti) , unul din ei avea un dispozitiv care semana cu o telecomnda de tv dar avea si antena. Cand m-au vazut , au plecat .
Imediat dupa ne-am putut descuia respectiv incuia masinile din telecomanda. Asadar este o noua metoda de a fura din masina. Verificati-va masina dupa ce ati inchis-o!
Cum functioneaza
Individul tine permanent apasat pe butonul dispozitivului , care emite un semnal ( frecventa) sau ce o fi, semnal ce nu lasa comanda ta de inchidere sa “ajunga” la masina. Apesi pe buton sa inchizi masina, iar daca nu esti atent sa vezi daca intr-adevar s-a inchis, aceasta ramane deschisa. Pe urma doar asteapta la pleci de langa masina si te usureaza de ce ai lasat prin ea.
Nu credeam asta stiind ca alarmele schimba codurile la fiecare activare , si am un sistem de alarma bun, foarte laudat. Se pare ca e pentru fraieri cinstiti.
Cei care ati patit asta sau ati vazut , va rog, sustineti avertismentul, cei care nu au vazut tineti minte si anuntati-va prietenii si nu numai.
Hai să dăm mână cu mână !
Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română !
Observaţi cum aceste versuri încep să capete sens şi să exprime într-adevăr nevoia românului de a strânge rândurile într-o ţară în care dezbinarea,ura,vrajba fac legea zi de zi ?
Bombă cu ceas
Filed under: Romania, bani, loc de dat cu capul, mizerii, personal, social
Am fost la Bucureşti să iau nişte rezultate de la un spital. Lume multă, ca la balamuc. Acel munte de oameni şi de maşini mă ducea cu gândul la verile fierbinţi de pe vremea împuşcatului, atunci când toată lumea, indiferent de clasa socială, mergea în concediu la mare. Numai că aici nu veniseră să se distreze. Dimpotrivă.
Doamne, atâţi oameni bolnavi, unii fără de speranţă, alţii plini de încredere ! Tineri. Copii. Mult prea mici pentru a da piept cu greutatea. Dacă te concentrai puţin, mai că puteai auzi sute de gânduri şi suflete răzvrătite care căutau cu disperare şi cea mai mică rază de speranţă. Holuri reci, pustii. Pereţi încărcaţi de durere.
Medici mult prea puţini în comparaţie cu numărul de pacienţi. Medici foarte buni, extraordinari. Unii cam plictisiţi. Alţii mult prea preocupaţi de pacienţii, de ai impresia că ai călcat pragul unei clinici private. Îţi dai seama că nu-i aşa. N-au nici măcar un cabinet unde să te primească şi să-ţi spună rezultatul. Nu au intimitate. Nici ei, nici pacienţii. Sunt nevoiţi să vorbească pe holuri, în timp ce zeci, chiar sute de pacienţi îşi aşteaptă rândul. Unii mult prea îngrijoraţi, pentru că au tras cu urechea la rezultatele altora.
Asistente tinere, probabil la început de carieră. Grijulii, atente, optimiste, care îţi transmit un mesaj întotdeauna pozitiv. Chiar şi asistente ciufute, îmbâcsite în mizeria sistemului bugetar. Mereu nemulţumite, uneori NF. Nu sunt mulţumite de salariu, dar nici nu arată că merită mai mult.
În primă fază tinzi să pari mulţumit când vezi că se investeşte. Spitalul se modernizează. Se pune rigips, uşi şi geamuri din termopan, sistem de încălzire performant. Confort. Apoi, începi să devii din ce în ce mai stresat. Bormaşina, flexul şi rotopercutorul îţi testează nervii, mai ales dacă aştepţi de ore bune nişte hârtii “date la semnat”. Încerci să te linişteşti gândindu-te cât de greu le este pacienţilor de la terapie intensivă, care au nevoie de odihnă şi linişte, dar care, din păcate, nu o au. Cică să nu faci tensiune. Cică să dormi. Ce să dormi, că nici cu doză dublă de diazepam nu ţi se închid pleoapele.
Un sistem sanitar încă la pământ, în ciuda eforturilor multora dintre medici, care se chinuie să asigure un act medical la standarde europene. Mă tot întreb ce mai caută în ţară medicii foarte buni, orientaţi către rezultate deosebite şi care au o răbdare de fier ? De fapt, ce mai caută ei în sistemul bugetar ? Ar putea câştiga bani serioşi muncind în clinici private sau în afara ţării. Răspunsul e simplu, sincer şi, poate, dureros : cineva trebuie să o facă şi pe asta ! Efectiv o fac din plăcere. Cel puţin aceasta este impresia pe care o lasă.
Dar, de ce să ne minţim ? Şpaga a rămas la loc de cinste. Probabil Sigur este vina noastră. Noi i-am învăţat cu bani. Rămâi, totuşi, cu un gust amar când vezi că anestezistul sau medicul se dă deoparte pentru a număra banii din plicul pe care tocmai i l-ai băgat în buzunarul primitor, cusut cu aţă groasă. Dacă nu-i ok, nu le este ruşine să îţi bată apropouri. Dacă e de ajuns îţi dai seama imediat. Devii foarte important, ca pacient.
Singura mea bucurie este că nu chiar toţi sunt aşa. Încă mai e o şansă. Deşi, dacă gândim la nivel macro, putem spune liniştiţi că asistăm liniştiţi la deconectarea de la aparate a ceea ce a mai rămas din sistemul de sănătate. Nu contează că se fac descoperiri revoluţionare. Nu contează că cei care au descoperit aceste lucruri sunt academicieni cărora le-au scăzut salariile cu 25%. Nimic nu mai contează.
Care a fost răsplata cercetătorilor de la Victor Babeş care au descoperit existenţa unor celule în corpul uman despre care nu se ştia încă nimic şi care au dus la un rezultat fantastic ce a făcut înconjurul lumii : celulele pot reface muşchiul inimii şi astfel pot fi tratate afecţiuni precum infarctul miocardic ?
Păi, răsplata statului român a fost una care nu a făcut doar înconjurul ţării noastre, ci a întregii lumi : proiectul nu este interesant ! Aşa că cercetarea nu va fi dezvoltată şi, cine ştie, un proiect care poate naşte o descoperire care poate revoluţiona medicina zace prin sertarele ministerului.
Până atunci, rămâne să ne plângem amarul prin spitalele clasice româneşti, cu medicamente cumpărate din buzunarul propriu, cu reţete pe care le iei la preţ întreg, cu şpagă şi cu umilinţă. Zău aşa, ce-i aia asigurare medicală ?
Patinoar
Filed under: Fucktard, Marasesti, Romania, foto, loc de dat cu capul, mizerii
Cam aşa arătau toate străzile din Mărăşeşti la prima oră a dimineţii. Asta pentru că toată noaptea a fost lapoviţă şi ninsoare şi s-a format un polei de nedescris, dar mai ales pentru că alţii nu s-au trezit mai de dimineaţă pentru a pune mâna pe lopeţi şi pe nisip, ca lumea să nu-şi rupă gâtul în drum spre serviciu, şcoală sau grădiniţă.
Şi pentru că aşa se poartă la noi, muncitorii au ieşit la cărat nisip şi spart gheaţa după ora 8, că ei au program fix şi nu pot fi treziţi mai din vreme.
Sau, cine ştie, poate or fi petrecut prea mult pe 1 Decembrie, de Ziua Naţională.
Ironia sorţii
Dimineaţă, când mergeam spre serviciu am auzit o ştire conform căreia o echipă de cercetători din Franţa a reuşit să detecteze un marker biologic care ajută la depistarea a 11 tipuri de cancer, acest lucru însemnând că va contribui la depistarea mult mai rapidă a bolii şi, poate, la un tratament universal împotriva acesteia.
Da, este o ştire care merită atenţie. Însă ceea ce mi-a atras mie atenţia şi mai mult este că în acea echipă de cercetători francezi şi-au făcut loc şi doi medici români care, culmea, sunt şi coordonatorii acestei echipe. Doi medici români care, foarte probabil, ar fi câştigat un salariu de mizerie în ţară şi ar fi lucrat în acest sistem mizerabil de care ne lovim cu toţii.
Cum era de aşteptat, cercetarea respectivă a fost oprită temporar din lipsă de fonduri. Păi cine să dea bani pe prostii, nu ? Ca să nu mai zic că-n ţară există atâtea minţi luminate printre medici şi cercetători încât, dacă ar fi finanţaţi cum trebuie, s-ar face multe descoperiri revoluţionare.
Ca cea făcută de acei medici din Bucureşti care au descoperit absolut întâmplător un tratament revoluţionar pentru cei ce au probleme cu inima şi au suferit un infarct miocardic. Asta după ce statul le-a tăiat din leafă 25%.
Ce mai merge-n ţara asta ?
Filed under: Romania, bani, loc de dat cu capul, management, mizerii, personal
Nu ştiu dacă v-am spus atât de bine încât să vă intre-n cap că eu, împreună cu maică-mea, administrez o farmacie. De fapt, un mic lanţ de farmacii, în Vrancea. Am investit şi am deschis afacerea în plină criză, în 2009, atunci când băncile strâmbau din nas ori de câte ori vedeau clienţi care încercau să le forţeze mâna pentru a lua credite. Regulile erau din ce în ce mai dure. Cine credeţi că stătea la uşile băncilor ca să facă împrumut în plină criză ? Eu, normal! Atâta timp cât nu luam credit pentru consum ( plasme, mobilier în casă sau mai ştiu eu ce gadgeturi ) şi încercam să îi investesc în ceva, eram mulţumit cu ideea.
Ne-am gândit la domeniul farmaceutic pentru că, ne-am gândit noi, farmaciile nu au dat niciodată faliment dacă au fost administrate corect. Sau aproape niciodată, că mai e şi cazul de forţă majoră. Nu vă spun cât a durat obţinerea autorizaţiei, cât au stat actele pe la minister şi câte şi mai câte cheltuieli neprevăzute au fost făcute ! Enorm. ENORM! În tot timpul ăsta am observat că sistemul birocratic începe să se perfecţioneze. Tinde spre absolut. Orice situaţie care ţi se cere în format electronic, trebuie dusă şi pe hârtie, că nu se poate renunţa la hârţogăraie. În fine.
Pentru că piaţa aşa funcţionează, trebuia să venim cu ceva nou şi interesat în vederea atragerii clienţilor şi a fidelizării lor. Am venit cu preţurile cele mai mici de pe piaţă. Să fim serioşi, ce-l interesează pe om, nu preţul ? Am făcut contract cu CAS, am început să dăm reţete gratuite şi compensate, totul era fain, afacerea începea să dea roade. Oricum, se resimţea efectul crizei. Puterea de cumpărare nu mai e atât de mare dacă salariile s-au micşorat. Teoria funcţionează foarte simplu. Practica ne omoară, pentru că această criză, inventată sau nu în ţara noastră, omoară încet, dar sigur, tot ce înseamnă sistem privat.
Aşa se face că, după ce abia ţi-ai făcut mâna şi ai dat câteva reţete, CAS îţi spune că s-a terminat plafonul şi că dai pe barba ta de-acum încolo. Decontarea se face după luni de zile de rugăciuni către cel de sus, timp în care te tot întrebi ce să faci să nu rămâi blocat financiar, pentru că furnizorii de la care ai cumpărat medicamentele te stresează cu telefoanele pentru a le achia facturile, tu dai din umeri spunând că nu ai cum zilele astea şi, într-un final, ei nu îţi mai dau marfă până ce nu le umezeşti buzele cu ţârâita. Şi uite aşa se formează un cerc vicios, în care actorul principal este nimeni altul decât statul român.
Până la urmă te descurci. Uneori mai greu, alteori mai uşor. Mai uşor pentru că te căleşti şi te gândeşti că, atunci când vom ieşi din criza asta ( dacă vom mai ieşi ), dacă vei mai rezista pe piaţă, înseamnă că vei face bani serioşi.
Problema extrem de enervantă şi de frustrantă, după umila mea părere, este că statul român, în naivitatea lui ( ca să nu zic prostie ), îi faultează şi pe cei care încearcă să aducă plus valoare bugetului consolidat, în speţă sistemul privat, dar şi pe proprii ei cetăţeni, care nu mai ştiu pe unde să mai scoată cămaşa în urma micşorărilor salariale sau a concedierilor masive. Cum ? Extrem de simplu. Nu anunţă scumpiri notabile ale medicamentelor ( gen 10%,20% and so on ), însă preţurilor lor vin săptămână de săptămână mai mari de la furnizor. Nu există factură cu medicamente care să aibă acelaşi preţ (fără tva şi adaos, implicit) cu cel venit în urmă cu doar câteva zile, maxim o săptămână.
Unde mai pui faptul că sunt o mulţime de medicamente cu preţ impus. Adică nu ai voie să pui un preţ mai mare decât preţul impus de casă, implicit de minister. Ce mai contează că te încarci aiurea în gestiune cu medicamente pe care tu nu câştigi, uneori, nici măcar 10% în plus. Ca să nu mai zic de medicamente precum Nexium care vin cu preţ mai mare din depozit decât preţul impus de casă. Adică mai pui bani din buzunar ca să ieşi pe zero.
Având în vedere aceste aspecte destul de simple, pentru că existe multe altele destul de complicate şi complexe pe care nu vi le-am spus acum, dar care sunt convins că se întâmplă în (aproape) orice domeniu din sistemul privat, mă întreb şi vă întreb destul de serios şi îngrijorat : ce mai merge-n ţara asta, oameni buni ? Ce să facem, să ne luăm catrafusele şi să ne mutăm afacerea în ţări precum Bulgaria ?
Fii si tu fan Herbalife!
Twitter
-
Statistici